„De ce astăzi bărbaţii preferă să vorbească despre ceasuri şi nu despre desu-uri. Cui îi pasă de dublu tourbillon? Când erau mici doar nu se uitau pe gaura cheii la ceasuri“, spune Şerban Alexandrescu, cofondatorul agenţiei de publicitate Headvertising, care susţine reînvierea artei seducţiei într-o perioadă de „instant gratification“ când totul e la vedere şi uşor accesibil.
La începutul anilor 2000 când Kate Moss a apărut la un eveniment monden într-un furou purtat pe post de rochie, un nou trend a luat naştere: lenjeria intimă purtată deasupra nu dedesubt.
Astăzi, lenjeria încearcă să revină în spatele cortinei, ca regizor, acolo unde se pun la punct toate detaliile spectacolului (ţinutei).
„Desu-urile sunt micile secrete ale fiecărei femei, care o fac să se simtă puternică şi senzuală, indiferent de ţinuta pe care o adoptă“, spune Dorothy Constantin, managing partner al multibrandului Victoria 46 care şi-a adăugat recent în portofoliu brandul britanic de lenjerie intimă Agent Provocateur
În cea mai nouă colecţie a brandului domină piesele din dantelă colorată, în nuanţe puternice de fucsia, verde neon şi galben. Sezonul acesta albul, singura culoare care se folosea odată în materie de lenjerie, e passé. De asemenea, bumbacul lasă locul dantelei ce devine astfel elementul central al fanteziilor, împreună cu accentele de tul sau mătase.
„Trendul este de a purta seturi de lenjerie mai complicate, formate din mai mult de două piese, de exemplu sutien, chilot, brâu şi portjartier“, explică Dorothy Constantin. Este vorba de un puzzle ceva mai complicat care nu permite jucătorilor să se plictisească prea repede. Un joc la fel de complicat, dar cu mai puţine piese este şi corsetul, ce-i drept fără şireturile care l-au consacrat.
Astăzi, şireturile au de cele mai multe ori rol decorativ. Anterior, modelul creat de şireturile unui corset ducea cu gândul la ideea de labirint, de joc de strategie şi cucerire. De obicei, cucerea cel care rămânea până la final în joc.
„Lenjeria este o armă letală a femeilor în relaţia cu bărbaţii“, crede Dororthy Constantin, care spune că de când a deschis Agent Provocateur a observat că bărbaţii intră în magazin şi aleg drept cadou modelul care face parte din fantezia lor. „Este un cadou de care se vor bucura şi ei în egală măsură.“
Andrei Alecu, partener al francizei Hugo Boss România, spune că lenjeria joacă un rol important în relaţia femeilor cu bărbaţii, indiferent de vârsta acestora, de ocupaţie sau gusturi. „Pe mine lenjeria intimă mă duce cu gândul la culoarea neagră, la un corset eventual şi dacă se adaugă şi puţină dantelă, cu atât mai bine“.
În filmul Malena al lui Giuseppe Tornatore, personajul principal Renato o priveşte pe Monica Bellucci pe ascuns, de departe, în încercarea de a „fura“ câteva imagini care să îi alimenteze deja colorata-i imaginaţie.
De altfel nu fură doar imagini, ci şi perechea neagră de desu-uri întinsă la uscat pe sârmă care-i devine apoi poartă către lumea viselor.
Într-o perioadă în care totul este deja cunoscut, studiat şi la vedere, tot ce reuşeşte să rămână secret, ascuns şi cât mai puţin evident suscită şi cel mai mare interes. Până nu de mult lenjeria intimă era apanajul imaginaţiei şi nu al vizualului, iar dacă în loc să o vedem pe gaura cheii (ca în orice fantezie adolescentină) ajungem să o vedem prin uşa larg deschisă mirajul riscă să se spulbere. De aceea, noile colecţii reprezintă o întoarcere în timp.
În perioada Egiptului Antic lenjeria intimă era apanajul claselor superioare, care purtau tunici strâmte ce le puneau în evidenţă formele.
Apoi, în perioada elizabetană, cu cât rochia era mai voluminoasă şi mai impunătoare, cu atât lenjeria devenea mai mică şi mai strâmtă, evidenţiind talia mică şi un bust cât mai evident. Tot atunci a apărut şi corsetul, unul dintre cele mai controversate articole de îmbrăcăminte din istorie, o sursă de „pleasure and pain“ (durere şi plăcere - n.red.) care le tăia de multe ori şi purtătoarelor sale respiraţia, nu doar celor care le priveau.
Odată cu trecerea timpulu, paradoxal, lenjeria intra la apă văzând cu ochii, dar devenea tot mai vizibilă. În ultimii ani însă tot mai multe companii şi-au întors privirea către pudoarea din trecut şi au revenit la arta cochetăriei cu piese mai „pline“, ce lasă mai mult loc imaginaţiei.
De exemplu, cea mai nouă linie de lenjerie La Perla şi-a găsit inspiraţia în Sicilia secolului al XIX-lea, prezentată de Giuseppe Tomasi di Lampedusa în romanul „Ghepardul“ şi de Luchino Visconti în filmul cu acelaşi nume. Astfel, fiecare piesă este „încărcată“ de dantelă, la fel cum palatele siciliene, martore ale balurilor de societate de altădată, îşi poartă cu demnitate grelele motive baroce.
Andrea Bonardi, managing director al brandului de lenjerie de lux La Perla, spunea recent într-un interviu acordat Premium că lenjeria de lux este asociată cu statusul pentru că e un produs care nu se vede şi e cumpărat mai mult pentru propria plăcere de către persoane sofisticate care au trecut deja prin toată experienţa luxului şi au în garderobă de la pantofi la ţinute, accesorii şi bijuterii exclusiviste.
„Să cumperi o piesă de lenjerie de lux este ca şi cum ai cumpăra un ceas ale cărui mecanisme şi complicaţii sunt cunoscute şi apreciate de purtător, dar nu sunt vizibile cu ochiul liber.“
