Care este nivelul de echilibru care ar putea să rezolve criza de pe piaţa forţei de muncă? 2.000 de lei net salariul minim şi 3.600 – 4.000 de lei câştigul mediu, nivel la care o parte dintre românii care lucrează în afară să se gândească să revină în ţară. Sau să vină din nou criza, dar atunci toată lumea va pierde
Deşi România are o creştere economică susţinută iar salariile au crescut substanţial, românii continuă să plece din ţară. Chiar fug de România.
Din cei 220.000 de români care pleacă pe an, jumătate sunt tineri între 15 şi 34 de ani.
Pe piaţa forţei de muncă este un dezastru, toate companiile reclamând lipsa forţei de muncă. Pur şi simplu, firmele private au ajuns să nu mai aibă candidaţi la interviu.
Sunt aproximativ 2-3 milioane de români activi care stau în ţară dar nu accesează piaţa forţei de muncă din lipsă de educaţie, din lipsă de experienţă, din lipsa unor salarii pe care să le considere acceptabile ca să se dea jos din pat dimineaţa şi să vină la un program fix.
După ce că nu sunt candidaţi, guvernul PSD a majorat cu 25% salariul în sectorul de stat în acest an, o creştere pe care sectorul privat nu o poate oferi.
Din cauza acestui lucru, toată lumea vrea să se angajeze la stat, iar companiile private se uită în zare neputincioase.
Cristian Pârvan, preşedintele Patronatului Investitorilor Autohtoni, spune: Când primarul Capitalei, doamna Gabriela Firea a scos la concurs 2.000 de posturi pentru companiile municipalităţii, la concurs s-au prezentat 6.000 de oameni. De ce să-ţi rupi şalele muncind la privat, dacă poţi să stai şi să fluieri pe un salariu frumos la stat?
Firmele au ajuns să angajeze pensionari, iar conform ultimelor statistici aproape 150.000 de pensionari lucrează în România full-time, primind un salariu net de 1.800 de lei pe lună.
Dacă s-ar majora salariile mai mult, s-ar resuscita piaţa forţei de muncă? Care este nivelul de break-even?
În ultimii 5 ani, salariul minim aproape că s-a dublat, ajungând acum la 1.900 de lei brut. De la 1 ianuarie 2019, salariul minim ar trebui să ajungă la 2.050 de lei brut, adică 1.247 de lei net, în creştere cu 85 de lei, adică 7% în plus.
Salariul mediu a ajuns la 2.800 de lei, faţă de 1.500 de lei în 2012, adică o creştere de 80%.
În toată această perioadă, inflaţia nu a crescut cu mai mult de 10%, iar euro nu a crescut cu mai mult de 10%.
Marian Pătraşcu, de la APT-Work Service Group, o firmă care recrutează şi plasează personal marilor companii, spune că un salariu minm pe economie de 2.000 de lei net pe lună ar rezolva o parte din problema fluctuaţiei de personal.
“Un salariu minim de echilibru pentru muncitorii necalificaţi sau uşor calificaţi ar fi de 2.050 de lei net pe lună (şi nu 2.050 de lei brut, cât este anunţat nivelul salarial minim pentru 2019 – n.red.). Fluctuaţia de personal s-ar reduce cu cel puţin 10% pentru această categorie de personal dacă salariul minim, fără restul beneficiilor ar fi de circa 2.000 de lei net. La acest nivel, nouă, recruiter-ilor ne-ar fi mult mai uşor să găsim candidaţi eligibili atunci când mergem pe teren”, a explicat el la ZF Live.
Oficial, conform statisticilor, 1,5 milioane de salariaţi, adică 30% din totalul pe economie, câştigă salariul minim pe economie.
Părerea specialiştilor în resurse umane este că deşi oficial oamenii sunt plătiţi cu salariul minim, în realitate banii câştigaţi sunt mai mulţi, iar de aici fiecare poate trage propriile concluzii.
Dacă pornim de la 2.000 de lei net, la cât ar trebui să ajungă salariul mediu pe economie?
În acest moment, ponderea salariului minim net în salariul mediu net este de 42%. În ultimii 10 ani ponderea cea mai ridicată a fost în 2016 şi 2017, de 45%, iar ponderea cea mai scăzută a fost de 32%, în 2008 (la un salariu minim net de 422 de lei, salariul mediu a fost de 1.309 lei).
Dacă ponderea ar fi de 32%, ca în 2008, ar rezulta un salariu mediu de 6.300 de lei. Imposibil. Ar trebui ca toată România şi toată economia să se transforme radical.
Dacă la 2.000 de lei net ar fi o pondere de 42%, ar rezulta un salariu mediu de 4.700 de lei net. Este puţin probabil să se ajungă aici.
La o pondere în creştere, de exemplu de 50%, ar rezulta un salariu mediu net de 4.000 de lei, iar la o pondere de 55% ar rezulta 3.600 de lei net.
Cel mai probabil, cam între 3.600 de lei şi 4.000 de lei net pe lună ar fi salariul mediu, un nivel care poate fi atins.
În următorii ani, din cauza presiunii imense, companiile vor fi nevoite să majoreze mai repede salariul minim de intrare şi să plafoneze creşterile pentru salariul mediu.
Care este nivelul salarial la care o parte dintre românii care lucrează în străinătate s-ar întoarce acasă?
Lidia Pleniceanu de la Gi Group, o firmă care se ocupă cu recrutare şi închiriere de forţă de muncă, spune că la 3.000 de lei minim, adică între 500 şi 600 de euro net pe lună, ar fi români care s-ar întoarce în ţară.
Poate România să aibă această creştere a salariului minim de la 1.200 de lei la 2.000 de lei, iar a salariului mediu de la 2.800 de lei la 3.600-4.000 de lei? Toţi analiştii economici spun că nu. Aşa spuneau şi când s-a dublat salariul minim, începând cu 2012.
Dacă această criză pe piaţa forţei de muncă va continua iar exodul românilor nu se va opri, companiile vor fi nevoite să plătească aceste salarii pentru a nu ieşi din business.
Sau toată lumea va aştepta să vină din nou criza pentru a reduce din pretenţiile salariale, pentru a se mai închide companii, astfel încât să se elibereze forţă de muncă.
În acest caz, toată lumea va pierde.
Analiştii discută faptul că firmele din România, în special cele private, nu au suficientă productivitate astfel încât să poată să crească salariile atât de repede.
Probabil că da.
O soluţie ar fi ca salariile să crească în termen nominal, în lei, dar prin creşterea cursului leu/euro să se mai atenueze acest salt nominal.
Nu ştiu cum va fi, cum vor reuşi companiile să-şi rezolve problema forţei de muncă, cu ce preţ, dar problema rămânerii în ţară sau a întoarcerii românilor din afară nu ţine numai de salariu.
Iar aici lucrurile stagnează, infrastructura se înrăutăţeşte, atât cea de transport cât şi cea educaţională sau de sănătate.
Iar oamenii nu cred că au libertatea de a face business, de a deveni antreprenori.
În aceste condiţii, mai bine îşi iau soarta în mâini şi pleacă în afară.