Călătoriile cu trenul în Peru sau peştele proaspăt pescuit din Deltă după o aventură marină cu pânzele sus nu sunt pentru cei grăbiţi, ci pentru cei care au înţeles că drumul este la fel de important ca destinaţia.
O vacanţă pe velier este una dintre cele mai relaxante experienţe, dar şi o adevărată expediţie, mai ales dacă faci parte din echipajul de punte responsabil pentru o călătorie lină. Mihai Marcu se ocupă în viaţa de zi cu zi cu dezvoltarea reţelei de clinici MedLife, companie pe care o controlează parţial, însă în vacanţă sau în weekend este un om al mării.
„Saint Tropez, Limanu, Santa Barbara“, răspunde scurt Mihai Marcu, întrebat fiind care sunt cele mai frumoase trei destinaţii de yachting bifate până acum.
După ce a dezvoltat clinicile private, Marcu a început să investească în propriul său hobby şi anume într-o afacere cu ambarcaţiuni, Nautic Life.
Ulterior, Marcu a preluat Marina Limanu, pe care a transformat-o în LifeHarbour, o întindere de 30.000 de metri pătraţi, cu 70 de locuri pentru ambarcaţiuni.
„Cele mai frumoase amintiri le am evident de aici, din marină, unde petrec cel mai mult timp, dar cred cu tărie în destinaţiile de la Marea Neagră. Puţină lume ştie că de doi ani există un port turistic în Delta Dunării la Sfântu Gheorghe. Îmi place să mă duc cu velierul până acolo şi apoi să iau o barcă rapidă cu motor şi să dau o tură de pescuit. Cred că astea sunt croazierele de care îmi amintesc cu cea mai mare placere“.
Dincolo de timpul pe care îl va petrece la LifeHarbour, el mai are însă o destinaţie pentru anul acesta.
„Anul acesta voi fi client constant LifeHarbour cu excepţia unei săptămâni petrecute în Sardinia, la Porto Cervo“.
Porto Cervo este un loc din nordul Sardiniei, insula despre care se spune că a fost binecuvântată cu cele mai azurii ape ale Mediteranei şi în care nu stau decât 200 de oameni de-ai locului. În rest, satul de pe Coasta Esmeralda este invadat de vedete şi de iahturi luxoase. În plus, potrivit unui clasament realizat de jurnaliştii de la CNN în primăvara anului trecut, în Porto Cervo se găsea una dintre cele mai scumpe 15 camere de hotel din lume, la Cala di Volpe. Apartamentul prezidenţial, costa la acel moment 32.736 de dolari pe noapte.
Revenind cu picioarele pe pământ, la propriu, nici marile călătorii pe uscat nu sunt însă cu nimic mai prejos decât expediţiile pe apă, mai ales dacă sunt făcute la bordul unui tren de poveste.
Trenul aduce cu sine o grămadă de amintiri, legate mai ales de copilărie şi de bucuria de a călători, dar accelerează şi idei de aventură desprinse parcă din cărţile semnate de Agatha Christie.
Pentru cei care nu sunt grăbiţi să ajungă la destinaţie, pe aproape orice continent există încă nebănuite posibilităţi de a merge cu trenul, unele mai luxoase, altele mai puţin, dar care compensează din plin prin spectacolul oferit. „Oricând a avut vreun pic de sens să iau trenul în loc de avion, am făcut-o. Astfel, am parcurs cu Venetia - Bucureşti, Bucureşti - Aarhus, sau Roma - Barcelona, sau, cireaşa de pe tort, Bucureşti - Leningrad, care le şi întrece. De fapt, de întrecut le întrece „Expresul Reunificării“ (Hanoi - Saigon) din Vietnam sau „Nariz del Diablo“ din Ecuador, unde, cu trenul vechi de fapt nici măcar nu mergeai în vagon, ci pe vagon. Din nefericire, între timp l-au schimbat cu unul nou, normal“, enumeră Şerban Alexandrescu, cofondator al agenţiei de publicitate Headvertising, doar câteva dintre aventurile pe şine.
Până la a pleca pe meleaguri atât de străine, câteva opţiuni de călătorii cu trenul sunt chiar aici, pe continent.
The Royal Scotsman propune o experienţă relaxantă prin zona rurală uimitoare a Scoţiei, un festin dedicat unui număr restrâns de persoane pe călătorie, respectiv 36. Cabinele private, bucătăria de lux, câteva vizite la castele şi un pahar de whisky procurat chiar de la distileriile faimoase ale locului dezvăluie astfel multe secrete ale acestui ţinut de legendă.
Tot pe continent una dintre călătoriile recomandate este ruta Londra-Veneţia la bordul clasicului Venice Simplon-Orient-Express, cel mai bun mod de a-ţi termina sau de a-ţi începe în stil o vizită în Veneţia.
O altă idee este, în cazul în care vreţi să faceţi un slalom relaxant între cele mai bune două staţiuni de schi din Elveţia, aflaţi că între Zermatt şi Saint Moritz circulă Glacier Express, unul dintre cele mai încete trenuri din Europa, chiar şi pentru standardele României. Astfel, cei 290 de kilometri care despart cele două staţiuni sunt străbătute în aproape 8 ore. De ce merită? Pentru că ai nevoie de timp pentru a-ţi recăpăta răsuflarea pierdută în faţă frumuseţilor expuse aproape indecent de această călătorie.
Dar dacă tot am amintit de Orient Express, o idee testată ar fi să treceţi oceanul, cu avionul ce-i drept, şi să mergeţi prin Perú cu trenul.
„Orient Express au un joint-venture cu Perú Rails şi operează nişte curse prin Anzi care îţi taie răsuflarea. Una e să-ţi sorbi ceaiul în puf feroviar prin Europa noastră domesticită, şi alta e să îţi bei Malbec-ul (un soi de vin) uitându-te la vicunele din Altiplano“, spune Alexandrescu.
Prima dată el a traversat Anzii cu „Andean Explorer“ de la Puno, pe malul lacului Titicaca până la Cuzco, fosta capitală a imperiului Inca.
„Durează vreo 10 ore şi merge încetişor, dar asta tocmai pentru că ideea nu e să ajungi, ci să te uiţi cât mai pe îndelete pe unde mergi.“
Apoi, drumul se continuă cu „repriza a doua“, adică Cuzco - Machu Picchu făcut cu „Hiram Bingham De Luxe Class“, care a fost votat în 2011 de Conde Nast ca fiind „Cel mai bun tren din lume“ - pentru combinaţia unică de lux feroviar şi rută năucitor de spectaculoasă.
„Orice fantasme feroviare mi-am putut crea, copil fiind - mixând în cap acţiuni din Jules Verne-uri cu fluieratul locomotivelor lui «Donau Express» din gările noastre socialiste - mi le-am îndeplinit atunci şi acolo, în trenul ălă minunat“, îşi termină istorisirea Şerban Alexandrescu.
Revenim din nou pe meleaguri europene, unde Coasta de Azur rămâne una dintre locurile de vacanţă preferate de cei care iubesc natura, luxul şi arta.
Deşi este unul dintre locurile care l-au inspirat pe marele artist spaniol Pablo Picasso să picteze celebrele „La Joie de Vivre“, „Satyre“ sau „Chevre“, staţiunea franceză Antibes Juan Les Pins nu se bucură de aceeaşi notorietate pe care o au Cannes sau Saint Tropez, două puncte fierbinţi de pe Coasta de Azur. Cu toate acestea, peisajele unice de aici au fost de-a lungul anilor sursă de inspiraţie pentru pictori, sculptori şi nu numai.
Plaje umbrite de pini, clădiri în stil belle epoque, străduţe pavate, restaurante cochete şi magazine pline de suveniruri dar şi târguri de antichităţi şi chiar mai modern, expoziţii cu iahturi în port, sunt toate adunate aici.
În portul Vauban, cei care vor să îşi vândă sau să închirieze iahturile îşi aşteaptă clienţii cu şampanie fină şi ciocolată şi cu invitaţia de-a vizita iahtul. Pe perioada târgului sunt expuse iahturi ce costă de la 2 milioane de euro la 20 de milioane de euro, având propriul jacuzzi şi chiar club. Acest tablou cu iahturi de lux ancorate în port dă un suflu modern staţiunii. Iar în contrast cu el este în apropiere un altul, cel al târgului de antichităţi, unde se vând bijuterii, piese de mobilier, statuete, picturi şi dantele, cele mai multe piese unicate, cu preţuri de câteva mii de euro.
Francezii s-au gândit nu doar la pasionaţii de gastronomie, pictură sau antichităţi, ci şi la iubitorii de muzică. De aceea, anual, în iulie, organizează festivalul de jazz în Juan les Pins, unde au cântat nume importante precum Ella Fitzgerald, Sidney Bechet sau Duke Ellington.
În plus, pentru orice iubitor de Picasso poate ar fi bine să ştiţi că pictorul are pus la dispoziţie un întreg castel, Grimaldi, pentru a-i ocroti operele.
Pe Coasta de Azur va ajunge anul acesta şi Gheorghe Muşat, senior partner în cadrul casei de avocatură Muşat&Asociaţii, care va vizita Nisa şi Muzeul Naţional Marc Chagall.
„Ultima expoziţie pe care am văzut-o, în primăvara aceasta, a fost «Chagall între război şi pace» la Musée du Luxembourg din Paris. Absolut copleşitoare!. Ne-ar interesa însă şi o vizită la Giverny, în paradisul lui Monet“, spune avocatul care călătoreşte uneori şi de dragul artei. De altfel pentru unii vacanţele sunt destinate căutărilor artistice, iar arta în sine se transformă din hobby în pasiune pe care merită să o urmăreşti în paşi înceţi de-a lungul pământului.
Florian Niţu managing partner al casei de avocatură Popovici Niţu & Asociaţii, declară la rândul său că Franţa este o destinaţie bună pentru delectări artistice.
„Anul acesta ne întoarcem în Provence. Am făcut acum câţiva ani un tur în sud-vest-ul artistic al Franţei, în Carcassone şi Collioure, locul de destinaţie al foviştilor, Derain şi Mattisse au pictat aici frecvent la începutul secolului ’20. Anul asta vreau să refac şi traseul Provence, îmi propun să ajung la Arles, locul în care Van Gogh a pictat scânteietoarele peisaje cu chiparoşi sau nopţile argintii, cu o lumină de neuitat“, spune Florian Niţu.
Vizita de anul acesta din Provence vine după ce anul trecut el a parcurs Bretania, tot la îndemnul pasiunii sale pentru artă. O astfel de călătorie este bine gândită şi este savurată pe măsură ce se întâmplă. Aşa este şi cu marea şi cu trenul. Puţine lucruri sunt lăsate la voia întâmplării de cei cu adevărat pasionaţi.
„Fiecare astfel de drum este povestea unei întâlniri aşteptate, curtate, negociate, uneori ocultate“, explică Niţu.
Până la urmă, nicio mare călătorie, de genul celor de mai sus, nu va fi un city break.
Aşa cum niciodată un cognac bun nu se bea pe fugă, ci doar din pahare speciale, după ce a fost puţin încălzit în palme şi acompaniat în tihnă de un trabuc aromat, aşa nici marile experienţe nu iau naştere la pas grăbit, ci din pasiuni atent crescute şi pe îndelete savurate.
