Schiul inseamna la nivel mondial o industrie de zeci de miliarde de euro, in care turistii romani incep sa aiba un cuvant de spus. Este adevarat, inca soptit, dar nivelul de decibeli este in crestere. Asaltul schiorilor din Romania a inceput in Austria in urma cu cinci ani. Atunci aproape 36.000 de turisti isi petreceau iarna in tara unde s-a inventat schiul alpin. Intre timp, numarul de turisti a crescut de cinci ori, iar piata romaneasca a inceput sa conteze serios in calculul austriecilor. In sezonul de iarna trecut, romanii au format o piata de aproape 80 de milioane de euro, care sfideaza criza.
Radu Ionescu, managing director Kinecto, calatoreste in fiecare an in strainatate la schi. Ionescu, pasionat de munte inca din copilarie, isi aminteste ca "a debutat" pe partiile din afara acum cinci ani in zona Stubai din Austria.
"Incerc de fiecare data sa merg in locuri sau chiar tari in care nu am fost - si asa avem putin timp pentru calatorii si atat de multe de vazut incat nu are sens sa mergi de doua ori in acelasi loc, indiferent de experienta traita acolo", povesteste Ionescu.
Intre timp, managerul a schiat in Austria la Stubai, Sölden, St Anton, in Germania la Garmisch Partenkirken, in Elvetia la Zermatt, Italia la Cervinia, in Franta la Deux Alpes si in Turcia la Saklikent, pe malul marii, la 25 km de Antalya.
"Am vazut prea putin din fiecare tara pentru a ma erija in cunoscator, dar pot spune despre locurile vazute ca Austria e o industrie de turism, Germania m-a surprins prin rafinament si clasa (totul pare premium acolo), Elvetia respira traditie si istorie, Franta si Italia au servicii la pamant, iar Turcia... e pur si simplu surprinzatoare - la interval de doar cateva zile in perioada Craciunului am inotat in mare, m-am catarat si am schiat, totul intr-un perimetru de doar 25-30 km."
Daca la inceput turistii romani isi doreau numai zapada si partii variate, pretentiile au inceput sa creasca odata cu experienta. Nu mai este suficient ca partiile sa aiba zapada untoasa, ci trebuie sa fie legate de instalatii de cablu numeroase si confortabile (deja stramba din nas la teleschiuri, iar telescaunele fara scaune din piele sau neincalzite fac parte din trecut). Conteaza si proportia intre partiile usoare sau dificile - partiile au trei categorii de culori (bleu pentru incepatori, rosii pentru intermediari si negru pentru avansati). La mare pret este si oferta de distractie de dupa sau relaxarea in centrele spa.
Faptul ca schiorii romani au devenit un segment care conteaza o dovedeste si decizia operatorilor aerieni de a introduce zboruri catre orase care deservesc statiunile de schi. Blue Air si Tarom zboara in timpul iernii o
data pe saptamana la Salzburg, de unde accesul catre statiunile de schi este facil, iar Wizz Air a introdus o cursa la Grenoble in Franta. Cu aeronave cu o capacitate de 124 de locuri si respectiv 150 de locuri, companiile aeriene Tarom si Blue Air estimeaza un grad de ocupare de peste 80%, ce le-ar putea asigura cateva mii de pasageri pe aceasta ruta. Sezonul trecut, aproape 100.000 de turisti romani si-au petrecut vacantain landul Salzburg.
In acest context lupta dintre marile puteri ale schiului se da cu arme de sute de milioane de euro anual. Tarile binecuvantate cu munti inalti si mii de kilometri de partii si-au perfectionat calitatile naturale prin investitii importante. Principalii combatanti din Europa sunt Franta, Austria, Italia si Elvetia. La nivel de top, schimbul de putere s-a facut exact in momentul in care romanii scoteau schiurile in strainatate. Daca inainte Franta domina competitia, mizand pe partii la mare inaltime (zapada garantata), variate si infrastructura de ultima generatie, Austria a venit puternic din urma prin investitii majore, care schimbau de la an la an aspectul statiunilor.
"Cred ca sunt doua motive importante pentru care romanii prefera Austria. In primul rand calitatea infrastructurii, dar si ospitalitatea. In plus, valoarea pe care o primesc in schimbul banilor este foarte buna. Pe langa schi, Austria ofera multe alte activitati (spa, cross country, sanii trase de cai, catarari). Si bineinteles este faimoasa pentru oferta de Apres Ski", explica Gabriele Lenger, director pentru Romania in cadrul Oficiului National de Turism al Austriei.
In fiecare an, statiunile din Austria investesc peste 50% din castigurile sezonului in dezvoltarea infrastructurii de schi. Fiecare zona de schi este organizata precum o companie, care are propriul brand, si o identitate creata dupa toate legile marketingului, iar anual se anunta investitii de milioane de euro in infrastructura de schi, intr-un hotel sau spa. In total, piata este impartita intre 254 de companii care in 2009 au investit 550 de milioane de euro (264 de milioane in confort si construirea sau modernizarea instalatiilor, 163 de milioane de euro in masini pentru zapada artificiala, 123 de milioane in partii noi, strazi, spatii de parcare, restaurante). Importanta schiului pentru Austria este majora, in 2008 veniturile aduse de industrie avand o contributie de 8,1% la produsul intern brut.
De exemplu in Sölden, care anul trecut a inaugurat un telescaun nou de opt locuri care poate transporta 3.700 de pasageri pe ora, s-au investit alte 35 de milioane de euro pentru o gondola care porneste din centrul statiunii si ajunge la aproape 3.000 de metri. Astfel, statiunea va avea in total trei gondole care ii duc pe turisti la mare inaltime, de unde sunt preluati de alte instalatii.
In regiunea Ski Amadé, care se lauda cu 860 de kilometri de partii si include 25 de statiuni, s-au investit pentru sezonul care tocmai a inceput 98,5 milioane de euro. Si in St Anton am Arlberg intra in functiune o noua telegondola, care poate transporta 2.000 de persoane pe ora, o investitie de 8 milioane de euro.
Zillertal Arena din Zell a fost dotata cu o noua gondola Doppelmayr de opt persoane (Wiesenalmbahn) care uneste Zell de Wiesenalm, iar in momentul in care va fi complet finalizata va duce schiorii pana in Karspitz. Are o capacitate de 2.400 de pasageri si a presupus o investitie de 8 milioane de euro.
Sunt doar cateva dintre investitiile care au ajutat Austria sa castige titlul de mare putere in schiul mondial. Marketingul a avut la randul sau un rol important, iar tara lui Herman Mayer a dezvoltat un intreg lifestyle in jurul schiului.
In primul rand, au fost rezolvate problemele curente care, cel putin in Romania, dau mari batai de cap schiorilor. In jurul fiecarei gondole sunt amenajate parcari, atat in aer liber, cat si acoperite, care in programul de schi sunt gratuite. Capacitatea parcarilor a fost adaptata la numarul de turisti estimat, astfel incat nimeni nu ramane fara loc de parcare. Masinile sunt ghidate de personal special, care are o strategie bine pusa la punct pentru parcarea masinilor. Astfel incat, cu cat vii mai devreme, cu atat gasesti loc mai aproape de gondola. In plus, in cazul in care parcarile se intind pe o distanta prea mare (ca la Kaprun de exemplu), turistii sunt preluati cu ski-bus-urile gratuite si dusi la gondola.
Accesul la instalatiile pe cablu se face printr-un abonament comun (perioada de valabilitate este optionala) si este foarte uzual ca mai multe statiuni sa se uneasca si sa lanseze un "pass".
Apropo de pass-uri, unul dintre produsele inedite lansate anul acesta a fost abonamentul de schi valabil in cei cinci ghetari din Tirol. In Austria exista 930 de ghetari si se poate schia pe numai 8, dintre care 5 se afla in Tirol. "White 5" costa 308 euro, este valabil 10 zile, pe toti cei cinci ghetari, iar perioada de folosire este flexibila in intervalul 1 octombrie 2009- 15 mai 2010.
Austriecii au ridicat la rang de traditie si conceptul de apres-ski, in traducere libera distractia de dupa schi. Instalatiile de cablu se inchid in jurul orei 4 dupa care schiorii se muta la unul dintre barurile in aer liber sau acoperite. Barul de la parterul hotelului Elizabeth din Ischgl este printre cele mai faimoase locatii de gen - turistii danseaza in clapari, iar atmosfera este intretinuta de dansatoare imbracate in costume "tiroleze". Apres-ski-uri se intalnesc insa in fiecare statiune din Austria, chiar si la 2.000 de metri inaltime, cum este cazul Kaprun, unde gondola are program prelungit pentru a-i transporta pe schiori la baza.
In plus, la pranz turistii se opresc la una dintre cabanele de la inaltime pentru un snitel vienez sau o portie de Germknödel (un desert traditional austriac). In aceste conditii, 95% din populatia statiunilor de schi traieste din turism, ceea ce imbunatateste calitatea cabanelor. In primul rand, indiferent de numarul camerelor dintr-un hotel, aspectul cladirii este rustic si pastreaza arhitectura specifica pentru zona de munte. Mai mult, fiecare hotel sau pensiune apartine unei familii, element vizibil in modul in care sunt intretinute.
Constienti ca evenimentele speciale atrag un numar mare de turisti, statiunile sunt pe tot parcursul anului animate de concerte, focuri de artificii sau chiar piese de teatru. Unul dintre cele mai spectaculoase si mai cunoscute este Hannibal, care anul trecut a castigat premiul Austrian Event Award (premiile nationale pentru evenimente ale Austriei). Regizorul Hubert Lepka a reinterpretat povestea lui Hannibal Barca, generalul din Cartagina care in urma cu peste 2.200 de ani se spune ca a traversat Alpii din nord pentru a-i ataca pe romani in Italia. Hannibal a condus o armata de 60.000 de luptatori si 37 de elefanti, iar trecerea Alpilor este
considerata una dintre cele mai inteligente miscari din istoria militara. Spectacolul are loc in fiecare aprilie la aproape 3.000 de metri inaltime, pe ghetarul Rettenbacher si este sustinut de 500 de actori si schiori, atragand intre cinci si opt mii de turisti in fiecare an. Iar sezoanele de schi sunt inaugurate si inchise printr-un concert de anvergura. La Ischgl de exemplu, in deschiderea sezonului de anul acesta (28 noiembrie), va concerta Katy Perry.
In regiunea Arlberg au intrat in istorie doua competitii de schi, "Inelul alb" unde startul se da in Lech Zurs si "Fascinatia alba" care marcheaza inchiderea sezonului la St. Anton am Arlberg si unde participa 500 de schiori si snowboarderi.
Pe de alta parte, statiunile in care se organizeaza etape de cupa mondiala la schi atrag ca un magnet turistii. Cupa Mondiala debuteaza la Sölden si face popas in alte statiuni austriece precum Schladming sau Kitzbuhel.
In plus, investitorii si autoritatile austriece investesc sume importante in prelugirea sezonului de schi. Daca in mod normal varfuri de sezon sunt considerate lunile decembrie, ianuarie si februarie, pe ghetari se schiaza peste 6 luni, din noiembrie pana in mai. Si avand in vedere ca se pune mare pret pe calitatea zapezii, numai anul trecut au fost investite 203 milioane de euro in dezvoltarea infrastructurii de instalatii pentru zapada artificiala, ceea ce inseamna ca 60% dintre partiile din Austria pot fi acoperite cu zapada artificiala.
Centrele spa, care sunt la mare cautare dupa o zi de schi, se transforma la randul lor in centre de profit. De exemplu regiunea Gastein se promoveaza mizand chiar pe mixul dintre partiile cool si izvoarele fierbinti. Zona, 
care este faimoasa de sute de ani pentru apele termale, a investit in dezvoltarea de spa-uri adaptate vremurilor. De exemplu Felsentherme Gastein, care este alimentata cu un milion de litri de apa termala din 17 izvoare, sau Alpen Therme din Bad Hofgastein, cu sase zone pentru relaxare si sanatate si o zona de sauna cu lac montan propriu. Cat despre Aqua Dome-ul din Längenfeld managementul complexului spune ca turistii romani sunt printre cei mai fideli clienti.
Marea rivala a Austriei este Franta, care mizeaza pe partiile la mare inaltime cu zapada garantata. Catalina Stan, CEO BDR Associates Communication Group, spune ca a schiat pentru prima data in Franta, in muntii Pirinei. "In primele zile de ianuarie 2009 am fost pentru cateva zile la Monts D'Olmes, o statiune frecventata in principal de francezi, belgieni si englezi. Este un loc incantator pe care l-am preferat altor statiuni din zona in care am fost anul trecut, pentru drumul spectaculos prin padure", isi aminteste Stan care viseaza pentru anul acesta la platoul Fonte-Romeu, faimos pentru oferta de statiuni de schi si dotari.
Franta se lauda la randul sau cu statiuni faimoase, precum Chamonix, unde se schiaza intre 1.035 si 3.300 de metri. Daca in statiunile din Austria sunt specifice hotelurile in stil rustic, la Chamonix chalet-urile sunt varianta aleasa de turisti. Chalet-urile sunt de fapt niste cabane de vacanta din lemn ce par desprinse din filme (semineu, canapele ce imbie la relaxare si covoare pufoase).
In plus, acestea sunt construite la baza partiilor, astfel incat poti iesi din cabana si urca direct intr-una dintre gondolele care duc in varful muntelui. Despre Chamonix se spune ca nu este tocmai recomandata incepatorilor, avand in vedere ca exista partii cu panta abrupta care sunt mai degraba pe placul avansatilor.
Statiunea este oarecum disparata, fiind alcatuita din mai multe mini resorturi conectate printr-o linie de ski-bus, dar acest lucru este compensat de faptul ca majoritatea chalet-urilor au acces direct la partie. Avand in vedere ca locurile de schi sunt disparate, in Chamonix este la moda angajarea unui ghid care cunoaste cele mai bune si mai libere partii.
O alta zona din Franta recomandata amatorilor de schi este Les Trois Vallées, considerata cea mai mare regiune de schi din Europa, cu 600 de kilometri de partii si 200 de instalatii pe cablu. Iar Les Menuires este locul care ofera cea mai buna conexiune cu restul statiunilor din vale, de aici avand acces facil in Val Thorens, Meribel, La Tania sau Courchevel. La fel ca in Chamonix, cabanele sunt asezate langa partie, astfel incat dimineata drumul pana in varful muntelui este facil si scurt.
Desi in Franta conceptul de apres-ski nu este atat de dezvoltat, impresionanta este oferta gourmet de la cabanele de la inaltime. "In zona pe care o frecventez de cativa ani deja, mancarurile preferate sunt Cassoulet, o iahnie de fasole boabe cu bucati de carne de rata, de gasca si carnati care se consuma iarna in restaurante si bistrouri. Specifice sunt si mancarurile sofisticate precum magret de canard si desigur, foie gras pe care il gasesti in toate magazinele sau direct la producatori", povesteste Stan. De la o masa tipica, fie si la inaltime, nu pot lipsi vinurile care se produc in viile din Pirinei - vinul de Gaillac si Blanquette de Limoux.
Elvetia este o alta mare putere in industria schiului si se lauda cu 7.400 de partii de schi, 5.500 de partii pentru cross country, iar 29 de statiuni sunt la peste 2.800 de metri inaltime. In perioada noiembrie-aprilie 2008/2009 Monika Müller, project manager in cadrul biroului de turism al Elvetiei, spune ca 11.514 romani au calatorit in Elvetia, dar oficialii de la biroul de turism nu au date despre cei care au calatorit la schi. Elvetienii, ale caror piete principale sunt Germania, Marea Britanie, Franta si Italia, spun ca "piata romaneasca este o piata "reactiva" si nu promoveaza inca destinatia in Romania. Sezonul trecut Elvetia a investit 256 de milioane de franci elvetieni (170 de milioane de euro) in instalatiile pe cablu, iar pentru acest sezon valoarea s-a ridicat la 257 de milioane de franci elvetieni, conform lui Roman Weissen, responsabil de comunicare in cadrul companiei care administreaza instalatiile pe cablu din Elvetia.
Patria orologeriei s-a impus pe piata mondiala prin statiunile exclusiviste care atrag vedete internationale. De exemplu St. Moritz, un loc unde numai cei privilegiati au acces si unde faci nota discordanta daca in garderoba nu ai un costum diferit pentru fiecare zi de schi. La St. Moritz s-a nascut sportul de iarna al Alpilor in 1864 si tot aici a fost inregistrata prima agentie de turism din Elvetia. Regiunea a fost aleasa in 2003 de ghidul ADAC Ski Guide ca cea mai buna din lume pentru schi alpin, schi fond si apres schi. Tot in 2003 la St. Moritz au avut loc Campionatele Mondiale de Schi Alpin.
"Dintre locurile in care am fost, Zermatt este de departe cel mai impresionant. Totul este altfel acolo - de la combinatia incredibila intre vechi si nou, schiatul in jurul Matterhornului, interzicerea autovehiculelor non-electrice in statiune - parca esti intr-o poveste", isi aminteste Radu Ionescu.
Conform datelor oficiale, in sezonul trecut Zermatt a fost cea mai populara statiune din Elvetia (peste 750.000 de nopti de cazare), urmata de Davos (472.000 de nopti de cazare) si St. Moritz (451.000 de nopti).
Si Italia aluneca in lumea pasionatilor de schi cu statiuni de talie mondiala. De exemplu, Cortina d'Ampezzo din muntii Dolomiti, care a fost gazda Jocurilor Olimpice de iarna din 1956 si unde in fiecare an are loc o cursa din cadrul Cupei Mondiale de Schi. Statiunea are 140 de kilometri de partii, dintre care mai mult de jumatate sunt potrivite pentru schiorii intermediari, care sunt deservite de 51 de instalatii de cablu. Aici se poate schia pe partiile de la Cristallo, cunoscute ca fiind "locul de nastere" al lui Alberto Tomba. Telescaunul Valgrande urca pana la Forcella Staunies, iar expertii care isi doresc sa cucereasca cea mai abrupta partie din Dolomiti, partia neagra "Canalone Staunies", pot continua ascensiunea pana la 3.000m. Partiile de la Cristallo sunt folosite in competitii nationale si pentru antrenamente pentru Cupa Mondiala. Cortina se lauda si cu un stadion si o partie de bob.
Desi mai greu accesibile, trebuie mentionat ca oferta de schi nu se limiteaza la Europa, in Statele Unite, Canada si Japonia existand cateva statiuni faimoase. Statele Unite se lauda cu peste 500 de statiuni, iar domeniul schiabil rivalizeaza ca intindere cu Austria si Japonia, SUA fiind pe locul doi in lume la numarul de instalatii pe cablu (dupa Japonia). Se poate schia pe ambele coaste, chiar si in Hawaii. In partea de nord resorturile sunt companii private, multe dintre ele fiind construite de la zero si transformate in afaceri de milioane de dolari.
Cea mai mare zona de schi din America de Nord se afla insa in Canada - Whistler Blackcomb, care anul viitor va gazdui Jocurile Olimpice de iarna. Evenimentul a insemnat investitii importante, printre care Peak to Peak Gondola care a batut toate recordurile mondiale - cel mai lung traseu deservit de o instalatie pe cablu, cea mai mare diferenta dintre stalpi (3.024 de kilometri, fiind telecabina aflata la cea mai mare inaltime din lume (436 m).
Exista o categorie de schiori pentru care endorfina produsa de alunecarea pe partiile clasice, bine batatorite si amenajate in detaliu, nu este suficienta si au nevoie de senzatii si mai tari. Special pentru ei, statiunile de schi afiseaza in oferta de partii si locurile neamenajate, "off piste" cum sunt cunoscute in limbaj de specialitate, unde numai clapar de specialist in coborare are acces. Daca in orice statiune exista oferta de off piste, Lech, din regiunea Arlberg din Austria, se promoveaza ca fiind singurul loc din Europa unde este permis helischiul.
Ideea este simpla, turistii sunt adusi la mare inaltime cu elicopterul si insotiti de un ghid profesionist dau frau liber imaginatiei (sau inconstientei dupa cum ar putea spune unii) si pornesc coborarea pe partii cu zapada si de cativa metri, total neamenajata. Sportul s-a inventat in Canada, in muntii Purcell din Columbia Britanica, unde pe o suprafata de 2.000 de kilometri patrati sunt amenajate sase zone pentru helischi.
Trebuie mentionat ca Lech este cea mai exclusivista statiune de schi din Austria, fiind preferata familiei regale din Olanda sau a printilor de Monaco si se lauda cu 22 de restaurante gourmet, cea mai mare densitate de hoteluri de 5 stele de pe continent si cea mai mare scoala de schi din Europa. Daca Ischgl, supranumita Ibiza din Alpi, tinteste in general tinerii amatori de distractie, Lech afiseaza un lux pe placul amatorilor de statiuni de schi traditionale, linistite.
Cat despre helischi, se poate practica pornind din doua varfuri - Mehlsack si Schneetäli, iar elicopterul Wucher decoleaza din Flexenpass si Kriegerhorn. "Elicopterul Wucher face pe timpul iernii in jur de 50-100 zboruri. Intr-un zbor poate transporta 3 persoane si ghidul de schi (este obligatoriu sa zboare si acesta)", explica Astrid Steharnig, managing director Team4Tourism, agentie de turism care promoveaza Austria in S-E Europei.
Evident ca zborurile depind de vreme, cu toate ca incursiunea este rapida - se zboara catre varfuri, se aterizeaza scurt pentru a lasa schiorii sa coboare, apoi elicopterul zboara inapoi. Steharnig spune ca decizia de a permite practicarea schiului cu elicopterul depinde de fiecare land din Austria din motive politice si de mediu. "Elicopterul Wuchter este o companie si trebuie sa obtina autorizatie de la Administratia Landului. Inainte era posibil si pe partea Tirolului insa ulterior a fost interzis."
Pretul pentru o incursiune la inaltime cu elicopterul variaza intre 330 si 390 de euro, in functie de zona, la care se adauga costul pentru ghidul de schi (235-265 de euro). Helischiul este un sport practicat in special pe partiile din America de Nord sau din Noua Zeelanda. Adrenalina provocata de partiile neamenajate ii atrage pe schiori si in Japonia, unde s-a dezvoltat o noua industrie, cu obstacole s-ar putea spune. Cu alte cuvinte, nu numai ca zapada este proaspata si neamenajata, dar in calea schiorilor apar si obstacole naturale, copacii, care fac coborarea si mai palpitanta. Ideea apartine unui instructor de schi din Verbier (Franta), Warren Smith, care are in portofoliu clienti celebri precum Claudia Schiffer sau Damon Hill.
Smith, inspirat de pasiunea pentru schi extrem a clientilor sai, a decis sa organizeze cursuri "de perfectionare" in Furano, Japonia. Avand in vedere pericolele la care se supun, schiorii trebuie sa obtina permisiunea politiei locale. Este prima data cand autoritatile japoneze permit schiorilor accesul in padure, mai ales ca in cultura japoneza aceasta are o semnificatie sacra.
