Prinsă între lacul Plumbuita şi Lacul Tei, strada Paroşeni nu are apă şi canalizare, dar are asfalt. Cu gropi. Sau gropi cu insuliţe de asfalt. "Stau de patruzeci de ani pe strada asta, dar nu am văzut niciodată asfalt curat. Bagă mereu zgură. La prima ploaie mai serioasă, se duce tot. Au venit şi acum vreo doi ani. Ar fi vrut să bage iar zgură adunată de la alte asfaltări, ca să nu mai plătească la groapa de gunoi. Nu i-am lăsat să ne pună. Ce suntem noi, gunoi, ca să primim mereu resturile de la alţii?", se întreabă Aurelian Macovei.
Câteva case mai încolo, Florica Pom face mâncare pentru cei şase copii. "Stai aşa, s-o pun jos pe asta mică şi vin să îţi arăt eu nişte gropi.", spune Florica. "Aia mica" are băsmăluţă înflorată şi ochii mai rotunzi decât cercurile lanţului de aur de la gâtul femeii. Cum îţi cobori ochii, prins de fusta creaţă a femeii, un alt mititel, cu ochi mari, smotoceşte un motan peste măsură de gras. "La noi nu e de nici unele! Nici apă nu am!", se plânge Florica. Deşi strada are o conductă de apă, femeia nu se poate racorda, pentru că majoritatea conductelor nu au fost trase până în faţa gospodăriilor. Florica merge să ia apă de la cele două cişmele din stradă. Azi este fericită. Tocmai s-a înţeles cu vecină ca, pe timp de iarnă, s-o lase să ia apă de la ea. "Nu ne face asfaltu', da' măcar ne dă spectacole, ne aduce mulţi cântăreţi în Plumbuita, să ştiţi!", spune femeia.
Spre Fundeni, pe Bârzava, mâlul pare să dea înapoi. Pe strada alăturată, însă, se răsfaţă o plapumă groasă de noroi. "Dacă ar lua foc vreo casă, nu ar avea cum să intre pompierii până acolo. Hai, că Salvarea te mai ia pe jos cu targa, în caz că ţi se întâmplă ceva. Dar cu focul nu te pui! Când văd că iese fum de la vreun vecin, mi-e şi frică.", spune Laurenţiu.
Noroiul dă de furcă şi străzilor învecinate. "Canalul de aici e înfundat. Apa venea de acolo, de pe strada lor, cu mâl, cu noroi, şi a colmatat canalul. Cine să vină să repare?", se plânge George Morcoviţă. George stă la un pahar cu un tovarăş, care are o singură cerinţă: să nu fie filmat. "Ei, e de înţeles, el lucrează la primărie!", râde George. Omul de la primărie are multe poveşti de spus. "Asta nu-i o stradă care arată rău. Să mergeţi pe Răileanu. Acolo le-au spart ălora strada de trei ori. Au greşit de fiecare dată câte ceva şi-au tot spart. A plouat cu reclamaţii la noi. De vis!", povesteşte angajatul primăriei. "Nu aveţi cameră ascunsă, nu? Lucrez la primărie, nu da bine să apar în timp ce mă umflă râsul de gogomăniile pe care le facem!", spune omul, înainte să se aşeze iar în faţa paharului de vin.
Pe Nistor Răileanu, de la un capăt la altul, strada e decopertată şi înghiţită de noroi. "A fost desfăcută pentru canalizare, s-a canalizat şi s-au greşit cotele. Pe o jumătate de stradă au săpat la trei metri, pe aialtă jumătate la patru, apoi, la mijloc, şi-au dat seama că nu pot uni ţevile. De un an nu mişcă nimeni nimic. De un an numai porţiunea asta, pentru că strada e începută cam de doi, trei ani. Au greşit cotele de trei ori şi de fiecare dată au spart iar strada. Acum toate străzile au canalele înfundate, că nu se poate să le dea scurgere. Cum să greşeşti de trei ori? Cum să spargi strada de trei ori?", se întreabă Adrian Alexe. Oamenii spun că, în actele primăriei, strada apare că asfaltată, cu toate că, în afară hârtiilor, noroiul bălteşte până aproape de porţile lor. Citiţi reportajul integral pe www.mediafax.ro
