Pagina verde. Unde loveşte încălzirea globală? Anul a început cu cel mai prost sezon de schi, secetă în unele judeţe, iar canicula închide şantierele de construcţii

♦ Temperatura medie anuală a crescut în România cu aproximativ un grad Celsius în ultimul secol, potrivit datelor analizate din statisticile disponibile pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică.

„Am ajuns să mer­gem la mare înainte de 1 mai“, spunea, la începutul lu­nii aprilie, Elena, o bucu­reşteancă ce tocmai se pregătea să-şi facă bagajele pentru un weekend pe litoral, încurajată de prognozele optimiste, care promiteau că temperaturile vor urca spre 30 de grade.

Ar fi motiv de bucurie dacă nu ar fi, de fapt, motiv de îngrijorare pe termen lung. Încăl­zirea globală este cauza acestor ano­malii, iar de aici iau naştere o serie lungă de probleme.

Zilele călduroase de la începutul lunii aprilie, cu maxime de 29 de grade Celsius, au pus probleme în agricultură, unde, deşi grâul, rapiţa, po­rumbul şi floarea-soa­relui au avut de câşti­gat, înflorind şi răsă­rind mai repede, în­târ­zierea ploilor a stârnit îngrijorări prin­tre fermieri. Teofil Dascălu, CEO al Frizon Group, companie care de­ţine circa 4.500 de hectare de teren pe care le lucrează în judeţul Vrancea, spune că mai problematică pentru agri­cul­tură este diferenţa foarte mare dintre tempe­raturile din timpul zilei şi cele din timpul nopţii decât faptul că se ajunge la maxime de 29 de grade Celsius.

Drept dovadă, în judeţe precum Buzău şi Galaţi seceta deja s-a instalat, ploile din ultima perioadă nereuşind să aducă suficientă apă pentru culturile de grâu, orz, porumb ori floarea-soarelui.

„Apa este primordială în agricultură. Am dat cu îngrăşăminte, dar dacă nu ai şi apă, rezultatele sunt şi mai proaste. Ar fi bine să mai plouă“, a spus Ingrid Staver, admi­nistrator al Agro Staver, companie care produce cereale în judeţele Galaţi şi Brăila.

În 2023, seceta s-a simţit în anumite zone ale ţării, producţia de cereale estimată fiind de 23-25 de milioane de tone, similar cu cea din 2022. Anul cu cea mai cruntă secetă a fost însă 2020, atunci fiind afectate peste două milioane de hectare, jumătate din cele cultivate cu cereale şi oleaginoase.

Anul 2023 a pus probleme şi industriei construcţiilor, unde, din cauza caniculei puternice din lunile de vară, activitatea pe unele şantiere a trebuit să fie întreruptă.

„Am observat că în lunile iulie şi august, considerate anterior bune sau foarte bune pentru construcţii, activitatea a fost afectată de temperaturi extrem de ridicate care au limitat posibilităţile de lucru în exterior“, spunea Irinel Gheorghe, CEO al distribuitorului de materiale de construcţii Sipex. Mai mult, temperaturile ridicate înregistrate în aproape toată ţara în primele luni din 2024 au afectat starea pârtiilor de schi din aproape toate zonele. Cu un sezon debutat în luna ianuarie, zăpada începuse deja să se topească în primele zile din februarie, făcând imposibilă practicarea sporturilor de iarnă. Administratorii pârtiilor de schi spuneau că luna februarie a fost cea mai proastă raportată la aceeaşi perioadă din ultimii ani, descurajând oamenii să mai meargă la schi.

„Temperaturile sunt de primăvară. Pentru Sinaia este cel mai prost sezon, iar marea problemă o reprezintă tempera­turile“, spunea Maria Floricica, general manager al Transport Urban Sinaia, care administrează domeniul schiabil din staţiunea Sinaia.

De altfel, 2024 a fost doar vârful dezastrului, dar nu o premieră, deoarece sezonul de schi a fost puternic afectat de creşterile temperaturilor în mai mulţi din ultimii ani. Staţiunile montane cu pârtii de schi s-au confruntat astfel cu cel mai prost sezon de iarnă din ultimii ani, în condiţiile în care temperaturile ridicate nu au permis nici formarea stratului de zăpadă artificială. Drept urmare, sectorul hotelier a avut şi el de suferit.

Temperatura medie anuală a crescut în România cu aproximativ un grad Celsius în ultimul secol, potrivit datelor analizate din statisticile disponibile pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică, folosind date aferente mai multor staţii meteorologice din ţară, deoarece fiecare regiune are un specific, în funcţie de zona geografică în care se află.

„Temperatura medie globală pentru luna martie 2024 a atins o valoare de 14,140C, cu 0,720C mai mare decât media perioadei 1991-2020 şi cu 0,10C mai mare decât recordul anterior din martie 2016, conform datelor Copernicus. Situaţia devine una îngrijorătoare, mai ales în contextul în care iarna care a trecut a fost una a recordurilor de temperatură şi un început îngrijorător pentru 2024“, notează climatologul Bogdan Antonescu într-un articol publicat pe platforma InfoClima.

Pe 1 aprilie 2024, în mai multe oraşe precum Craiova, Cluj, Bacău tempe­raturile au depăşit 250C, iar în Buzău, Iaşi, Tulcea şi Bucureşti Filaret au fost foarte aproape de 300C, conform arhivei Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Încălzirea globală este unul dintre subiectele fierbinţi ale acestui secol, care ia amploare şi care duce la o preocupare tot mai mare pentru aspecte care ţin de sustenabilitate, alături de probleme precum reciclarea, poluarea, consumul de energie şi risipa alimentară. Statele sunt încă departe de progresul necesar pentru limitarea creşterii temperaturii globale cu cel mult 1,5 grade Celsius, aşa cum a fost convenit prin Acordul de la Paris.

Agricultura, turismul, asigurările, HoReCa şi construcţiile au cel mai mult de suferit de pe urma schimbărilor climatice, spun specialiştii în domeniu. Fenomene extreme precum furtunile din timpul verii, care produc grindină de mari dimensiuni, vânt intens, precipitaţii abundente, descărcări electrice şi tornade, dar şi valurile de căldură, perioadele cu secetă şi incendiile de vegetaţie îşi pun amprenta asupra evoluţiei businessurilor din diferite domenii.

Pentru a face faţă acestor provocări, companiile trebuie să dezvolte planuri şi alternative pentru continuitatea afacerii: capacitatea de a muta producţia cât mai rapid – inclusiv lanţurile logistice din amonte şi aval: furnizori, depozite, capacităţi de manipulare şi transport –, dezvoltarea de produse şi metode de producţie mai puţin vulnerabile la fenomene meteorologice, integrarea sau, dimpotrivă, dislocarea unor părţi mai expuse ale fluxului de producţie astfel încât să poată fi „reasamblate“ cât mai rapid şi mai puţin costisitor în caz de nevoie.