E o sculptura abstracta, dar simbolizeaza mai mult ca sigur Cortina de Fier

Plasticianul american Andy Warhol sustinea ca un artist adevarat este mai intai de toate un om de afaceri.
Afirmatia nu e deloc un paradox: opera de arta, judecata in baza pretului de vanzare, e o investitie ca oricare alta, o marfa cumparata si vanduta cu intentia de a face profit. O "hrana greu digerabila" pentru marele public, arta contemporana a reusit in timp sa-si creeze o piata la nivel international, dar nu si sa micsoreze distanta intre omul de rand si obiectul artistic; acuzatia de ermetism face ca, de multe ori, operele de arta contemporana sa se vanda exclusiv gratie snobismului cumparatorilor. In ceea ce priveste piata de arta din Romania, reticenta fata de arta contemporana s-a datorat multa vreme obisnuintei publicului cu realismul socialist, insa lucrurile au inceput sa se normalizeze: au aparut galerii specializate, chiar o casa de licitatii cu predilectie pentru lucrarile de arta contemporana, iar imaginea pictorului sau a sculptorului roman care nu izbuteste sa castige din creatiile sale fiindca a rupt prea brutal cu traditia sau fiindca nu se muleaza pe gustul publicului tinde sa devina tot mai rara. Soarta lucrarilor romanesti de arta contemporana dincolo de granite e insa mai complicata, din cauza diferentelor de receptare pe piata occidentala a artei din tarile foste comuniste, inainte si dupa 1989. Exista artisti care inainte de Revolutie au fost mai cunoscuti in strainatate decat in Romania si isi mentin cota in prezent, dupa cum sunt altii care dupa Revolutie nu mai au acelasi impact in strainatate, pentru ca publicul din Vest nu mai e interesat de o lucrare din Est pentru ca provine de acolo, ci doar pentru valoarea ei intrinseca - cu alte cuvinte, fiindca piata artei s-a "liberalizat" si ea.
or, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atena, langa capitala Greciei va fi ridicat un monument gigantic la constructia caruia va participa cate un sculptor din fiecare tara a lumii. Din partea Romaniei a fost invitat de catre organizatori timisoreanul Constantin Grangure. Monumentul va avea forma unei piramide in trepte pe care vor fi asezate 193 de cuburi de marmura galbena cu latura de 1,5 metri, reprezentand tot atatea tari.
Pe una dintre fetele cubului Romaniei, sculptorul ii va sculpta pe Decebal si pe Traian, cu steagurile armatelor Romei si Daciei. A doua fata a cubului este dedicata primei parti a mileniului al doilea, cu invazii, lupte, eroi, dintre care l-a ales pe Vlad tepes, fiindca e mai cunoscut in strainatate. A treia fata reprezinta crestinarea romanilor, iar a patra este rezervata Revolutiei din '89, unde apare si catedrala din Timisoara. Problema a fost la fata cu numarul cinci - "capacul" cubului. Dupa cateva ore in care a cautat o idee, sculptorul a ales o lucrare schitata mai de mult: un cuplu intr-un cerc a caror uniune da nastere unor valuri.

Un fost inginer chimist
Artist cunoscut in Europa si in America, ale carui teorii despre arta se studiaza in scoli din Germania, inginer chimist, campion national la 400 de metri garduri in tinerete - asa arata biografia sculptorului timisorean. Constantin Grangure s-a nascut in 11 februarie 1945 la Lugoj. Tatal sau, tamplar de meserie, i-a impus trei lucruri: sa nu se apuce de arta, fiindca artistii mor saraci; sa urmeze facultatea de medicina si nu cumva sa se inscrie in partidul comunist. A tinut cont doar de ultimul punct.
La 17 ani era deja student al Politehnicii din Timisoara, iar in anul al doilea incepuse sa castige bani de buzunar facand figuratie in spectacolele de opera. Tot pe atunci a inceput sa sculpteze. La 22 de ani ajunsese sef de sectie la intreprinderea Solventul, unde a brevetat cateva inventii in domeniul chimiei industriale. Apoi a lucrat la Dermatina si la Spumotim. A renuntat insa la cariera de inginer chimist in favoarea artei.Acum, Constantin Grangure locuieste, impreuna cu sotia si cu cei doi copii, intr-un apartament cu trei camere cumparat din banii obtinuti in urma expozitiilor din strainatate.

Va rugam sa miscati lucrarile
Constantin Grangure a fost inainte de Revolutie unul dintre cei mai contestati artisti din Timisoara si din tara, dat fiind ca majoritatea sculpturilor lui au conotatii sexuale. Acest libertinism nu a fost niciodata agreat de unii colegi de breasla, fapt pentru care, inainte de '89, lui Grangure nu i se dadea voie sa expuna.
"Expuneam o data, apoi mi se interzicea vreo 4-5 ani. Cam asa s-a lucrat inainte de '89. Imi amintesc de o expozitie colectiva din '85, la Bastion, unde am expus o sculptura ce semana cu un sex barbatesc, inalta de trei metri. Au asezat-o langa hidrant, in spate, iar a doua zi m-am trezit cu ea demontata in fata usii. De atunci n-am mai expus, pana dupa Revolutie", povesteste artistul.
Dupa '90, atitudinea publicului si a altor artisti fata de lucrarile lui Grangure s-a schimbat radical. O contributie a avut-o si succesul inregistrat in zeci de expozitii de peste hotare. Artistul timisorean si-a impus propriile teorii despre forme in sculptura, care acum se studiaza in scolile de arta din Germania.
Multe dintre sculpturile artistului sunt mobile, putand fi modificate dupa placul imaginatiei privitorului. La vernisajele expozitiilor lui, sculptorul observa ca, oricat de tristi erau oamenii la intrare, se inveseleau de indata ce incepeau sa se joace cu lucrarile, sa le atinga si sa le modifice. Daca de obicei, intr-o expozitie vizitatorii sunt atentionati sa nu atinga lucrarile, cand expune Constantin Grangure e cu totul altfel: la intrare un afis scris in cinci limbi cu textul: "Va rugam sa miscati lucrarile".
La 58 de ani, Constantin Grangure lucreaza intr-un atelier al Uniunii Artistilor Plastici aflat in subsolul unei cladiri vechi din Piata Maria. Cum de a fost ales tocmai el sa reprezinte Romania la realizarea monumentului de langa Atena? "Asa au decis organizatorii. Imi stiu lucrarile de la expozitia din Los Angeles din '98. Eu n-am ajuns acolo, din lipsa de bani de avion. Am inteles insa ca sculpturile mele au avut succes", spune artistul care anul viitor se va alatura altor 192 de sculptori pentru a realiza ceea ce se doreste a fi cel mai complex monument din istorie.

Romania: linguri de lemn si catrinte
Peter Jecza se considera unul din artistii plastici norocosi. Inca din anii '70 a reusit sa fie prezent, cu expozitii personale, in galerii de prestigiu din Germania, Italia sau Elvetia. Cu mult inainte de a deveni cunoscut pe cont propriu, a avut si sansa de a fi cooptat in echipa de artisti care reprezenta Romania la diverse expozitii oficiale, organizate in strainatate. Operele sculptorului timisorean au calatorit mai mult decat majoritatea romanilor, iar cateva sute de sculpturi ale lui Peter Jecza au ramas in colectii din strainatate. Expozitiile personale i-au adus sculptorului nu numai faima, ci si foarte multi bani.
Primele expozitii din strainatate la care a participat, cele colective, erau mai mult de parada. "N-am prea vandut nimic, deoarece colegii mei pusesera pentru lucrarile lor niste preturi de-a dreptul prohibitive, de la 4.000 de dolari in sus", isi aminteste artistul. Expozitiile personale de atunci au fost posibile si datorita unor prieteni, multi plecati din Timisoara, care i-au facilitat accesul in diverse galerii de arta.
Primul care i-a deschis drumul spre Occident a fost Uwe Niemayer, un colectionar de flori de mina. "A vazut la galeria Helios cateva lucrari ale mele, i-au placut si a vrut sa ma cunoasca. Mi-a si cumparat doua lucrari si m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. Stransesem bani sa-mi cumpar o masina Skoda, dar i-am cheltuit ca sa mai fac pentru el trei lucrari din bronz, pe care le-am turnat clandestin la UMT. Am primit in schimb, de la el, un Volkswagen Combi, primul din Timisoara, si o recomandare la o galerie de prestigiu din Germania".
Primul succes personal l-a avut in Germania, in 1972, cu o expozitie organizata in localitatea Wuppertal. "La vernisaj a fost prezent primarul, familia viitorului ministru de externe Hans Dietrich Genscher (pe atunci era ministru al afacerilor interne) si alte persoane de vaza ale orasului. Eram oarecum o curiozitate, mai ales ca nu prea stiau prea multe despre arta contemporana romaneasca. Un critic mi-a si spus ca, dupa stiinta sa, in Romania ar fi existat doar linguri de lemn si catrinte, nu stia ca se pot turna si lucrari din bronz. Imaginea Romaniei se realiza in acea vreme mai mult cu folclor si mai putin cu arta contemporana".
Succesul in Germania s-a mai datorat si faptului ca lucrarile de arta romaneasca erau mai ieftine decat cele autohtone, iar in acea perioada Ceausescu era inca destul de bine vazut in strainatate. "La un moment dat, la o expozitie pe care am avut-o la Dusseldorf, am pus preturi mai modeste. Galeristul mi-a spus ca nu vinde lucrari atat de ieftine si mi-a triplat pretul".

Vernisaje fara artist
Absolvent al Academiei de Arta "Ion Andreescu" din Cluj, in 1963, Peter Jecza a devenit, doi ani mai tarziu, membru al Asociatiei Artistilor Plastici Romani. Dupa terminarea facultatii, a participat la numeroase expozitii in Romania, Germania, Italia, Iugoslavia, Elvetia, Bulgaria, Finlanda, Egipt, Suedia, Austria, Cehoslovacia, Iordania, Irak, Brazilia, Ungaria, Belgia, Grecia, Spania, Uniunea Sovietica, Franta.
O expozitie in strainatate nu putea fi insa realizata fara bataile de cap inerente acelor ani. Chiar daca, potrivit directivelor venite de la Consiliul de Cultura si Educatie Socialista, un artist plastic putea obtine pasaport daca avea o invitatie din strainatate, trebuia sa fie cultivate si relatiile cu cei care dadeau aprobarile. "Predam la Institutul de Arte Plastice si nu era un mister ca un securist ne pazea. El era si cel care intocmea referatul daca ceream pasaport. Norocul meu a fost ca avea un fiu caruia ii placea sa deseneze si m-a rugat sa fac meditatii cu el, ca sa intre la facultate. Cand am avut nevoie de pasaport m-am dus la el".
Pe de alta parte, spune Jecza, au fost si situatii in care n-a primit pasaportul la timp si a intarziat la vernisaje, ceea ce a daunat carierei sale. "In strainatate, daca artistul nu este prezent la deschiderea expozitiei, lumea nici nu prea vine".

Impozit pe cinste
Peter Jecza a vandut in strainatate cateva sute de lucrari. "Uniunea Artistilor Plastici (UAP) din Bucuresti avea un cont in valuta iar noi, artistii, aveam un subcont in care puteam aduce orice suma. Numai prin contabilitatea de acolo se puteau face formele pentru a scoate valuta si aveai nevoie si de o adeverinta pentru posesie de valuta. La prima expozitie am castigat peste 10.000 de marci si am adus si o hartie de la galerie cu suma pe care am castigat-o. Nu stiam cum merg treburile, am mai cheltuit din ei si am predat la Bucuresti 4.600 de marci. In anul urmator, cand trebuia sa plec din nou, m-am dus la Bucuresti sa-mi iau banii. Credeam ca sunt bogat, dar mi-au dat doar 56 de marci. Am aflat ca diferenta fusese retinuta drept impozit, pentru suma de 10.000 de marci. Cei de la UAP s-au mirat ca am declarat cinstit toata suma".
Mai exista si posibilitatea de a primi echivalentul in lei, la cursul oficial de atunci, mult mai mic fata de cel practicat pe piata neagra. Tot prin anii '70, cand i s-a decernat un premiu de 5.000 de marci la Wuppertal, a trebuit sa ceara aprobarea Consiliului de Cultura si Educatie Socialista pentru a-l accepta. A primit avizul, dar si premiul acesta a fost impozitat de stat. Peter Jecza spune ca nu a facut niciodata un calcul ca sa poata aprecia cati bani a pierdut in timpul regimului comunist. Cu toate astea, din munca lui, a ridicat o casa unica in Banat - un adevarat muzeu cu sculpturi.

Inca o piata care s-a liberalizat
Artistul timisorean este autorul a numeroase proiecte de monumente cu care a castigat concursuri nationale, ba a primit si premii pentru ele, dar, din lipsa de finantare, acestea au fost abandonate. Pe la sfarsitul anilor '60, cand actualul presedinte Ion Iliescu era prim-secretar la UTC, a castigat un concurs pe tara pentru monumentul brigadierilor de la Bumbesti-Livezeni. "A fost primul concurs national de arta monumentala, am primit si un premiu destul de mare, de vreo 10.000 de lei si am fost invitat sa facem contractul. M-am dus la Bucuresti, imi facusem si echipa de lucru, dar toata povestea s-a taraganat si nu s-a mai facut nimic. Cred ca incepuse o perioada de declin economic si UTC a preferat sa cumpere lucrari mici. Ion Iliescu mi-a explicat situatia, m-a rugat sa nu ma supar, mi-a spus ca trebuie sa mai asteptam, pentru ca nu e momentul pentru monumente de asemenea anvergura", rememoreaza artistul.
 Acum, Peter Jencza priveste cu oarecare scepticism piata artei plastice, considerand ca a trecut vremea in care lucrarile romanilor erau cautate pentru exotism si pentru pretul accesibil. Dupa parerea lui, artistii romani se lupta acum de la egal la egal cu cei occidentali pentru a cuceri interesul si banii publicului: "Dupa Revolutie, desigur, lucrarile de arta se bucura de libera circulatie, iar valuta nu mai este controlata de stat. Insa nici in strainatate nu mai suntem chiar asa de interesanti".