Alexandroupoli se afla in nord-estul Greciei, la numai 560 km de Bucuresti - la aproape o ora cu avionul. Orasul poarta numele lui Alexandru cel Mare si se afla chiar la granita dintre Europa si Asia. Locuitorii spun ca se afla la rascrucea dintre oameni.
Din februarie anul acesta exista si o linie directa de zbor intre Alexandroupoli si Bucuresti. Compania aeriana Sky Express (care facea deja curse din Bucuresti spre Heraklion, Creta) a programat plecari pe aceasta ruta in fiecare saptamana in zilele de marti si vineri. Aeronavele de tip Jetstream 41 (30 de locuri) decoleaza de pe Aeroportul Henri Coanda, iar pretul unui bilet dus-intors variaza intre 200 si 300 de euro.
„Alexandroupoli are o capacitate de 4.000 de camere in hoteluri in acest moment", spune Nikolaos Zambounidis, prefectul regiunii Evros.
In 2008, 4 procente din totalul de turisti care au vizitat Alexandroupoli au fost romani.
Departe de imaginea pe care majoritatea oamenilor o au despre Grecia, in regiunea Evros nu exista case albe, din piatra, aglomeratie sau zgomot.
Dar sunt, in schimb, alte atractii turistice - rezervatii naturale, delta raului Evros, biserici bizantine, muzee ale matasii, restaurante pe malul marii si o insula pe care zeii obisnuiau sa-si faca vacantele.
In drumul matasiiPe malul raului Evros, la 65 de km de Alexandroupoli, se afla orasul Soufli, cunoscut drept „Orasul Matasii". Localitatea cu 7.500 de locuitori este construita pe panta dealului Sf. Elias. Data de nastere a orasului este pierduta undeva in era bizantina. Cu toate acestea, Soufli nu si-a pierdut niciodata identitatea. Cunoscuta drept „Mica Grecie", localitatea este, inca din secolul 19, faimoasa pentru matasurile sale.
Silk Creations apartine familiei Bouroulitis si are deja cativa ani buni de traditie. „Magazinul este deschis de 15 ani. Esarfele si salurile din matase pe care le puteti cumpara de la noi sunt in mare parte lucrate manual de femeile din Soufli", spune Georgios Bouroulitis.
Casa Bouroulitis se afla chiar la intrarea in oras. Nu este foarte mare, dar vitrinele cu esarfe colorate atrag turistii ca un magnet. Preturile difera in functie de marime si tipul materialului folosit, astfel ca o esarfa poate costa de la 12 la 70 de euro. Bouroulitis este un adevarat brand in Soufli. Este recunoscut pentru matasurile fine si suvenirurile tematice. In plus, nu este doar un simplu magazin, ci si un centru de informare. La subsol exista o sala cu videoproiector unde se poate urmari un documentar despre istoria si prelucrarea matasii. Ca semn de bun-venit proprietarul isi serveste clientii cu ouzo (bautura traditionala greceasca) sau cu un pahar de vin.
Iar la plecare ii indruma spre Muzeul Matasii - Ta Gnafala din centrul orasului, care apartine tot familiei Bouroulitis. Aici, o englezoaica explica in cel mai mic detaliu care a fost traseul matasii in lume si le arata curiosilor cum functioneaza razboaiele vechi de tesut. Inedit este mai ales faptul ca Ta Gnafala nu arata ca un muzeu, ci, mai degraba, ca vila unui artist. La parter se afla o camera generoasa in care sunt aparate vechi de prelucrat gogosile de matase si o fantana.
La etaj sunt razboaie de tesut, vitrine cu costume traditionale grecesti de pe vremuri, un birou si o camera de pictat. Biroul este cea mai intima camera din muzeu. Aici senzatia este de intoarcere intr-un timp cu mobila masiva, inchisa la culoare, tavane inalte cu grinzi de lemn si lumina difuza.
Langa birou se afla cea mai vesela incapere. Camera de pictat e plina de vopsele colorate, pensule, panze de matase si un sevalet cu o esarfa pe post de tablou. Si aici se pastreaza traditia de a fi servit cu o bautura din partea casei, care poate fi savurata privind pe geam la magazinul de vizavi, unde vitrina dezvaluie cateva dintre cele mai frumoase rochii de seara din matase si broderie.
La 50 km nord de Alexandroupoli este Centrul Ecoturistic Dadia, unul dintre cele mai mari refugii pentru pasarile rapitoare din Europa. Aici se afla 36 din cele 38 de specii europene existente. In plus, in Dadia sunt 200 de specii de pasari si 40 de tipuri de reptile.
Parcul se intinde pe 350.000 de hectare, dar numai 7.250 de hectare sunt protejate complet (nici macar vizitatorii nu au voie inauntru). De pe varful Gibena (620 m) se poate observa cel mai bine padurea Dadia. Dar pinii, stejarii si fagii palesc prin comparatie cu vulturii negri. Acestia pot fi vazuti numai cu binocluri pentru ca, asa cum va va explica ghidul, vulturii negri au un auz extrem de fin si exista riscul sa fiti tratati ca o prada daca va apropiati prea mult de „casa" lor.
In coltul nord-estic al Greciei se afla delta Evros. Evros este unul dintre cele mai mari rauri din Balcani. Are 430 km lungime, din care 203 km formeaza granita naturala dintre Grecia si Turcia.
Delta pe care o formeaza la varsarea in Marea Egee este cel putin spectaculoasa. Atat in august, cat si in februarie. De fapt, este cu atat mai interesanta iarna cu cat dintr-o intindere de pamant arid si ape chinuite de vant rasare un stol de pasari flamingo care coloreaza in roz toata linia orizontului, cateva egrete care parca alearga pe luciul apei, un sir de rate negre care dispar brusc la vederea oamenilor sau doua lebede mandre carora curentii nu le misca nici macar o pana.
„Insula pe care isi fac zeii vacantele", conform vechilor mituri, se numeste Samothraki (sau Samothrace, ambele variante sunt valabile). Aici totul se rezuma la cascade, vegetatie luxurianta, plaje pustii si nisipuri fine. Ghidul o va numi „reggae island" si va povesti despre nopti cu luna plina, focuri de tabara si cantece la chitara. Samothraki este unul dintre cel mai bine pastrate secrete ale Greciei. Numita si „Insula Lunii Pline", este locasul misterului, al legendei si al magiei grecesti. Aici nu exista resorturi de 5 stele. Tocmai de aceea este „mecca" aventurierilor care vor sa invete cat mai multe despre natura si istorie pe cont propriu.
Cu toate acestea, viziunea cu adevarat fascinanta ramane imaginea insulei, asa cum se vede ea din Alexandroupoli, cand rasare din Marea Egee si se pierde in norii care ii inconjoara varfurile.
Regiunea Evros este cunoscuta pentru preparatele din peste si fructe de mare. Mancarea gatita in restaurantele si tavernele din Alexandroupoli este relativ simpla si mereu asezonata cu ulei de masline. Felurile
de mancare tipic grecesti „dolmades", „moussaka" cu vinete si carne de miel, „avgolemono" cu pui, orez, ou si suc de lamaie, „taramosalata" (sos de peste cu paine, ceapa si ulei de masline), fructele de mare pot fi gasite in Alexandroupoli la restaurantul Sf. Gheorghe (care se afla pe plaja destul de aproape de hotelul Thraki Palace), la Baobab (un local „rosu" si abia luminat), la Agora (o taverna unde mancarea se serveste pe hartie cerata) si la Clubul de Echitatie din orasul Tuxero. Cina, in Grecia, nu incepe niciodata mai devreme de ora 21.00 si dureaza, de obicei, pana tarziu spre miezul noptii.
In ce priveste viata de noapte, puteti alege intre Prive Club, Heaven Club (numai vara), Avalon Bar, Soho Cafe Bar. Toate se afla in Alexandroupoli si sunt deschise pana la ultimul client. In functie de comanda facuta la bar veti primi din partea casei gustari si apa plata. Apoi, daca faceti o consumatie considerabila, veti primi shot-uri gratis. Este o traditie greceasca. Tot o traditie pare sa fie si aceea ca grecii nu danseaza, ci prefera sa stea la masa, chiar si in cluburile cu muzica la volum maxim, sa vorbeasca si sa admire imprejurimile.
