Când vezi câteodată ardoarea cu care aleargă oamenii pe benzi sau ridică greutăţi în sălile de sport luminate până târziu în noapte te întrebi: dar oare nu s-ar putea ca această energie risipită să fie folosită? Oare ce-ar fi dacă Apa Nova sau Radet, când au de săpat şanţuri, ar apela la aceşti oameni dispuşi să îşi consume energia dând la târnăcop în loc să tragă de „fiare“?
Bineînţeles, este o glumă, oamenii fac sport. Dar senzaţia de oboseală arsă de soare pe care o ai după o zi pe mare cu velierul seamănă cu cea de după o zi ...la culesul porumbului.
Şi ai aceeaşi întrebare: poate că ar fi mai bine să faci ceva folositor?
„The sailing. The fine art of getting really wet, really cold, going nowhere really fast, while spending large amounts of money“.
The sailing. Risipa de energie şi de bani este asumată. Zile întregi de pregătire, cursuri de specialitate şi, bineînţeles, bani pentru barcă. Pasiune pentru mare, pentru a fi în cursă doar tu cu valurile şi vântul.
Dar şi acest sentiment de sfârşeală după opt ore de volte şi de soare, când abia mai poţi să apropii barca de chei şi să înnozi parâmele de tacheţi, este fără îndoială ceea ce dă atracţia acestui sport care acum prinde aripi în România - navigatul pe veliere, adică bărci cu pânze.
Ore bune după ce ieşi pe uscat ai în continuare senzaţia că eşti legănat de valuri, la fel de ameţit ca după ce te-ai dus şi te-ai întors în lanul de porumb timp de o zi întreagă.
În miezul zilei, te încearcă cea mai aprigă sete, soarele te năuceşte, iar foamea nu o ai pentru că marea nu te lasă să mănânci. La fel ca în nesfârşirea lanului de porumb, te uiţi în zare. Unde o fi capătul? Mijeşti orizontul, oare acolo o fi baliza de semnalizare a sosirii?
Pantaloni şi mâneci lungi - soarele pe mare este nemilos. În lan, se adaugă zgârieturile de la cuţitele îngălbenite ale frunzelor uscate. Seara le vei simţi şi mai aprig. Pas cu pas, te apropii de tulpina înaltă a porumbului, prinzi de mătasea uscată de soare şi fâş, fâş, rupi învelişul de frunze al ştiuletelui cu boabele bine formate, înşiruite ca nişte soldaţi.
Vârr, vârr - zboară şcota focului lăsată liberă când primeşti comanda „Eliberează focul la tribord“. Ai misiunea să ai grijă de şcotă (o saulă/o frânghie cu grosimea de circa un cm) pe care să o înfăşori şi să o desfăşori pe un tambur (cabestan în termeni marinăreşti). Te poţi ajuta de o manivelă de oţel cu care să strângi bine saula pe cabestan.
Sunt două pânze mari de formă triunghiulară pe vas - cea din faţă, mai înaltă, „focul“, şi cea din spate, mai mare, „randa“. Ambele sunt prinse de catarg şi ambele au pe fiecare parte câte o frânghie care rulează pe un tambur de unde le controlezi.
„Voltă“, zbiară „skipper-ul“, adică cel care mânuieşte roata de un metru în diametru a cârmei şi tragi sau slăbeşti parâma, depinde de care parte a bărcii eşti. „Voltă, atenţie la ghiu“. Dacă nu ai prins deja măcar câteva din denumiri, eşti în pericol. „Ghiul“ randei, adică ţeava orizontală de la baza pânzei, mătură toată partea din spate a bărcii şi trebuie să fii atent. „Pe unde o luăm, spre stânga sau spre dreapta?“, întrebi lăsat fiind la cârma velierului cu o seară înainte într-o plimbare. „Da, vezi luminiţa aceea verde de la tribord? Ea marchează partea dreaptă a intrării în port. Alături este una roşie, pe partea stângă. Pune prora pe cea verde şi ţine drept“, ţi se răspunde elegant, adică să ai grijă să spui babord la partea stângă a navei şi tribord la cea dreaptă, prora la partea din faţă şi pupa la cea din spate.
Puţini români au fost prinşi până acum de microbul marinăriei, dar în ultimii ani iahtingul a devenit tot mai popular. Manageri şi antreprenori au prins gustul sailingului din om în om, din poveşti şi pe încercate. Pe de altă parte, se dezvoltă mici şcoli în jurul unor oameni cu experienţă care au ajuns să trăiască de pe urma acestui sport. Sunt tineri pasionaţi care au început să înveţe să manevreze vântul în pânze.
Finalizarea în 2014 a autostrăzii Bucureşti - Constanţa va fi probabil cel mai important factor de dezvoltare în România. Faţă de acum 10 ani există patru-cinci marine (portul unde sunt adăpostite velierele).
„Am închiriat împreună cu alţi cinci şase prieteni o barcă şi vin cam zece weekend-uri pe vară. Mă costă circa 700 de euro pe an“, spune un întreprinzător, partener într-o firmă de consultanţă financiară.
La Marea Neagră poţi practica navigarea pe veliere din mai până în octombrie.
Care este însă atracţia? Ca la vânătoare sau la pescuit, eşti singur faţă în faţă cu natura. Pe care trebuie să ştii să o stăpâneşti în folosul tău. Să citeşti valurile, direcţia vântului, să foloseşti reperele malului ca să menţii direcţia vasului. Noaptea, să ştii să citeşti chiar şi în stele.
Şi apoi, eleganţa. Când tai valurile cu barca înclinată la 45 de grade şi fumurile la orizontală (adică cu pânzele întinse la maxim - fumurile sunt bucăţi subţiri de pânză, de zece cm, lipite la mijlocul pânzei, care îţi arată intensitatea cu care vântul bate în pânzele bărcii şi mai ales direcţia fileurilor de aer de pe suprafaţa velei), când cauţi să prinzi vântul în focul care flutură şi când barca trosneşte în voltă, parcă ai fi în tangou cu marea.
Sunt oameni care sunt atât de absorbiţi de acest dans că îl vor perpetuu - pleacă în călătorii cu veliere în jurul pământului. E o bucurie a artei de a dansa cu marea pe care românii abia acum o învaţă. Pas cu pas. O regată înseamnă o întrecere de bărci cu pânze între două puncte, iar cea la care a participat ZF a presupus parcurgerea a 20 de mile marine (o milă marină înseamnă 1,8 km) între Mangalia şi Costineşti, dus-întors. Sunt amplasate două balize, iar velierele trebuie să parcurgă distanţa dus întors între baliza start şi cea de la mijlocul cursei, pe care o ocoleşte.
Esenţială este plecarea în cursă. Înainte de start, velierele se învârt în jurul navei starter, de unde va pleca semnalul de începere. 30 de nave se apropie şi se despart, ai senzaţia că acum-acum se ciocnesc.
Dar regulile sunt respectate. Orice barcă se apropie din babord (stânga) nu reprezintă niciun pericol, va trebui să evite. Orice barcă ce vine dinspre tribord are prioritate. Orice barcă cu motor/skijet trebuie să treacă prin spatele bărcii cu pânze.
Velierele sunt de mai multe tipuri. Cele care aleargă cel mai repede, făcute special pentru curse, sunt racer-urile. Acestea dezvoltă şi o viteză de zece noduri (un nod înseamnă o milă pe oră, adică 1,8 km/oră). Celelalte, care merg maxim cu 4-5 noduri, sunt cruisere. Pe acestea din urmă se pot face călătorii lungi, având cabine de dormit. Sunt preferate de familii. Un velier pentru curse şi care poate fi utilizat şi pentru călătorii pe Mediterană, de exemplu, costă 30.000 de euro-50.000 de euro.
Velierele „Simina“ şi „Benga“ au fost câştigătoarele regatei BMW-Beneteau la categoria „race“ respectiv „cruise“, un concurs desfăşurat între 19 şi 21 iulie la Mangalia organizat de Life Harbour, una dintre cele mai mari marine private din România, împreună cu NauticLife, unul dintre cei mai mari operatori de pe piaţa de ambarcaţiuni din România, cu sprijinul mediatic al Ziarului Financiar şi susţinerea Alpha Bank România.
Evenimentul a fost parte a Cupei McCANN, competiţia cu cel mai mare grad de anvergură din România din acest an, organizată de Yacht Club Regal Roman, cel mai vechi club de iachting din România, Black Sea Sailing, asociaţia proprietarilor de ambarcaţiuni şi Life Harbour-NauticLife.
Velierul „Simina“, deţinut de firma SYV Investment Company, a fost condus de skipper-ul Iulia Fulicea, iar „Benga“ a fost condus de proprietarul său, Ionuţ Iliescu. La categoria „race“ intră veliere mai uşoare şi mai rapide, făcute special pentru concursuri, care pot atinge şi 10 noduri. Un nod înseamnă o viteză de o milă marină pe oră, adică 1,852 km pe oră, deci 10 noduri înseamnă o viteză de circa 18,5 km pe oră. La „cruise“ intră velierele mai mari sau mai grele, construite pentru croaziere.
Pe locurile doi şi trei la categoria „race“ au fost velierul „Alexandra“, deţinut de firma Satel Consulting şi condus de Mihael Neagu şi velierul Farrfalina, deţinut de Noli Mirko şi condus de skipperul Mihai Făgărăşan.
La categoria „cruise“, locurile doi şi trei au fost ocupate de „Iris“, deţinut de firma Nautic Line International şi condus de Bogdan Voinescu şi „Tortuga“, cu proprietar şi skipper Laurenţiu Balcan“. Ziarul Financiar a participat la cursă pe velierul „Echipa Ţiriac Auto“, skipper şi proprietar Lucian Mândruţă, care a ocupat locul 12 la categoria „cruise“.
