In afaceri totul e sa stii sa-ti faci un nume

Consiliul municipal din New York a votat acum cateva zile propunerea primarului Michael Bloomberg de crestere cu 18,49% a taxei pe proprietate, incepand cu 1 ianuarie 2003 - cea mai mare crestere din istoria orasului si prima in mai mult de zece ani. Impreuna cu o reducere cu 780 milioane de dolari a cheltuielilor primariei, masura in cauza are ca scop sa mai scada din enormul deficit fiscal al municipalitatii, estimat la 4,7 miliarde de dolari anul acesta si la 6,4 miliarde de dolari anul viitor. Primarul Bloomberg s-a opus luni in sir cresterii taxei pe proprietate, dar in cele din urma a sfarsit prin a o sustine, propunand chiar Consiliului municipal o majorare cu 25%. Dupa aplicarea majorarii, factura fiscala medie a unui new-yorkez, in functie de forma de proprietate asupra locuintei sale, va creste cu sume intre 340 si 836 de dolari pe an.
Chestiunea taxei a aprins imediat spiritele impotriva unui primar care de la inceputul lui noiembrie 2001, cand a fost ales, a incercat sa evite pe cat posibil deciziile nepopulare, adica majorarile de taxe. "Nu cred ca new-yorkezii vor pleca din oras din cauza unei taxe mai mari, ci din cauza serviciilor publice de proasta calitate", a comentat Bloomberg, referindu-se la faptul ca o taxa funciara mai mare va da posibilitatea municipalitatii sa nu mai taie din fondurile alocate serviciilor de transport in comun, pompierilor, bibliotecilor si centrelor de asistenta pentru batrani. N-a fost de ajuns pentru a potoli criticile. "Ar fi trebuit sa se consulte mai intai cu cetatenii", a spus un consilier, indignat ca intre propunerea de majorare a taxei si adoptarea ei n-au trecut decat 11 zile.
Cu toate acestea, toti analistii asteptau astfel de masuri, in conditiile in care recesiunea de dupa 11 septembrie a agravat situatia deficitului bugetar al orasului. Si a fost, de fapt, numai o chestiune de timp. Imediat ce a fost ales primar, Bloomberg a promis sa diminueze cu 20% personalul Primariei si cu 26% cheltuielile administrative. Pana aici nimic rau pentru cetateni.
Au urmat insa, in primavara, alte initiative: Bloomberg a propus ca taxa pe municipala pe pachetul de tigari sa creasca de la 8 centi la 1,50 dolari, ceea ce, impreuna cu o taxa de 39 de centi fixata de autoritatile statului New York, urma sa ridice pretul mediu al unui pachet de tigari la 7 dolari. Ca si cand nu si-ar fi atras destul furia fumatorilor, Bloomberg a dorit ulterior sa interzica fumatul in baruri, cazinouri si alte spatii publice de divertisment. Pe urma, primarul s-a gandit ca un mod ingenios de a face economii la buget ar fi sa nu mai dea bani homeless-ilor care colectau deseuri si le aduceau la centrele de reciclare.
Ca si cand toate acestea n-ar fi fost de ajuns, problema deficitului bugetar a parut sa nici nu conteze pentru Bloomberg cand, luna trecuta, si-a exprimat ceremonios speranta ca New Yorkul va fi ales sa gazduiasca Jocurile Olimpice din 2012. Criticii s-au intrebat cum va fi suportata si in cat timp va fi amortizata o cheltuiala de ordinul a 5-6 miliarde de dolari, din care un miliard ar reprezenta numai construirea stadionului olimpic. Orasul Montreal, de pilda, plateste si acum din datoria de 1,4 miliarde de dolari pentru Olimpiada din 1976. In plus, au argumentat criticii, e indoielnic ca satului olimpic si tuturor facilitatilor construite special pentru evenimentul din 2012 li se va mai gasi o utilitate dupa aceea, astfel incat sa fie cat de cat rentabile.

Un republican de ultima ora
Presa new-yorkeza scrie acum ca "luna de miere" a primarului cu orasul a ajuns la sfarsit si ca Bloomberg a pierdut increderea concetatenilor sai. E drept, si asteptarile au fost foarte mari. Predecesorul sau Rudolph Giuliani, considerat un erou national datorita elanului si curajului cu care a actionat dupa 11 septembrie, l-a sustinut pe Bloomberg in cursa pentru fotoliul de primar, iar aceasta sustinere a fost decisiva pentru alegatori, care in noiembrie 2001 au mers la vot mai mult cu inima.
Bloomberg era republican, ca si Giuliani, dar aceasta nu i-ar fi fost de ajuns sa castige intr-un oras unde majoritatea cetatenilor sustine Partidul Democrat. E drept insa, Bloomberg era un republican foarte recent, candidat pe lista acestui partid numai pentru ca pe lista democratilor era cam multa aglomeratie de politicieni cu state vechi, in timp ce el se decisese sa intre in politica doar cu cateva luni inainte de alegeri (cat despre simpatiile lui politice, in 2000 inca sponsoriza cu bani grei Partidul Democrat, a carui ideologie a impartasit-o intotdeauna).
Mai important a fost insa faptul ca Bloomberg era om de afaceri si miliardar, ceea ce i-a facut pe multi sa considere ca priceperea de care a dat dovada in afaceri va fi utila si in conducerea unui oras cu o situatie financiara dezastruoasa. Fondatorul faimosului serviciu de informatii financiare in timp real care ii poarta numele, Michael Bloomberg are o avere estimata de revista Forbes la 4,4 miliarde de dolari. A devenit primul primar miliardar al New Yorkului dupa o campanie electorala in care a estimat ca va cheltui 30 de milioane de dolari si a sfarsit prin a cheltui, din banii sai personali, suma exorbitanta de 68,9 milioane de dolari - cu 5,4 milioane mai mult decat a dat magnatul Ross Perot pentru campania sa prezidentiala din 1992.
Michael Bloomberg a dorit sa linisteasca suspiciunile celor care se indoiau ca un miliardar atat de obisnuit cu viata mondena poate sa suporte rigorile lucrului cu o administratie atat de dificil de condus. A promis ca se va multumi si cu un salariu de un dolar pe an pentru functia de primar. A promis ca va calatori in fiecare zi cu metroul. Ca sa evite conflictul de interese intre calitatea de primar si cea de om de afaceri, a cedat conducerea companiei Bloomberg unui grup de administratori, iar el si-a dat demisia din functia de presedinte.
Pe de alta parte, noul primar a urmarit sa exploateze disponibilitatea new-yorkezilor de a crede ca un om de afaceri se poate descurca mai bine ca primar. Discursul lui de preluare a functiei n-a excelat din punct de vedere retoric si n-a continut prea multe propuneri concrete de masuri pe termen scurt, ceea ce l-a facut pe un editorialist de la New York Times sa comenteze: "El a adoptat punctul de vedere al termenului lung, aceasta fiind una dintre diferentele majore dintre sectorul privat si cel public. De aceea o casa particulara sau un imobil de birouri sunt de obicei mai bine intretinute decat un parc public sau o cladire municipala".

Intelesul monogramei de pe camasi
E adevarat ca multi din cetatenii care l-au vazut la televizor in timpul campaniei electorale nici nu auzisera de el inainte; in schimb, in cercurile artistice, politice si de business ale orasului, Bloomberg e de multi ani o prezenta foarte familiara. Multimea de donatii pentru tot felul de organizatii culturale si de asistenta sociala, petrecerile fastuoase date acasa la el ori in restaurante la moda, relatiile sale cvasi-amoroase cu o multime de doamne mai in varsta, refugiul in fiecare week-end la locuinta sa din Bermude au facut obiectul a nenumarate articole de tabloid. Intr-un fel, "Citizen Mike" (parafraza la "Citizen Kane" al lui Orson Welles), cum l-a numit presa, ar fi fost cel mai potrivit sa personifice spiritul unui New York monden si stralucitor, poate usor decadent, al inceputului de mileniu. Dar de ce si-a dorit sa ajunga primar un om a carui viata era suficient de plina si asa?
Reporterii mai rautaciosi au pus pe seama unui orgoliu iesit din comun pornirea lui politica. In opinia lor, e vorba de acelasi resort care l-a impins sa-si boteze compania cu numele lui si sa-si scrie numele pe toate terminalele de stiri pe care le-a livrat clientilor. (Candva, Bloomberg a marturisit ca se simte un pic jenat de faptul ca oamenii il considera un tip plin de sine si a explicat ca initial isi denumise serviciul de stiri Market Master, dar ca denumirea respectiva nu a avut succes, clientii preferand sa se refere la serviciul de stiri cu numele fondatorului sau. "Bloomberg e pur si simplu un nume care se tine minte", a spus el). Ca sa-si confirme teoria, un reporter l-a intrebat de ce isi marcheaza pana si camasile cu monograma, la care Bloomberg a raspuns: "Nu m-am gandit niciodata la dovada asta speciala de egotism. Sunt asa de rusinat, incat cred ca o sa ma duc sa ma impusc".
Un alt raspuns plauzibil ar fi, poate, placerea variatiei. Aceeasi plictiseala care il facea sa ofere hamburgeri si cartofi prajiti invitatilor la petrecerile sale date in localuri de lux, "doar pentru ca altii ar fi servit aici acelasi somon obosit", l-a impins sa cunoasca si oameni din ale straturi ale societatii, nu numai VIP-urile. Iar articolele din presa despre primarul Bloomberg descriu un om rabdator, mereu cu zambetul pe buze si cu buzunarele pline de carti de vizita de la tot felul de necunoscuti. "Trebuie sa stii sa asculti; nu stii niciodata ce va fi. Si neaparat le raspund tuturor. Oamenii sunt atat de surprinsi si de recunoscatori, chiar daca raspunsul e <nu>".

Ce poate face un fiu de contabil
In sfarsit, cursa lui Bloomberg catre Primarie poate fi vazuta si ca un alt mod de a face ceea ce i-a placut intotdeauna - sa vanda -, diferenta fiind ca de data aceasta produsul vandut a fost el insusi. "Un bun agent de vanzari nu se descurajeaza niciodata. Unii oameni spun <nu>, dar ceea ce e minunat la vanzari e ca stii intotdeauna daca ai reusit sa intri in contact cu oamenii si sa-i convingi", spune primarul.
Sunt firesti asemenea propozitii retorice din partea cuiva care si-a inceput cariera in vanzari. S-a nascut in 1942 la Medford, Massachusetts, intr-o familie de origine evreiasca; tatal sau era contabil la o firma de lactate. N-a facut armata fiindca avea platfus. A absolvit in 1964 Universitatea Johns Hopkins si in 1966 Harvard Business School, ambele cu note destul de mici. Prima lui slujba a fost cea de simplu trader la firma de brokeraj Salomon Brothers, unde, desi sustine ca i-a placut enorm sa faca tranzactii cu actiuni si obligatiuni, superiorii n-au fost prea incantati de el.
In 1979 a fost transferat la departamentul de operatiuni pe computer al firmei, iar doi ani mai tarziu, cand Salomon Brothers a fuzionat cu Phibro Corp., s-a aflat printre partenerii de la firma care au fost disponibilizati. Surpriza a fost insa ca in acel moment a primit un pachet compensatoriu de 10 milioane de dolari, reprezentand partea ce ii revenea lui din vanzare.
Cu acesti bani a intrat Bloomberg in afaceri. A avut ideea sa le ofere brokerilor, bancherilor si directorilor de companii cotate la bursa un instrument de care el insusi ar fi avut nevoie pe cand lucra la Salomon: terminale cu informatii in timp real despre situatia tuturor tranzactiilor de pe piata monetara, de capital si de la bursele de marfuri. Plus un soft prin care utilizatorii sa poata face calcule cu datele primite.
Compania lui Bloomberg s-a infiintat in 1981 la New York, sub numele de Innovative Market Systems, nume care avea sa se schimbe nu dupa mult timp. In decembrie 1982 instalase deja 20 de terminale la banca de investitii Merrill Lynch, pentru ca in 1994 sa fie 10.000 de terminale in toata Europa. Tot in 1994 se infiinteaza Bloomberg Television, pentru ca un an mai tarziu sa fie lansat site-ul Bloomberg.com. In 1997, compania avea vanzari de un miliard de dolari pe an si 75.000 de terminale instalate; anul trecut a avut vanzari de peste 2,5 miliarde de dolari si peste 150.000 de terminale aflate in functiune.

Exista si plasamente cu risc ridicat
Serviciile de stiri in timp real ale Bloomberg sunt, in general, mai scumpe decat cele oferite de concurenta - Reuters, Bridge sau Thomson Corp.: inchirierea unui terminal costa 1.650 de dolari pe luna (1.295 pentru cine inchiriaza mai multe). Cu toate acestea, Bloomberg sta bine fata de competitori. Conform estimarilor UBS Warburg, cota de piata a Bloomberg pe piata serviciilor de informatii financiare in timp real a crescut la 40% in 2001, de la 18% in 1996. In schimb, cota de piata a principalului sau concurent, Reuters, a scazut de la 36% in 1996 la 32% in 2001. Pe de alta parte, numarul celor care vizioneaza zilnic Bloomberg Television a crescut cu 42% in 2001 fata de 2000, ajungand la 735.000 - o crestere a audientei zilnice superioara celei inregistrate de CNBC sau BBC World.
Michael Bloomberg a rezistat pana acum sfaturilor de a-si lista la bursa compania; ca partener in cadrul firmei, este proprietarul a circa 72% din Bloomberg L.P. De altfel, din portofoliul lui lipsesc investitiile speculative. Din 47 de titluri pe care le-a vandut in 2000 lipseau aproape complet actiuni ale companiilor de telecomunicatii sau Internet; in schimb, in obligatiuni municipale a investit peste 40 de milioane de dolari.
Acest conservatorism, in opinia unora, e foarte explicabil pentru un om pornit sa acumuleze avere si temator sa n-o piarda. "Oameni cu 5 miliarde de dolari in buzunar n-au nevoie de Yahoo sau de Priceline.com. Michael a avut 10 milioane si a facut din ele 5 miliarde; nu poti face asta cumparand si vanzand actiuni", e de parere un fost director de la Salomon Brothers. "El a adus la un cu totul alt nivel procesul de creare a valorii pe Wall Street. N-o sa auziti niciodata pe Wall Street spunandu-se ca <afurisitul de Bloomberg a avut noroc>". Intr-adevar, n-a prea avut nevoie de noroc pana acum. Ramane de vazut insa cum va sti sa-si administreze de acum inainte singura investitie cu adevarat speculativa - mandatul de primar al New Yorkului.