"Transilvania este cel mai bine pastrat secret al Europei", considera englezul Julian Ross, care a ajuns la Lunca Ilvei in 1990 si n-a mai plecat. Lunca Ilvei este o comuna situata in partea de nord-est a Transilvaniei, la 50 de kilometri de granita cu Ucraina, o regiune muntoasa de altitudine medie unde locuitorii au fost dintotdeauna proprietari ai pamanturilor.
In gospodariile taranesti presarate pe culmile domoale, traditiile populare au fost bine pastrate de-a lungul timpului si fac parte si astazi din viata de zi cu zi. Pana sa ajunga in Romania si sa se lase sedus iremediabil de un mod de viata despre care spune ca a disparut din vestul Europei de aproape un secol, Julian Ross a lucrat vreme de 14 ani ca inginer constructor, intr-o Londra "aglomerata, zgomotoasa si poluata".
Visa sa traiasca insa la tara si sa lucreze cu cai, asa ca a cumparat la Lunca Ilvei trei hectare de teren si a construit Centrul de Calarie "Stefan cel Mare", in prezent unul dintre putinele centre din tara unde se face turism ecvestru la nivel occidental.
Calarie pentru straini
Julian Ross este vicepresedintele Comitetului National de Turism Ecvestru si, impreuna cu Kelli, sotia sa, o californiana pe care a cunoscut-o tot in Romania si care este un antrenor de cai cu o experienta de 15 ani, le ofera clientilor sai, straini in proportie de aproape 100%, posibilitatea de a experimenta modul de viata tipic familiilor transilvanene din zona rurala.
Julian si Kelli au investit la Lunca Ilvei 50.000 de euro: au cumparat o casa, teren si cai si au construit spatii de cazare pentru oaspeti. Centrul de Calarie "Stefan cel Mare" dispune in momentul de fata de 26 de cai, lipitani, hutuli, arabi si din rasa semigreu, la dispozitia calaretilor pentru cursuri de calarie si circuite ecvestre. "Poti calari de la o ora pana la doua saptamani, in cadrul excursiilor organizate", explica Julian. O excursie de o saptamana, care include calarie, cazare, masa si transportul bagajelor costa 750 de euro, in timp ce o ora de calarie, aranjata ad-hoc, costa 15 euro.
Ceea ce ii distinge pe proprietarii centrului de la Lunca Ilvei de concurenta - destul de mare in domeniul turismului ecvestru - este in primul rand faptul ca au decis sa ofere servicii cat mai personalizate: se ocupa numai de grupuri de turisti foarte restranse, de 5 la maximum 8 persoane, pentru ca, explica Julian Ross, doar asa pot acorda suficienta atentie fiecarui calaret in parte.
Clientii sai vin in special din Marea Britanie si din Statele Unite, in general incepand din luna aprilie pana in octombrie. "In cursul unei luni bune de vara pot avea chiar si 20 de calareti, fiecare pentru o saptamana", precizeaza.
Bed&breakfast, varianta agroturistica
Conditiile de cazare pe care le ofera oaspetilor sai reprezinta echivalentul transilvanean al conceptului britanic de "bed&breakfast", considera englezul. In casa lui sau in celelalte pensiuni din zona, administrate de localnici cu care Ross colaboreaza frecvent, clientii au la dispozitie dormitoare pentru o persoana sau pentru un cuplu si bai sau dusuri cu apa calda curenta. "Cand plecam in circuite ecvestre sau in excursii cu caruta innoptam in case ale localnicilor care ofera conditii similare sau la Hotelul Castelul Dracula, in conditii excelente", adauga el.
Cat despre mancare - ecologica, bineinteles - Julian si Kelli au pus la punct un meniu care cuprinde si multe produse cultivate de ei insisi. Micul dejun include oua, branza, friptura rece, paine, unt, gem si lapte "direct de la ugerul vacii", dejunul in excursii este similar, de tip picnic, iar cinele de obicei au ca puncte forte ciorbele si specialitati regionale precum ardeii umpluti, sarmalele in foi de varza sau de vita si chiftelutele.
Pentru oaspetii interesati de explorarea universului rural, Ross a adaugat in program vizite la fierarul local si activitati precum mulsul vacilor sau coptul painii in cuptor de lemn.
"Ne diferentiem de concurenta si prin faptul ca sustinem prin afacerea noastra economia locala", mai spune Ross, care a dat de lucru la sase localnici si tot de la ei cumpara fan, mancare si lemn. Tot el a infiintat si o organizatie non-profit - Organizatia pentru Cai de Munca - cu scopul de a-i ajuta pe localnici sa-si ingrijeasca animalele cat mai corect.
Cum sta concurenta
Sunt putine centre in tara unde amatorii pot calari cai intretinuti la standarde inalte, considera Ross. Unele dintre crescatoriile de cai aflate in proprietatea statului inchiriaza cai cu ora, dar harnasamentul este de proasta calitate de cele mai multe ori, iar caii sunt antrenati doar la un nivel minim, crede el.
De asemenea, explica englezul, putine dintre aceste centre dispun si de spatii de cazare. "Printre cele mai interesante herghelii de vizitat se numara cea de la Sambata de Jos, pentru lipitani si herghelia de la Lucina, pentru hutuli". Este insa destul de dificil sa ajungi la Lucina, daca nu dispui de o masina de teren, precizeaza Ross.
In ceea ce priveste crescatoriile particulare, el spune ca acestea se bucura de o reputatie controversata. "Se spune ca la herghelia de la Poiana Brasov caii sunt tratati foarte rau si recent am auzit lucruri ingrijoratoare si despre conditiile in care sunt tinuti caii de calarie din hergheliile de stat de la Mangalia si chiar de la Sambata de Jos".
In schimb, despre cluburile de calarie din jurul Bucurestiului spune ca par profesioniste; aici caii sunt bine ingrijiti, dar, din pacate, nu exista decat posibilitatea de a calari pe teren drept.
La centrul sau de calarie, explica Ross, nu sunt folositi pentru trasee caii mai tineri de cinci ani si nici iepele gestante. "Dam posibilitatea cailor nostri sa se odihneasca suficient, ii hranim cum se cuvine, cu nutreturi de calitate si ii potcovim numai cu potcoave de cea mai inalta calitate", adauga englezul.
Julian Ross nu se teme de concurenta si pentru faptul ca, in opinia lui, multe dintre centrele de calarie din Romania sunt operate de persoane fara experienta, fara ghizi calificati si uneori chiar ilegal. "Imi vine in minte un concurent al carui ghid nu vorbeste limba romana si un altul care a invatat sa calareasca de-abia in urma cu un an", spune englezul. In varsta de 40 de ani, el a invatat sa calareasca pe cand avea 20 de ani, in Marea Britanie.
Romanii prefera mersul cu masina
Ca industrie, turismul din Romania are un potential imens "in masura in care vizitatorilor li se ofera ocazia sa descopere cat de fascinanta si ospitaliera este aceasta tara", considera Ross. "Ma ingrijoreaza insa ca multe potentiale atractii sunt lasate sa dispara", mai spune el, dand ca exemplu caile ferate forestiere inchise de la Moldovita si Rosca si Muzeul Cailor Ferate din Sibiu, distrus.
Dincolo de necesitatea - esentiala - a imbunatatirii mijloacelor de comunicare si a infrastructurii de transporturi - "ar trebui sa existe mai multe zboruri internationale directe la aeroportul din Cluj-Napoca, dar si mai multe legaturi pe calea ferata" - in ceea ce-l priveste, Julian Ross considera ca inca este dificil in zonele din provincie sa gasesti anumite servicii, precum cele de contabilitate, realizate competent si la preturi rezonabile.
Cat despre motivul pentru care turistii romani nu par a fi interesati de turismul ecvestru, englezul crede ca poate fi si faptul ca, deocamdata, calaria reprezinta o activitate prea costisitoare pentru romanul de rand. Dar mai e si altceva: "Cred si ca, dupa anii de comunism si de saracie, masinile puternice si vacantele in strainatate li se par romanilor mult mai interesante".
cecilia.stroe@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE