Produsele ready to eat sau ready meals, adică acele preparate gata de consum sau care pot fi doar încălzite şi consumate, au avut o creştere de 5% în volum anul trecut, după o stagnare în anul 2023, arată datele retail audit NielsenIQ. În acelaşi timp, produse precum salate, chifteluţe, sendvişuri sau humus, au avut un preţ cu doar 8% mai mare în 2024, faţă de 15% cu cât s-au majorat preţurile acestor produse în anul anterior, conform aceleiaşi surse.

Aproximativ 166 de kilogra­me pe cap de locuitor se risipesc anual în România, peste media Uniunii Europene de 132 kilogra­me per capita, conform celor mai recente date de la Eurostat.

Fiecare român a cumpărat anul trecut în medie 6 kilograme de produse congelate, fie că vorbim de carne, legume, fructe sau semipreparate, acest segment de piaţă având în ultimii ani o evoluţie pozitivă în ton cu consumul de produse alimentare în general.

Consumul de peşte din România este de aproape trei ori mai mic decât media europeană, ceea ce face sectorul mai puţin atractiv decât cel de carne sau de semipreparate, iar acest lucru împreună cu o lipsă de organizare a sectorului duc mai departe la o piaţă unde găseşti mai degrabă peşte din Bulgaria decât românesc.

„România îşi va asigura securitatea alimen­tară şi va deveni un jucător important în comerţul agroali­mentar european şi internaţional“. Este unul dintre obiectivele unei strategii pentru perioada 2020-2030 elaborate de Ministerul Agriculturii şi care poate fi găsită pe site-ul instituţiei.

România nu face parte din „elita“ exportatorilor de produse alimentare din Uniunea Europeană, însă reuşeşte să menţină departe de prăpastie balanţa comercială din domeniul agroalimentar prin exporturile de cereale.

Anul 2024 a venit cu secetă, dar şi cu temperaturi record pe o perioadă mare de timp, astfel că încă o dată producţia românească de cereale, legume, cartofi, dar şi de furaje pentru animale stă la mila vremii, iar mulţi fermieri aşteaptă încă o dată despăgubiri de la stat. Asta în condiţiile în care infrastructura de irigaţii nu există în aproape 20 de judeţe din ţară, iar în multe zone în care aceasta funcţionează nu este suficientă pentru a acoperi toate fermele.

Industria alimentară românească face paşi timizi către noi orizonturi, iar dovadă stau câteva afaceri lo­cale care au creat holdinguri şi care vor să meargă mai departe către a cuceri noi pieţe. Iar cel mai bun exemplu din regi­une este Polonia, care astăzi are o industrie alimentară care generează afaceri de patru ori mai mare decât cea româ­neas­că cu un număr de două ori mai mare de angajaţi.

„România s-a schimbat în bine. De exemplu, am fost la SoroLume şi am rămas impresionat de bucătăria neoromâ­neas­că. Când am văzut bucătăria şi am văzut că totul se face la foc de lemne, chiar am zis «wow». E dificil să mă mai surprindă ceva, dar asta chiar m-a surprins. Am mân­cat gulaş, piftie, mâncare românească, şi am regăsit identitatea României, pentru că iden­titatea trebuie să fie în gastronomie, în preparatele pe care le găseşti în restau­rante“, spunea recent Juanlu Fernandez, proprietarul şi cheful restaurantului Lò Cocina y Alma cu o stea Mi­chelin din Jerez de la Frontera, unul dintre cele mai fru­moa­se oraşe din sudul Spaniei.

Industria alimentară, un sector în care lucrează peste 150.000 de oameni, se confruntă con­tinuu cu atragerea persona­lului, astfel că, deşi este un sector-cheie pentru economia locală, producătorii nu reuşesc să atragă forţă de muncă. În acest context, sectorul se zbate între salarii mici şi lipsa forţei de muncă.