Afacerile cu antichitati au fost intotdeauna invaluite intr-un farmec aparte. Cei mai priceputi in ale antichitatilor au reusit sa faca bani frumosi scotand la lumina obiecte carora patina timpului le-a multiplicat valoarea. O categorie aparte sunt asa-zisele antichitati contemporane, adica obiectele care le-au apartinut unor personaje istorice controversate a caror faima, buna sau rea, ridica de cateva ori valoarea unor lucruri altfel banale. De exemplu, obiectele care le-au apartinut sotilor Ceausescu.
Aproximativ 250 de obiecte care le-au apartinut sotilor Ceausescu au fost scoase la licitatie, in luna martie a anului 2000, in cadrul unui eveniment organizat de catre Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat.
Obiectele licitate erau, in mare parte, piese de mobilier primite de la organizatiile judetene de partid. Preturile de pornire au variat atunci intre cateva sute de mii de lei si cateva zeci de milioane, in cazul obiectelor decorative create special pentru Ceausescu.
Tapiseriile cu portretul dictatorului sau cele cu chipul sotiei, precum si o serie de alte obiecte personalizate au fost "achizitiile preferate" pentru cei care inca dezvolta "cultul fostului conducator".
Nu doar "reperele marunte" au facut obiectul licitatiei de acum cinci ani. Organizatorii au licitat atunci si cele doua masini Hillman Hunter si Volkswagen care au apartinut familiei dictatorului, precum si patru dintre navele pe care le detinea Ceausescu, doua vapoare si doua salupe.
Mobila de trei tone
La licitatia de acum cinci ani n-a participat un obiect cu adevarat valoros, care nici n-a apucat sa-i apartina lui Ceausescu.
Este vorba despre un birou facut din lemn de paltin, lemn folosit in mod obisnuit doar pentru realizarea instrumentelor muzicale, pentru ca este foarte scump: aproape 1.000 de euro metrul cub. Mobilierul, compus dintr-o biblioteca, o masa de birou si un scaun, cantareste nu mai putin de trei tone.
Biroul, care n-a mai ajuns sa fie al lui Ceausescu, a fost facut in urma cu 15 ani, la fabrica de mobila din Arad. Era pe vremea cand romanii isi aratau devotamentul si se intreceau sa trimita cadouri "conducatorului iubit".
La realizarea mobilei au lucrat cateva zeci de persoane, printre care trei arhitecti, patru proiectanti si 18 sculptori, cei mai buni pe care i-a avut Aradul la vremea respectiva.
"Comanda a venit de la administratia Casei Poporului in mai 1989, cu termen de finalizare luna octombrie a aceluiasi an. Au fost angrenati foarte multi oameni in aceasta munca, iar pe tot parcursul lucrarilor am fost supervizati de emisari ai lui Ceausescu", isi aminteste Ilie Ovidiu, inginerul-sef de productie al fabricii aradene.
Muncitorii au lucrat mai bine de jumatate de an la toate elementele artistice, sculptate cu mare atentie. Mobilierul a fost executat manual in proportie de 75 la suta.
Destinatia: cabinetul nr. 1
Singurul angajat al fabricii care a participat la proiect si mai lucreaza la fabrica de mobila este Dinu Lazar, poreclit acum de colegi "Ultimul mohican".
Lazar isi aminteste de exigentele celor care au supravegheat direct lucrarile. "Munceam si o zi intreaga la sculptarea unui singur element, pentru ca sa iasa perfect. Asta cu oamenii lui Ceausescu in spatele nostru, care, desi nu se pricepeau prea mult, gaseau mereu cate o chichita si ne puneau sa refacem tot", povesteste el.
Maistrul Dinu Lazar crede ca biroul i se potrivea perfect lui Ceusescu, pentru ca este impunator si foarte incarcat cu elemente decorative. "Asa a venit comanda, sa fie foarte incarcat si cu multe elemente sculptate manual. Scaunul a fost o piesa extrem de importanta si a fost incercat de multi specialisti inainte de a se aproba lucrarea", spune maistrul aradean.
Piesele urma sa mobileze cabinetul numarul 1 din Casa Poporului, iar dictatorul trebuia sa primeasca acest cadou de ziua lui, in 26 ianuarie 1990. Darul nu a mai apucat sa fie livrat, iar de atunci zace intr-un depozit al fabricii aradene.
Elton John, posibil client
Ca urmare a incarcaturii istorice, dar si a volumului mare de munca depus pentru realizarea cabinetului, fabrica aradeana se lauda si astazi cu piesa de rezistenta pe care o detine. Biroul, care sta de 15 ani in depozitul fabricii, este evaluat acum la 300.000 de euro, tot atat cat costa o vila bine situata in oras.
Reprezentantii fabricii de mobila spun ca biroul realizat pentru dictator este mostra cea mai buna a maiestriei mesterilor si sculptorilor pe care-i are, fiind decisi sa scoata bani frumosi de pe urma muncii depuse.
Fabrica aradeana, in proprietatea careia a ramas biroul, spera ca va reusi, in cele din urma, sa-l vanda la vreo expozitie internationala sau in cadrul unei licitatii, care va fi organizata in acest an. Pentru a populariza piesele unicat, fabrica aradeana si-a creat un site pe internet, unde a plasat fotografii ale biroului ce trebuia ocupat de Ceausescu.
Pana acum, au fost interesati de biroul lui Ceausescu mai multi magnati arabi, seici si chiar artistul Elton John. "Cu Elton John si cu numerosi magnati internationali, cei mai multi dintre ei oameni de afaceri arabi, am avut corespondente pe marginea achizitionarii. Nu am ajuns insa la un acord cu nici unul pana acum", spune Ovidiu Ilie.
Pretul de 300.000 de euro este "usor negociabil", dar nu prea mult, pentru ca, spun reprezentantii fabricii, cine va dori sa aiba mobila unui dictator va trebui sa plateasca scump acest moft.
Dubluri ale unor "obiecte originale"
Unul dintre cei mai infocati "sustinatori" ai familiei Ceausescu este omul de afaceri craiovean Dinel Staicu. In acelasi timp, pentru el, achizitionarea obiectelor care i-au apartinut lui Ceausescu reprezinta un adevarat business. Actualul patron al Universitatii Craiova a platit sume importante pentru a cumpara costume, arme de vanatoare, medalii, trofee pe care Ceausescu le-a primit de-a lungul timpului, tablouri, seturi de pahare sau farfurii. Unele sunt certificate, pe altele le-a achizitionat din intreprinderi sau de la persoane fizice, iar la unele dintre ele are chiar dubluri. Intentia declarata a lui Staicu este de a recrea atmosfera din "epoca socialista", cu orice pret. Inceputul a fost realizat prin construirea "Parcului RSR", pasul cel mai mic in "planul de actiune" al omului de afaceri. Cele 60 de hectare de teren pe care le detine la Scornicesti ii completeaza lista de planuri "marete" si ii permit sa realizeze in viitor "o mica RSR". transilvania@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE