Ministrul german al economiei Robert Habeck a justificat miliardele de euro investite de ţara sa în fabrici de oţel verde prin nevoia de a evita prăbuşirea industriilor din regiuni întregi şi de a asigura aprovizionarea cu oţel în vremuri de nesiguranţă geopolitică, notează Euractiv.
Anul trecut, producătorii germani de oţel şi-au redus producţia cu 3,9% în termeni anuali, până la 35,44 milioane de tone. Acesta a fost cel mai redus volum al producţiei de la criza financiară din 2009. Asociaţia din industrie, WV Stahl, indica la acea vreme că aceasta are nevoie de acţiuni specific din partea guvernului, potrivit gmk.center.
În decursul anului trecut, Germania a primit undă verde din partea Bruxelles-ului pentru susţinere totală de 7 miliarde de euro pentru industrie, scrie Euractiv.
Investiţiile au fost criticate însă de către economişti, care au indicat necesitatea restructurării sectoarelor care depind de electricitate subvenţionată de guvern din cauza preţurilor mai ridicate la energie regenerabilă decât în alte părţi ale lumii şi au făcut apel la guvern să îmbrăţişeze o relocare parţială a producţiei cu grad ridicat de utilizare a energiei.
În cadrul unui interviu acordat WELT, Habeck a apărat strategia guvernului, argumentând că fabricile de oţel vor stabiliza în ultimă instanţă democraţia ţării eliminând riscurile ca partidele populiste să câştige teren din cauza nemulţumirii economice.
Fără producţie de oţel în Germania, regiuni întregi ar putea de fapt „pierde industrii cheie şi prin urmare clustere întregi de creare de valoare“, a avertizat Habeck.
Mai apoi, a adăugat acesta, „avem o dublă problemă, şi anume una democratică şi una de rezilenţă“.
După reunificarea germană în 1990, Germania de Est a înregistrat o dezindustrializare dramatică. Astăzi, regiunile estice ale ţării sunt o bază a partidului de extremă dreapta AfD, care ar putea câştiga alegerile regionale din acest an.
Totuşi, analiza lui Habeck, potrivit căreia regiuni întregi ar urma să fie dezindustrializate dacă oţelul nu poate fi procurat local, este disputată. Karl Hauesgen, preşedinte al asociaţiei germane VDMA, arăta recent că dacă „achiziţionez oţel din nordul Europei, centrul Europei sau sudul Europei este complet irelevant“.
Asociaţia Eurofer susţine însă argumentele ministrului german. „Vorbim de rezilienţa şi autonomia strategică a UE din multe motive“, a declarat Axel Eggert, secretar general al Eurofer.
În perioada ianuarie-martie din 2024, Germania şi-a crescut producţia de oţel cu 6% în termeni anuali până la 9,7 milioane de tone.
Germania ocupă primul loc în UE din punctul de vedere al producţiei de oţel.
În 2022, industria germană avea 80.220 de angajaţi, cât Italia, Franţa şi Polonia la un loc.
România se află pe locul cinci în UE după numărul de angajaţi ai industriei oţelului.
