Agricultura românească are încă de recuperat faţă de statele din vestul Europei, însă accesul la tehnologie şi la fonduri europene poate accelera dezvoltarea sectorului. Ionuţ Vochin, director executiv la Oxigen Agro Product Company şi preşedintele Cooperativei Argedava Novaci, consideră că una dintre cele mai importante resurse pentru viitor o reprezintă noile generaţii de specialişti.

O producţie bună de cea­pă începe de la 70-80 de tone la hectar însă pentru a ajunge la acest nivel fermierii au nevoie de un teren potrivit, apă, ferti­lizare, utilaje performante şi cunoştinţe tehnice.

România importă anual ceapă şi usturoi în valoare de aproximativ 60 de milioane de euro, potrivit datelor Institu­tului Naţional de Statistică, deşi ceapa este una dintre legumele de bază în alimentaţia ro­mânilor. Problema nu este lipsa cererii pentru produsul ro­mânesc, ci faptul că producţia locală nu poate asigura ne­cesarul pe tot parcursul anului, iar fermierii se confruntă atât cu costuri ridicate de producţie, cât şi cu lipsa spaţiilor de depozitare.

Alin Zamfira, acţionar şi preşedinte al consiliului de administraţie al Abato­rului Periş, estimează pentru 2026 o cifră de afaceri de 870 mil. lei, în creştere faţă de anul trecut, când compania a raportat 751 mil. lei. Pragul de un miliard de lei, preconi­zează el, ar putea fi atins în 2028.

Finalul de an vine cu mai multe oportunităţi de finanţare pentru fermierii români, prin Planul Naţional Strategic şi Fondul pentru Moder­nizare, însă apetitul pentru accesarea banilor euro­peni este temperat tot mai mult de birocraţie, de costurile ridicate ale documentaţiilor şi de dificultatea asigurării cofinanţării.

Agricultura românească are nevoie atât de pieţe stabile pentru producţia locală, cât şi de investiţii care să ajute fermele să se dezvolte. În timp ce parteneriatele pe termen lung dintre producători, procesatori şi retaileri pot oferi fermierilor siguranţa de care au nevoie pentru a investi, accesarea fondurilor europene rămâne complicată pentru mulţi dintre ei, din cauza birocraţiei şi a costurilor ridicate ale documentaţiilor.

Goji poate deveni o cultură cu potenţial pentru micii fermieri din România, în condiţiile în care 98% din fructele de goji din Europa provin din Asia, însă lipsa unui canal de desfacere stabil îi face pe mulţi să ezite, a spus Adrian Nicolae, fondator al Goji Bio Braşov şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Goji din România. El a fost prezent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

România are în prezent doar 18 produse înregistrate şi recunoscute la nivel european, în timp ce Spania, Italia şi Franţa concentrează peste jumătate din produsele certificate în UE. Pentru a recupera decalajul nu este suficient să certificăm mai multe produse. Trebuie construită o piaţă pentru ele, prin achiziţii publice, promovare la export şi un parteneriat cu retailul, spune Ştefan Pădure, preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR).

Lacto Sinelli, produ­cător de lactate din Bistriţa-Năsăud, vrea să transforme Brânza frământată de Teaca, recent recunoscută la nivel european ca Indicaţie Geo­grafică Protejată (IGP), într-un produs fanion pentru companie şi să ajungă direct cu aceasta pe pieţele externe.

România are condiţii naturale bune pentru producţia de mere şi ar putea să-şi acopere într-o măsură mai mare consumul din producţia internă, însă lipsa asocierii, a capacităţilor de depozitare şi sortare şi costurile ridicate limitează competitivitatea fermierilor locali. În acelaşi timp, schimbările climatice pun o presiune tot mai mare asupra producţiei de fructe, iar România ajunge să importe anual mere de 100-150 mil. euro, potrivit lui Bogdan Silinescu, CEO al Fermei Cenad.