In materie de arta, nu tot ce-i ieftin e fara valoare

Opiniile celor care lucreaza in domeniul vanzarilor de arta, ale artistilor sau ale oamenilor de afaceri contureaza o imagine dinamica, dar destul de contradictorie pentru piata de arta autohtona in marile orase ale Transilvaniei. Exista deja un club select al celor interesati de arta, care au posibilitatile financiare si flerul de a investi. Pe de alta parte, piata artei contemporane ramane subevaluata, nu numai fiindca artistii de aici sunt mai putin mediatizati decat cei din Bucuresti, dar si pentru ca putini oameni de afaceri sunt dispusi sa-si plaseze banii in lucrari ale unor autori inca neconsacrati.
Preturile practicate sunt stabilite de autor, iar galeriile aplica un comision propriu care variaza intre 30% si 50%. "Clientul poate cheltui peste un miliard de lei, fara sa fie nevoit ca pentru "cumparaturile" sale sa inchirieze o remorca", comenteaza Zenoviu Haiduc, director al casei de licitatii clujene HIM.
Preturile casei sunt fixate de piata si de expertii implicati in autentificarea operelor. Cele mai scumpe tablouri vandute de HIM sunt creatii ale unor pictori renumiti: Nicolae Grigorescu - o lucrare in valoare de 24.000 de dolari, Gheorghe Petrascu - 15.500 de dolari, Nicolae Tonitza cu un tablou de 15.000 de dolari.
"Fata de Bucuresti, unde se vand cele mai mari nume, Clujul este usor prafuit. Colectionari de arta exista si in Cluj, iar creatorii de valoare sunt o realitate pentru galeriile locale. Corneliu Brudascu sau Avram au o cota de cel putin 1.500 de dolari, iar tablourile lor se vand imediat ce sunt expuse in galerie. Singura veriga care lipseste este impresarul de arta", considera Mihu Semenescu, curator la Galeria Veche.

Ce cumpara clujenii
La casa de licitatii HIM, pe o suprafata de 170 mp sunt expuse peste 160 de lucrari, dintre care 80% sunt picturi. Dupa modelul caselor de licitatii din Vest, licitatiile sunt organizate la intervale mai mari de timp, spre deosebire chiar de casele de licitatii bucurestene. In cursul unui an pot fi gazduite pana la cinci licitatii. "In cadrul unui astfel de eveniment se vand peste 50% dintre lucrarile expuse. Cea mai importanta vanzare s-a ridicat la 70.000 de dolari", afirma Zenoviu Haiduc.
Pentru Galeria de Arta a Uniunii Artistilor Plastici, luna mai a constituit un reper din punctul de vedere al vanzarilor. "Am vandut 12 lucrari, fapt ce a reprezentat o crestere de cel putin 60% fata de perioadele anterioare. Printre tablourile achizitionate de clujeni s-a aflat un Mohi in valoare de 18 milioane de lei", declara Ana Susman, galerist gestionar la Galeria de arta a Uniunii Artistilor Plastici, filiala Cluj.
Tarifele practicate in galerie variaza intre un milion de lei si 20 de milioane de lei. Vanzarea materialelor pentru pictura reprezinta partea cea mai profitablia din activitatea galeriei de arta, fiind un segment cu o pondere de 90% in totalul vanzarilor realizate. "Abordarea acestui tip de activitate s-a realizat in 1996 pentru a sustine partea de creatie artistica", considera Ana Susman.
Lucrarile expuse in Galeria Veche poarta semnaturi cunoscute pe piata Clujului, fara cotatii pe plan national. Cel mai scump tablou vandut a fost un Brudascu de 1.200 de USD. "Exista o piata de arta la nivelul a 100, 200 de dolari, unde creatiile apartin unor nume din esaloanele inferioare, pictori talentati, care se vand in mod constant. Publicul tinta pentru aceste tablouri este populatia cu venituri peste medie, alcatuita in cea mai mare parte din profesori", explica Mihu Semenescu. Media zilnica a vanzarilor variaza intre 3 si 5 milioane de lei.

Strainii se uita dupa ii si cani de lut
In cazul casei de licitatii HIM, responsabilii vorbesc despre o clientela stabila, formata in timp. "Exista persoane care se prezinta regulat la licitatii si care achizitioneaza lucrari in mod stabil. Nu sunt numai din Transilvania, ci din intreaga tara. Deocamdata nu putem vorbi despre un profil standard al cumparatorului de arta. Oamenii de afaceri, de exemplu, achizitioneaza creatiile artistice din ratiuni decorative, dar si prin prisma caracterului investitional al unor astfel de opere", considera Zenoviu Haiduc.
Ana Susman vorbeste despre consumismul pietei de arta. "Mai demult exista o clientela fidela, acum suntem vizitati pentru achizitionarea de cadouri si suveniruri. Nu mai putem vorbi despre un consumator de arta care sa urmareasca aparitia unor lucrari. Asta s-a intamplat cel mult pana in 1996, dupa aceea s-a trecut la acest tip de achizitii dedicate ocaziilor speciale", subliniaza Ana Susman.
Mihu Semenescu ofera coordonate mai precise ale celor mai importanti clienti din domeniul vanzarilor de arta. "Romanii care se intorc in tara dupa experiente in strainatate reprezinta un cerc stabil de cumparatori. Cetatenii straini urmaresc in general obiectele "mai colorate". Daca as avea ii, de pilda, as vinde probabil trei pe zi. Interesul lor se indreapta inspre oua pictate, cosuri sau obiecte din lut. Intre ei exista persoane care cumpara si obiecte de arta, insa prea putini. Imi amintesc de un cetatean german care a achizitionat acum cateva zile trei statuete de 7 milioane de lei. O alta categorie de destinatari e definita de strainii care lucreaza in Romania, iubesc aceste locuri si manifesta un interes deosebit fata de arta nationala", este de parere Mihu Semenescu.

O piata deocamdata subevaluata
Ioan Cuzman, presedintele SIF Banat-Crisana, spune ca experienta occidentala a demonstrat ca piata de arta nu este doar un mijloc de conservare a valorii lucrarilor, ci are un potential de dezvoltare in timp, in sensul in care cumparatorul nu da gres decat daca opera pe care o achizitioneaza este un fals. Este o piata speciala, considera el, unde exista oameni cu bani care in mod sigur nu au nimic de pierdut.
"In ceea ce ma priveste, eu nu sunt in stadiul in care sa ma declar colectionar de arta; cumpar tablouri, dar nu cu gandul sa le vand. Nu-mi conserv economiile in opere de arta, ci sunt cel care vede in arta o placere pe care orice persoana cu un anumit nivel de pregatire ar trebui sa o manifeste. Una este sa cumperi o opera de arta cu scop de tezaurizare si e cu totul altceva sa faci acest lucru pentru decorare", considera Ioan Cuzman.
Manuela Botis, artist plastic clujean, ale carei lucrari sunt achizitionate de mai multe banci din tara, remarca faptul ca in Romania, preturile lucrarilor de arta contemporana continua sa fie foarte scazute. Desi in Cluj exista artisti foarte valorosi, lucrarile lor pot fi achizitionate la preturi si mai mici decat in Capitala, din cauza faptului ca sunt mai putin mediatizati de mass-media centrale.
"De aceea, pe piata exista oportunitati foarte mari, iar cine va avea flerul si curajul sa investeasca acum in arta contemporana clujeana, pe langa faptul ca se va imbogati spiritual, va obtine in cativa ani randamente la care investitorii la bursa pot doar sa viseze. Iar cand spun investitie nu ma gandesc doar la simpla achizitionare a unor opere de arta, ci si la promovarea unuia sau mai multor artisti prin finantarea unei campanii mediatice profesioniste, la fel ca la oricare alt bun de larg consum", este de parere Manuela Botis.
Ca orice artist, si Manuela Botis viseaza la un Mecena local, care sa ramana in memoria Clujului drept un soi de ctitor al unui asezamant de arta. Exemplul pe care il ofera ea este cel al bancherului Andrew Mellon, ministru de finante al SUA in perioada interbelica si impatimit colectionar de arta. "El a finantat National Gallery of Art din Washington, careia i-a lasat toate tablourile pe care le poseda. Sunt convinsa ca intr-o zi, o persoana rafinata si generoasa va infiinta si in Cluj un muzeu de arta contemporana", spune Manuela Botis.
La randul sau, Zenoviu Haiduc de la HIM apreciaza ca in prezent, piata obiectelor de arta este subevaluata si ca foarte probabil va ramane asa si in perioada urmatoare. In opinia lui Mihu Semenescu de la Galeria Veche, aceasta subevaluare se explica prin diferentele dintre ceea ce constituia inainte de 1989 clientela stabila a expozitiilor din domeniu si categoria care i-a luat locul acum, mai putin cunoscatoare si mai putin dispusa sa-si plaseze banii in lucrari ale unor artisti care nu sunt consacrati.
"Clubul iubitorilor de arta din perioada comunista, alcatuit din medici si profesori, continua sa existe si in prezent, insa se pastreaza ca un cerc inchis, in care e foarte greu de patruns. Din noul cerc al oamenilor de afaceri, prea putini sunt cei care ar investi in arta. Daca pictorul nu are nume, achizitia nu poate fi numita investitie. In schimb, "un tablou cu nume" se poate vinde din colectia personala, in orice imprejurare in care detinatorul are nevoie de o suma de bani", explica Mihu Semenescu.

Totul e sa stii cum sa vinzi
Galeria Axis si-a deschis de curand portile. Ideea de a aborda un domeniu in care castigurile materiale nu sunt imediate, iar investitiile necesita un apel permanent la propriul buzunar le-a apartinut unor tineri absolventi din domeniul artistic, Ahmed Bashir si Alice Tocalachis. "In Cluj, orice demisol devine bar, magazin second hand sau casa de amanet. Ideea noastra este de a da o alta viziune unui astfel de spatiu. Centrul Clujului nu este valorificat asa cum ar trebui, prin accentuarea potentialului turistic si istoric al zonei", considera Alice Tocalachis, director Galeria Axis.
"Piata clujeana de arta are lacune calitative. Atentia nu este canalizata pe ceea ce inseamna o lucrare de arta si pe modalitatile ei de prezentare. Traim intr-o perioada in care pana si ambalajul in care este livrata opera poate crea diferenta. Daca ai ce oferi si stii sa vinzi, poti sa schimbi lucrurile. In galeria noastra nu va exista nici un produs facut in serie", sustine Ahmed Bashir.
Demisolul ales de cei doi asociati vizeaza valorificarea la maxim a lucrarilor, expunerea lor creand senzatia unui spatiu extrem de aerisit. "N-o sa aglomeram locul doar ca sa obtinem beneficii financiare. Principala nostra tinta este de perspectiva si se refera la schimbarea gustului artistic al unei categorii de clienti cu potential financiar, dar care nu constientizeaza inca importanta unei investitii in arta", afirma Ahmed Bashir.
Fara a fixa un target exclusivist, Galeria Axis mizeaza la inceput pe turisti, pe oamenii de afaceri si pe institutiile bancare. "Avem lucrari scumpe, pe care cineva din patura medie nu si le poate permite. O lucrare din bronz poate ajunge la 1.000 de euro. In plus, dimensiunile le recomanda sediilor de banci, care au spatiul necesar si resursele financiare pentru expunerea unei sculpturi de 7.000 de euro", afirma administratorul Galeriei Axis.
Cea mai mare parte dintre expozanti sunt absolventi de arte vizuale, care au lucrat pentru piata externa si au ales sa-si faca debutul pe piata interna prin Galeria Axis. "Prin contactele stabilite cu Olanda si Italia, ne propunem sa realizam activitati de import-export cu piata occidentala, cel putin pana prioritatile banesti ale romanilor se vor schimba", afirma Ahmed Bashir.
O galerie de arta poate fi o investitie profitabila, atata timp cat exista rabdare si perseverenta. "Ideal este sa stii sa-ti promovezi produsul. E un principiu valabil in orice domeniu, dar cu atat mai mult intr-un domeniu al artelor vizuale", este de parere Alice Tocalachis.
transilvania@zf.ro