Acum cateva luni, in publicatia belgradeana Ekonomist aparea o declaratie surprinzatoare a lui Davor Stern, vicepresedinte al companiei rusesti Tiumen Oil (TNK) si fost director al companiei petroliere croate INA. "Vreau sa atrag atentia asupra unei anomalii logice extrem de raspandite in Europa Centrala. Opinia generala e ca Shell, Chevron sau British Petroleum ar fi interesate de privatizarile din regiune. Dar asta e o greseala. Timpul va demonstra ca aceste megacompanii sunt prea mari pentru o piata atat de fragmentata - nu sunt nici pregatite pentru asa ceva, nici dornice sa patrunda aici. Dimpotriva, abia dupa ce aceasta piata va fi consolidata de altcineva poate spera sa atraga interesul gigantilor. De aceea, eu vad lupta pentru pietele regionale ca o faza de tranzitie, convins ca industria petroliera din Europa Centrala va trebui sa fie unificata", spunea reprezentantul TNK.
Asteptarile domnului Stern par a coincide cu cele ale principalelor companii petroliere din zona; e cunoscut, de pilda, planul - reactualizat in urma cu cateva zile - de creare a unui concern central-european unic pe piata distributiei de combustibili, care sa includa grupuri ca PKN din Polonia, MOL din Ungaria, OMV din Austria sau Hellenic Petroleum din Grecia. Numai ca vicepresedintele TNK voia sa sugereze ca singurele capabile de o adevarata consolidare in regiune ar fi companiile rusesti: nu numai pentru ca sunt mai bune cunoscatoare ale pietei, dar si pentru ca, asa dupa cum tot de curand spusese un reprezentant al LUKoil, companiile central-europene au rafinarii si retele de distributie, dar nu pot face nimic fara petrolul rusesc.
In masura in care acesta e un cliseu, un cliseu simetric este insa si acela ca furnizorii rusi de petrol nu pot face nimic fara rafinariile si retelele din centrul Europei si din Balcani, astfel incat orice privatizare din zona in acest domeniu s-ar reduce la o lupta a rusilor de a-si recuceri sfera de influenta economica de pe vremea CAER. Mai ales dupa 11 septembrie 2001, cand relatiile dintre SUA si Rusia s-au schimbat, iar SUA au inceput sa vada in Rusia o sursa de petrol alternativa in raport cu OPEC, presa din mai toate tarile balcanice a construit un scenariu tot mai coerent al ofensivei gigantilor rusi in zona, unde obtinerea accesului la conductele de petrol care traverseaza sau vor traversa regiunea catre Occident s-ar completa cu achizitii de rafinarii si benzinarii din Ungaria si Polonia, viitoare membre NATO, pana in Bosnia si Republica Macedonia. Cu o precizare: acolo unde rezistenta politica la intruziunea ruseasca e prea accentuata, partea rusa vine sa cumpere active in consortiu cu un grup fie local, fie occidental, spre a linisti astfel spiritele.
Despre al doilea producator rus de petrol dupa Iukos, LUKoil, s-a scris poate cel mai mult pe tema extinderii economice rusesti in tarile est-europene. Se stie ca a preluat pana acum rafinarii in Bulgaria si Romania, luna trecuta a cumparat lantul de benzinarii Beopetrol din Serbia. Pentru privatizarea companiei romanesti Petrom a fost prezentat drept candidat sigur - si daca nu singur, atunci impreuna cu un partener, eventual cu Hellenic Petroleum, compania petroliera a statului grec, si ea candidata la preluarea Petrom. In ultimii ani insa, LUKoil a avut multe esecuri in strategia sa de extindere, candidand fara succes pentru privatizarea unor companii petroliere din Croatia, Republica Ceha, Grecia, Lituania, Muntenegru si Polonia.
In Grecia, esecul LUKoil a fost legat tocmai de Hellenic Petroleum (ELPE). Compania, un jucator extrem de important pe piata balcanica, are venituri anuale de peste 3 miliarde de dolari, doua rafinarii in Grecia si una in Macedonia, combinate petrochimice si controleaza cam 1.500 de benzinarii din Balcani pana in Georgia. In august 2001, guvernul grec si-a anuntat planul de a vinde unui investitor strategic 30% din actiunile ELPE, dupa care a redus cota oferita la 23,17%, adica maximul dincolo de care statul si-ar fi pierdut pachetul de control. Presa elena a explicat schimbarea prin temerea statului fata de protestele salariatilor fata de ideea de privatizare, cele doua rafinarii ale ELPE din Grecia intrand deja in greva generala dupa anuntarea ofertei.
Pentru inceput si-au anuntat intentia de a cumpara actiuni grupurile rusesti Iukos si LUKoil si cel austriac OMV, pentru ca in urmatoarele luni sa ramana in cursa doar LUKoil. Avantajele acestuia din urma erau suma mare oferita (418 milioane de dolari, fata de o valoare de piata de 340 milioane) si participarea in consortiu cu unul din concurentii greci ai Hellenic Petroleum - firma Petrola, cu o cota de 20% din piata greaca a produselor petroliere, detinatoare a unei rafinarii langa Atena si componenta a grupului Latsis, unul din cele mai importante conglomerate industriale si bancare din Grecia, detinut de familia armatorului Yiannis Latsis (printre componentele grupului se numara si actionarul majoritar al Banc Post, banca EFG Ergasias Eurobank).
Pe parcursul urmatoarelor luni insa, negocierile s-au blocat, intrucat statul grec a modificat exact acele conditii de vanzare care atrasesera interesul LUKoil: a transferat catre alta companie de stat optiunile ELPE de cumparare a unui pachet de actiuni ale societatii nationale de gaz, DEPA (aflata si ea in proces de cautare a unui investitor strategic) si a inclus in contract pastrarea de catre guvernul elen a managementului ELPE timp de cinci ani dupa privatizare (tot pentru a contracara protestele salariatilor). Totusi, statul grec a cerut LUKoil sa plateasca acelasi pret ca la inceputul negocierilor, argumentand ca intre timp valoarea de piata a ELPE a crescut, gratie achizitiilor facute de aceasta in Cipru (reteaua de benzinarii a British Petroleum) si Muntenegru (distribuitorul Jugopetrol).
La inceputul lunii ianuarie 2002, fostul presedinte si CEO al ELPE, Eleftherios Tzellas, si-a dat demisia, din cauza presiunilor politice legate tocmai de deciziile privind extinderea companiei in Balcani. In speta, Tzellas a fost criticat pentru cumpararea, in 1999, a rafinariei Okta, singura rafinarie din Republica Macedonia, ale carei nereguli financiare anterioare privatizarii au facut ca pentru ELPE sa se dovedeasca o achizitie paguboasa. Iar in alte parti in Balcani, nici societatea mixta formata cu un lant de benzinarii din Albania n-a mers prea bine. Tzellas a fost inlocuit de Giorgios Moraitis, un fost ministru socialist al Agriculturii, numit in functie de ministrul Dezvoltarii, Akis Tzochatzopoulos, opozant al planului de vanzare a ELPE catre un investitor strategic strain.
De aceeasi parere cu Tzochatzopoulos erau la acel moment nu numai salariatii ELPE, care si-au continuat grevele, amenintand sa paralizeze activitatea benzinariilor din tara, ci si o serie de analisti economici greci care sustineau ca ELPE este suficient de performanta prin ea insasi, ca are suficiente resurse de a se extinde in Balcani fara sprijinul unui investitor strain si ca e greu de inteles ce avantaje i-ar aduce asocierea cu LUKoil. In cele din urma, in februarie, termenul limita pentru negocieri a expirat, iar LUKoil a renuntat la Hellenic Petroleum, anuntand ca de acum inainte nu se va mai implica decat in proiecte al caror management il va detine integral. Consecinta imediata a esecului cu ELPE a fost ca din sfera interesului LUKoil a iesit proiectul faimosului oleoduct Burgas (Bulgaria) - Alexandropoulis (Grecia), conceput inca de acum cativa ani si pentru care primul cap de pod, cel bulgaresc, fusese deja asigurat prin cumpararea de catre compania ruseasca a rafinariei Neftohim.
In ceea ce priveste ELPE, nici ea n-a fost prea norocoasa dupa esuarea negocierilor: statul a decis sa continue privatizarea prin fuziunea Hellenic Petroleum cu Petrola, partenerul LUKoil in consortiu. Pentru 16,65% din actiunile detinute de stat, grupul Latsis, proprietarul Petrola, a platit 326 milioane de euro. Unii analisti au comentat ca singura care are de castigat din fuziune e Petrola, a carei rafinarie are nevoie de investitii foarte mari pentru modernizare, in timp ce ELPE nu va capata in plus decat capacitatile de stocare - e drept, destul de bune - ale fostului sau competitor. Deocamdata insa, statul pare sa fie multumit si cu banii incasati, si cu noua forta a ELPE, care dupa fuziune va controla 80% din piata petroliera greceasca.
N-are importanta ca unicul competitor ramas, Motor Oil, a protestat fata de pozitia de monopol a noii companii si, la fel de important, n-are importanta nici dezamagirea presei ca, in loc ca ELPE sa se fi privatizat, ceea ce se intampla e de fapt o nationalizare a Petrola, pentru ca o societate controlata de stat inghite una privata. Singurul lucru care pare sa conteze acum pentru autoritatile de la Atena, in afara de un nou avant al ambitiilor lor de extindere continua in Balcani a ELPE, este sa-i dea in judecata pe salariatii Hellenic Petroleum. Caci acestia, fireste, isi urmeaza si acum protestele si grevele, chiar daca de aceasta data impotriva "uzurpatorilor" de la Latsis. crenguta.nicolae@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE