Primul trench pe care mi-l aduc aminte era beige, cu două rânduri de nasturi şi cu cordon în talie. Se încadra după toate caracteristicile în categoria trench-urilor „după cum scrie la carte“. Mătuşa mea, care îşi croia întotdeauna hainele după ultimele tendinţe dictate de la Paris, purta acest trench beige de fiecare dată când ploua afară. Şi ploua des, sau cel puţin aşa a perceput imaginaţia mea de copil în contextul în care din întreaga ei garderobă (care nu era mică deloc) această jachetă cambrată în talie şi cu guler larg mi-a rămas vie în minte.
În anii ce au urmat am revăzut variaţii ale aceluiaşi trench, pe stradă, în filme şi am aflat că cele mai de seamă trench-uri poartă etichetă pe care scrie Burberry. Sezonul acesta însă trench-ul ca şi alte jachete cu un anumit statut au căpătat un nou look, stârnind imaginaţia în cele mai variate moduri. Trench-uri cu cauciuc, blănuri ciufulite şi paltoane de bărbaţi redimensionate pentru doamne au păşit direct de pe catwalk în cele mai extravagante vise ale pasionatelor de modă.
Burberry de exemplu a reinventat pentru sezonul rece trench-ul, pictându-l în culori tari, precum muştar sau grena. Mai mult, designerul Christopher Bailey a ales să se joace cu materialele - asortând cauciuc la celebrul tercot impermeabil - şi să pună un accent mai mare pe detalii, cum ar fi curelele metalice sau buzunarele aurii. Thakoon, 3.1 Phillip Lim şi Kenzo sunt alte nume care au readus în prim-plan acest pardesiu care poate fi accesorizat cu o pereche de Oxford shoes în zilele ploioase sau cu o pereche de stilettos şi un negligée pe dedesubt în orice zi. Deşi croiala nu i s-a schimbat foarte mult de pe vremea când era purtat de Humphrey Bogart în „Casablanca“ (1942) şi de Audrey Heburn în „Breakfast at Tiffany’s“ (1961), trench-ul şi-a modificat înfăţişarea datorită culorilor, dar mai ales detaliilor. Astfel, multe dintre detaliile care până nu de mult le vedeam pe genţi le purtăm acum pe jachete.
Blana, la rândul său, artificială sau naturală, a fost folosită de designeri atât pentru accente la guler sau mâneci, cât şi pentru cape, jachete scurte sau croieli lungi până la glezne, aducând în plin peisaj urban poveşti romantice din epoci de mult apuse, dar şi reinterpretări mai sauvage.
Deşi niciun alt material nu a reuşit să stârnească atâtea controverse precum blana naturală, organizaţiile caritabile în frunte cu PETA par a fi obosit sau a-şi fi întors capul într-o altă direcţie pentru o secundă lăsând loc pentru designeri să se joace cu blana după propriul plac. Karl Lagerfeld a creat la Fendi o colecţie cu blană, din blană, Valentino a realizat cape regeşti din acelaşi material, iar Cavalli, cunoscut pentru printurile sale exotice, sau Lanvin au dezlănţuit pe catwalk o serie de blănuri în culori turbate.
Dacă manşoanele, gulerele sau fustele şi hainele Valentino, Prada şi Altuzarra te poartă cu gândul la vremurile când trăsura era folosită pentru transport, iar pălăria era nelipsită din garderoba doamnelor de bine, sau la misterul filmelor noir, creaţiile lui Tom Ford sau Cavalli par nişte animale urbane greu de „îmblânzit“.
Un lucru e clar, ridicol de scumpă însă păcătos de moale şi foarte călduroasă, blana i-a inspirat pe designerii care au folosit-o în exces, de la detalii şi accesorii - gulere, genţi şi mănuşi supradimensionate - la haine. Însă când „prea multă blană este deja prea mult“?
Trecând dintr-o zonă „periculoasă“ şi glamour înspre una mai austeră, hainele de inspiraţie masculină au revenit în trend, luând cu asalt podiumurile de modă cu sacouri oversized asortate cu pantaloni până la gleznă, cu haine lungi până în pământ, din stofe grele cu imprimeuri cadrilate. La prima vedere par abia ieşite din forfecele şi maşinile de cusut ale „meşterilor“ de pe Savile Row, însă la o privire mai atentă îţi dai seama că doar inspiraţia este masculină pentru că volumul excesiv al umerilor este ales pentru a pune în evidenţă corpul femeii, şi deşi croielile par drepte ele se cambrează perfect pe talie şi şolduri.
Mai mult, câţi bărbaţi ar fi avut curaj să asorteze o simplă haină gri cu mănuşi de blană până dincolo de cot ca în colecţia lui Alexander Wang?
Moda masculină a reprezentat încă de acum multă vreme o sursă de inspiraţie pentru designeri, Yves Saint Laurent fiind considerat cel care a transformat acum aproape jumătate de secol smoking-ul dintr-o piesă eminamente masculină într-una sexy, necesară în garderoba oricărei femei. Şi de atunci, aşa a rămas: costumul de inspiraţie masculină mai feminin ca o rochie.
Marc Jacobs a reuşit la Louis Vuitton să combine două dintre cele mai recente trenduri: hainele cu croieli masculine şi blănurile. Acestea din urmă sunt însă purtate nu doar pe deasupra, ci şi pe dedesubt pentru a ţine de cald. Cu o colecţie inspirată din moda anilor ’50 Jacobs a reuşit să aducă laolaltă blănurile de astrahan, negligee-uri din mătase şi dantelă, haine oversized de inspiraţie masculină şi mai multă mătase, atât pentru lenjerie intimă, pantaloni, dar şi jachete.
Dries Van Noten, unul dintre „Antwerp six“ (un grup de şase designeri avangardişti din Belgia), s-a jucat la rândul său cu croielile masculine, „efeminându-le“ cu broderii colorate şi pene alături de mătase. Inspirat de filmul Top Hat din 1935 cu Fred Astaire şi Ginger Rogers, Van Noten a dat croiului masculin o feminitate aparte, fără însă a se folosi de blană precum alţi designeri, ci de pene de struţ, pe care le-a asociat atât cu stofe grele în diverse tonuri de gri, cât şi cu mătăsuri pastelate şi cristale. Astfel, câteva dintre jachetele must have ale sezonului sunt variantele „upgradate“ şi „urbanizate“ ale unor ţinute care au făcut moda altor ani, designerii cu spirit ludic jucându-se cu detalii metalice, inserţii de blană sau piele şi cu proporţiile pentru ca trendurile să fie actuale şi să ilustreze lumea în care trăim, o lume în continuă schimbare.
