Dacă în România vorbim de sare de masă, sare iodată şi, foarte rar, de sare kosher, britanicii au început să vorbească de "Fleur de Sel", "Kala Namak" sau "Alaea". Adică tipuri de sare extrase din Hawaii sau India, care, combinate cu multe alte elemente chimice, au un gust mult mai diversificat.
Producerea artizanală de sare era un meşteşug des întâlnit în Anglia, înainte de descoperirea unui uriaş zăcământ în estul ţării. De atunci, s-a trecut la exploatarea industrială a acestuia. Situaţia este similară în România (avem zăcăminte la Slănic Prahova, Ocnele Mari, Ocna Sibiului etc).
Însă vechiul meşteşug este ţinut în viaţă de Wilson şi Alison Lea, a căror companie, Seasalt, vinde peste un milion de tuburi de sare marină pe an, în restaurante selecte din 23 de ţări. "Sarea de mare reţine peste 70 de alte elemente chimice, care sunt eliminate în cadrul prelucrării industriale. Noi nu le scoatem", explică Wilson esenţa companiei pe care o conduce. Produsele lor sunt cel mai bine vândute în SUA. "Acolo, sunt restaurante care angajează selmelieri, adică persoane a căror singură treabă e să îi sfătuiască pe meseni ce tip de sare să aleagă pentru felul de mâncare pe care îl servesc", spune Wilson Lea. Citiţi mai multe despre soiurile de sare şi profesia de selmelier pe www.gandul.info.
