Asa e cand ti se-ntampla o singura data in viata

E bine de stiut de pe acum: decat sa intri fara vuvuzela pe un stadion sud-african la un meci de fotbal, mai bine nu intri deloc. Una fara pretentii costa 30 de ranzi, adica 4 dolari si ceva. Furnizorul oficial al celor mai mari cluburi din tara este firma Masincedane Sport, care aspira sa faca din vuvuzela simbolul Cupei Mondiale din 2010. Oficialii FIFA care au vizitat Africa de Sud anul trecut au fost incantati cand firma le-a facut cadou cateva vuvuzele si chiar ministrul sportului s-a lasat pozat de cateva ori cu o vuvuzela in mana. Sa ne bucuram insa de scurta perioada care a mai ramas pana la momentul cand la intrebarea ce inseamna vuvuzela ni se va raspunde ca pana si copiii de doi ani stiu asa ceva.

Obiectul, un instrument muzical tipic african, este o goarna prelunga folosita de suporteri la meciuri; cum nu emite decat un singur sunet, mai precis un vuiet puternic si monoton, e usor de imaginat cat de intens vibreaza un stadion pe care mii de microbisti sufla in vuvuzele ca sa-si incurajeze echipa. Cu siguranta insa, veti uita curand ca ati aflat de goarna sud-africana citind articolul de fata, atata vreme cat masinaria de marketing condusa din Pretoria si Johannesburg se va pune in miscare cu toate motoarele, nazuind sa-i invete pe viitorii spectatori si telespectatori ai Campionatului Mondial de Fotbal din 2010 toate subtilitatile culturii africane.

Cetatenii din Zurich si-au facut deja o idee despre atmosfera de pe un stadion sud-african cu ocazia ceremoniei de sambata trecuta in care FIFA a anuntat ca a ales Africa de Sud drept gazda a competitiei mai sus amintite. Delegatia sud-africana, in frunte cu eroul national Nelson Mandela, a iesit in fata World Trade Center din Zurich, in aclamatiile, insotite de zgomot de vuvuzela, ale unui numeros grup de suporteri care scandau numele tribal al lui Mandela - "Madiba". Punand la socoteala si dezlantuirea de entuziasm de pe strazile din Cape Town sau Johannesburg, avem imaginea unei natiuni fericite, care se pregateste pentru un eveniment fara precedent in istoria tarii.

Fireste, e vorba intai si-ntai de un entuziasm motivat politic: ziarele sud-africane au scris ca alegerea tarii lor e cel mai frumos cadou pentru aniversarea a 10 ani de democratie (primul scrutin liber de acolo s-a tinut in 1994). Fotbalul, extrem de iubit acolo, inclusiv in chip de compensatie pentru saracia si lipsa de perspective a unei mari parti a populatiei, a fost primul sport de echipa care a spart bariera rasiala instituita de apartheid, prin unificarea in 1977 a ligii albe cu liga neagra, intr-o vreme cand Africa de Sud era exclusa din competitiile sportive internationale din cauza regimului segregationist.

Pentru fostul presedinte Nelson Mandela, care a declarat sambata ca e atat de bucuros, incat se simte ca un pusti de 15 ani, faptul ca tara lui va gazdui turneul final din 2010 e un fel de victorie personala, o incununare a unor eforturi de lobby de ani de zile, alaturi de colegul lui de Premiu Nobel, arhiepiscopul Desmond Tutu. Dupa cum se stie, Africa de Sud a candidat si pentru gazduirea Cupei Mondiale din 2006, insa a pierdut in fata Germaniei la un singur vot diferenta, in ciuda sustinerii - atunci ca si acum - din partea presedintelui FIFA, Joseph (Sepp) Blatter, adept al promovarii pe scena fotbalistica mondiala a natiunilor din afara Europei.

Comentatorii spun ca este posibil ca relatia speciala a lui Mandela cu Blatter sa fi cantarit cel mai tare in ecuatie, atata vreme cat contracandidatii Africii de Sud au fost acum, conform algoritmului de rotatie a confederatiilor organizatoare instituit de FIFA, tot natiuni africane - Maroc, Egipt, Tunisia (care s-a retras in ultimul moment) si Libia (care a fost descalificata fiindca n-a putut garanta ca ii va primi pe reprezentantii Israelului pe teritoriul sau la Cupa Mondiala). Egiptul n-a primit nici un vot de la oficialii FIFA, iar batalia s-a transat intre Africa de Sud si Maroc, incheindu-se cu 14 voturi pentru prima si 10 pentru al doilea.

Culmea este insa ca Africa de Sud nu-si datoreaza victoria oficialilor africani: toti cei patru delegati de pe continentul negru au votat pentru Maroc. Unii comentatori au explicat aceasta atitudine prin dorinta de a da o sansa pretendentului mai vechi (Africa de Sud e abia la a doua candidatura, in timp ce Marocul e la a patra). Altii au vorbit despre relatiile personale rele dintre respectivii delegati si sefii federatiei sud-africane de fotbal, o institutie extrem de criticata pentru incompetenta inclusiv in propria tara (jucatorii nationalei, Bafana Bafana, n-a fost platiti nici acum, de pilda, pentru participarea din ianuarie la turneul final al Cupei Natiunilor Africane, din Tunisia). In fine, un ziarist ghanez mai infierbantat a dat vina pur si simplu pe invidia altor tari africane fata de eficienta superioara a economiei sud-africane, care a putut sustine si democratizarea tarii intr-un ritm atat de rapid.

Mirajul celor trei miliarde

Fapt e ca de cativa ani buni capacitatile organizatorice ale autoritatilor din "tara curcubeului", cum i se spune, au reusit sa castige increderea federatiilor mondiale din cel putin doua sporturi: Africa de Sud a gazduit Campionatul Mondial de Rugby din 1995 si cel de cricket din 2003, de pe urma carora in economie au intrat bani buni. Firma de consultanta Grant Thornton Kessel Feinstein a estimat acum ca organizarea Cupei Mondiale din 2010 va aduce Africii de Sud venituri de 21,4 miliarde de ranzi (3,08 miliarde de dolari). Nu e rau, comparativ cu castigurile de la alte editii - 12,3 miliarde de dolari pentru Coupe du Monde din 1998 sau 4 miliarde pentru World Cup din 1994. Ali Bacher, director executiv al Campionatului Mondial de Cricket din 2003, crede insa ca este vorba de o estimare foarte conservatoare, atata vreme cat pentru competitia de cricket, sport mult mai putin popular acolo decat fotbalul, au sosit in Africa de Sud 18.500 de vizitatori, iar veniturile aduse in tara s-au ridicat la un miliard de ranzi. "Pentru 2010 sunt asteptati circa 400.000 de vizitatori, asa ca va dati seama cu cat vor fi mai mari veniturile. In plus, daca 1,5 miliarde de oameni au vazut campionatul de cricket la televizor, cel de fotbal va fi vazut de aproape 3 miliarde", e de parere Bacher.

Cum au de gand sa finanteze insa autoritatile de la Pretoria lucrarile de infrastructura necesare, incepand cu constructia a nu mai putin de cinci stadioane si renovarea a inca cinci? Africa de Sud nu este nicidecum o tara bogata, iar exemplul organizatorilor JO de la Atena, care au depasit cu mult bugetul initial si termenele limita, trezeste deja ingrijorarile analistilor pentru 2010. Deocamdata, gazdele isi fac curaj singure, calculand ca turneul final din 2010 va fi mai ieftin decat Olimpiada de la Atena, tocmai pentru ca majoritatea obiectivelor de infrastructura de care a fost nevoie au fost deja pregatite cu ocazia altor evenimente internationale - campionatele mai sus pomenite din 1995 si 2003 si Summitul Mondial al Dezvoltarii Durabile, din 2002. Tocmai acesta e si motivul pentru care, la doar doua zile dupa ce a aflat ca va fi gazda Cupei Mondiale de Fotbal din 2010, Africa de Sud s-a grabit sa-si anunte candidatura si pentru Cupa Mondiala de Rugby din 2011.

Totusi, raman destule de facut in urmatorii sase ani, si nu pe gratis: strict pentru lucrarile de la stadioane, guvernul are in vedere cheltuieli de 2,3 miliarde de ranzi (339 milioane de dolari); la aceasta se adauga constructia unui nou aeroport la Durban, in valoare de 2 miliarde de ranzi, precum si linia de tren de mare viteza Gautrain (intre aeroportul international din Johannesburg, Sandton si Pretoria), prevazuta sa coste 7 miliarde de ranzi.

Ministerul Finantelor de la Pretoria are de gand sa profite acum de impactul evident favorabil asupra pietelor pe care l-a avut alegerea tarii lor si sa iasa pe pietele de capital sa se imprumute. Momentul e bun: toata lumea anticipeaza acum afluxuri de investitii, cresterea interesului turistilor si crearea de noi locuri de munca, fenomene care ar urma sa se manifeste nu numai in 2010, ci si cativa ani inainte si cativa dupa. Aceasta ar putea face ca agentiile internationale sa creasca ratingul tarii, iar costul imprumuturilor sa scada in consecinta. Iar pana la imprumuturi, comitetul de organizare a candidaturii sud-africane a negociat deja contracte de sponsorizare de peste 70 de milioane de ranzi cu corporatii ca Adidas, BMW, Philips, Vodacom (Vodafone - sponsorul lui Manchester United), SAB Miller, Telkom, Coca-Cola, First National Bank.

Cea mai importanta controversa privind amortizarea cheltuielilor se dovedeste pana acum cea legata de pretul biletelor de intrare la meci. Partidul Comunist sud-african a protestat deja fata de faptul ca pretul mediu al biletelor va fi de 826 de ranzi, mult peste posibilitatile materiale ale majoritatii suporterilor din tara. Cei de la firma Kessel Feinstein sustin insa ca ar trebui luat in considerare faptul ca la Cupa Mondiala din 2002, cel mai ieftin bilet costa 60 echivalentul a 420 de ranzi (60 de dolari), in timp ce pentru 2010 cel mai ieftin va costa 125 de ranzi (18 dolari). Politica organizatorilor este de a se "compensa" cu marirea pretului pe masura apropierii de semifinale si finala si cu preturi mai mari decat in 2002 pentru cele mai scumpe bilete: daca la meciurile din Japonia si Coreea, cel mai scump bilet costa 750 de dolari (5.250 de ranzi), la cele Africa de Sud va costa 1.020 de dolari (7.140 de ranzi). In plus, la meciuri nu vor asista numai localnicii: firma de consultanta a estimat ca, din cele 2,7 milioane de bilete care se vor vinde, o treime vor fi cumparate de straini. Conform firmei, din veniturile totale de 21,4 miliarde de ranzi preconizate de pe urma Cupei, 12,7 miliarde ar urma sa fie banii cheltuiti de straini.

Cam acestea ar fi estimarile. Sa ne uitam insa dincolo de ele: frenezia cu care autoritatile sud-africane s-au apucat de treaba imediat dupa anuntul FIFA si toate promisiunile lor ca totul va fi perfect, extraordinar si fara pata denota o constiinta foarte acuta a unei ocazii unice, de care trebuie profitat din toate puterile. Nici nu s-au stins bine uralele de la Zurich si un oficial FIFA declara deja ca, dupa ce in 2014 va veni randul Americii de Sud sa gazduiasca turneul final, "fotbalul se va intoarce in 2018 pe continentul european, pentru ca Europa este in mod evident cea mai buna piata pentru FIFA, iar banii cei mai grei se fac la evenimentele organizate in Europa". Intr-adevar: lumea nu-l stie pe Lucas Radebe fiindca a jucat la cel mai bun club sud-african, Kaizer Chiefs, ci pentru ca a avut norocul sa-l cumpere clubul englezesc Leeds.
crenguta.nicolae@zf.ro