Integrarea europeana pune pe ganduri principalii furnizori de produse lohn din Transilvania

In toata Transilvania sute de fabrici asteapta zilnic TIR-uri cu tesaturi, captuseli, ata, nasturi, pungi, umerase, piele, sireturi, cutii de carton, talpi si etichete... Zeci de mii de muncitori fac din ele incaltaminte si imbracaminte, pentru salarii intre 3,5 si 6,5 milioane de lei. Purtand etichete de marca, produsul muncii lor este incarcat in aceleasi TIR-uri, si toata lumea pare multumita: oamenii au ce pune pe masa familiei, patronii fac profit, intermediarii isi numara comisioanele, primariile incaseaza taxe si impozite, iar Guvernul se lauda cu cresterea exporturilor. Pana cand? De raspuns depinde soarta unui mare numar de muncitori din industria usoara transilvaneana.

Numiti inca dinainte de 1989 "cizmarii si croitorii Vestului", odata cu integrarea europeana romanii trebuie sa-si puna serios problema somajului din industria usoara, stapanita de lohn. Regulile UE carora va trebui sa ne supunem nu-i impiedica pe concurentii din Asia ori statele fostei URSS sa puna mana pe contractele cu occidentalii ce ne dau acum de lucru. Daca in prezent unele judete din Ardeal au un somaj extrem de scazut, cum este Bihorul, cu un record de numai 1,6 procente, dupa caderea industriei lohn-ului somajul va creste, dar nimeni nu poate estima cat de mult. Pavel Haragos, directorul AJOFM Bihor, prevede ca "somajul va afecta mai degraba femeile, dar nu va creste dramatic, cel putin nu dintr-o data".

Colacul de salvare

Putini stiu ca lohn-ul nu este un sistem specific perioadei de dupa '89. Productia cu materii prime, accesorii, modele, marci si piete asigurate de straini, care o si comanda, dateaza in Romania inca de la sfarsitul anilor '70. Este cunoscut, de exemplu, ca FCO, actuala fabrica Oradinum, lucra de pe atunci pentru Occident "cu materialul clientului", iar pilosii puteau procura din depozit celebrele "refuzuri la export", pretuite ca astazi hainele de marca. Pentru satisfacerea catorva privilegiati, uneori chiar se si "sabota" o parte din lot. Cam la fel se intampla si la fosta fabrica de pantofi Solidaritatea, acum Olimpia. Pe de alta parte, lohn-ul nu caracterizeaza doar confectiile si pielaria, fiind intalnit si in fabricarea aparaturii electrice, prelucrarea titeiului ori software-ul, care executa programe cu caracteristici ordonate de beneficiarii straini. Tot un export de manopera, doar ca inalt calificata.

Dupa 1990, lohn-ul a fost un rau absolut necesar. "Comparativ cu standardele occidentale, fabricile romanesti erau inapoiate tehnologic. Forta de munca ieftina si bine calificata, costurile reduse ale energiei, terenurile usor de inchiriat si de cumparat, precum si unele avantaje fiscale au adus in Romania puzderie de firme specializate, si odata cu ele tehnologia necesara. Si, nu in ultimul rand, cultura lucrului bine facut, educatia fortei de munca", spune Dacian Palladi (foto), consultant in afaceri.

Bihorul monoindustrial

Bihorul a fost scutit dupa '90 de convulsiile zonelor monoindustriale ca Valea Jiului sau Resita si Galatiul siderurgice, datorita industriei usoare, unde investitiile sunt mai accesibile, iar exporturile mai rapide. Asa se face ca au aparut aproape 400 de firme specializate in lohn, concentrate in zonele declarate defavorizate (Alesd, Voivozi, Derna, Popesti) dar si in Oradea si comunele invecinate. In total, au aproximativ 30-35.000 de angajati. Cu familii cu tot, cam 100.000 de bihoreni, adica o cincime din judet, traiesc datorita industriei usoare, conform estimarilor combinate ale Directiei de Statistica, Agentiei de Dezvoltare Regionala Nord-Vest si Camerei de Comert.

Ani in sir, au prosperat pe seama pantofilor si costumelor, singurele probleme inregistrandu-se tocmai acolo unde nu a patruns lohn-ul, ca de exemplu la Olimpia, care a falimentat. Investitorii s-au grabit sa vina in Romania dupa ce au parasit Ungaria, Cehia si Polonia, din cauza cresterii pretentiilor salariale din aceste tari. Acum, insa, procesul de integrare europeana dezvaluie si la noi reversul medaliei.

Europa e "de vina"

E obliga Guvernul sa alinieze pretul energiei la cel din comunitate, iar disparitia facilitatilor fiscale este impusa de liberalizarea comertului. Toate aduc in atentie dezavantajele lohn-ului: dependenta de cei care detin controlul comercial al pietelor (deoarece aproape toate firmele depind de un contract sau doua) si pierderea identitatii firmelor romanesti (fiindca toate lucreaza pentru marci straine).

"Efectele aparitiei lohn-ului au fost pozitive, dar disparitia sa are consecinte ingrijoratoare. Statul pierde contribuabili, care nu mai platesc impozite pe salarii si pe profit, si pierde, de asemenea, banii pe care trebuie sa-i achite pentru asigurarile sociale. Comunitatile pierd taxele si impozitele locale, mai ales pe terenuri si cladiri. Muncitorii pierd locuri de munca si beneficiul de cultura si civilizatie pe care il aduce o activitate bazata pe competitie", explica Palladi. Consecintele se vad unde nici nu te astepti: neavand resurse, bugetele locale nu vor mai putea finanta, de exemplu, asfaltarea drumurilor sau repararea scolilor.

Romanizarea firmelor de lohn

Solutiile de supravietuire difera de la caz la caz. Un exemplu este al societatii oradene REROMAN, creata pentru a satisface comenzile "grupului-mama" din regiunea Montegranaro-Ascoli. Sub alt nume, reprezentanta italiana a mai lucrat in Ungaria, de unde a venit tocmai din cauza cresterii costurilor fortei de munca. In Bihor, cu peste 1.200 de angajati, a devenit cel mai mare producator de incaltaminte, si multi ani a activat doar in lohn.

In prezent, REROMAN tinde sa integreze produsul, adica sa-i dea cat mai multe componente autohtone, ca de exemplu talpile. "Despre creatie proprie inca nici nu poate fi vorba, deoarece tot Milano ramane buricul pamantului in materie de moda", explica administratorul Antonio Sargenti (foto). El spune ca evolutia pietei mondiale a determinat gasirea unor alternative, firma luand in calcul varianta China, unde munca este ieftina si constituie o adevarata religie. Totusi, se pare ca preferinta ramane, cel putin inca o vreme, pentru Romania. Pe de o parte, fiindca din Asia transportarea rapida, cu avionul, a materiilor prime, materialelor si marfurilor produse, ar costa enorm, iar pe de alta parte deoarece forta de munca autohtona este la noi bine calificata, si cu o mentalitate europeana.

Clujenii mizeaza pe marcile proprii

Pe piata clujeana functioneza in domeniul textiunul din cei mai mari producatori: Flacara S.A. 90-95% din productie este realizata in sistem lohn pentru marci de prestigiu din Germania si Italia precum: Gerry Weber, Esprit, Eugen Klein, Benetton. In prezent firma are 1500 de angajati, in majoritate femei. in 2003 a avut o cifra sde afaceri de 210 miliarde de lei din care 200 de miliarde valoare vanzarilor. Razvan Manole, directorul comercial, spune ca din punct de vedere tehnologic compania este pregatita sa faca fata cerintelor impuse de trecerea la productia completa. Probleme sunt legate de gasirea pietelor de desfacere si recastigarea unor piete detinute inainte de '89. Una din solutii este crearea unor branduri proprii. Flacara a lansat in 2003 o colectie proprie, Fala. Au existat si cateva foarte mici exporturi in Ungaria si Olanda. "Sa patrunzi pe piata externa sub nume propriu este foarte dificil", spune Razvan Manole. "Sunt circa 7.000 de firme numai in tara in acest domeniu" a precizat el.

Consolidarea pe piata interna si extinderea spre Est

Cei de la Tricotaje Somesul au gandit o strategie aplicabila din timp pentru adaptarea la tendinta generala de dupa integrarea in UE. "Mutarea" spre este, spun managerii firmelor clujene nu se va petrece peste noapte, ca mai sunt firme care acum produc inca in Polonia si Ungaria si ca acestea ar putea fi atrase in Romania. Desi acum Tricotaje Somesul produce in lohn 25% din totalul marfii, de 5 ani firma si-a propus sa reduca tot mai mult cuantumul productiei in lohn. "Preluam acest gen de comenzi numai cand e vorba de clienti vechi sau oferte foarte avantajoase", spune directorul general, Ioan Leanca. Si strategia de la Somesul este axata pe colectii proprii, cu materii prime proprii, creatie proprie. Aceasta inseamna o raspundere mai mare si costuri pe masura. In ultimii 10 ani firma clujeana a investit aproape 8 milioane de euro in tehnologie pentru a raspunde exigentelor clintilor sai. Ideea centrala a companiei este largirea si promovarii colectiei MODO, conceputa pentru exterior, dar care se comercializeaza si in tara. De altfel Somesul doreste sa isi creeze propria retea de magazine: in septembrie va deschide doua magazine in Brasov si Bucuresti. De asemenea pe piata externa se va urmarii consolidare pozitiei pe piata din Rusia, unde Somesul a dezvoltat un parteneriat cu o firma. Astfel ca produsele companiei se gasesc in magazinele Moscovei unde au reusit sa obtina si cateva premii. Somesul are 950 de angajati si o cifra de afaceri de 6 milioane de euro pe an. "Singura solutie este dezvoltarea propriei productii", a adaugat Ioan Leanca.

"Am prins radacini"

Alte societati, mai mici, incearca sa perfectioneze la maximum relatia cu firma care comanda productia si, in paralel, sa dezvolte o piata proprie. Firma AMBRA a lucrat si ea in Ungaria, la Kecskemet, pentru grupul Linea C din Brescia, insa numai un an. Dupa o serie de experiente neplacute cu birocratia romaneasca, s-a stabilit la Palota-Santandrei, cumparand fostele ferme de porci de la Suinprod si angajand circa 130 de muncitori. Productia lor este destinata nu doar grupului italian, ci 10 procente sunt deja pentru piata ungara, iar alta zecime pentru Noua Zeelenda.

Ca semn ca doreste sa ramana aici, poate fi interpretat faptul ca managerul Giovanni Garza (foto) a accesat un proiect special al UE destinat investitorilor italieni din afara peninsulei, in valoare de 75.000 euro, pentru specializarea lucratorilor. "Vor invata totul, de la jupuirea vacii, tabacirea pieii, prelucrarea si croirea ei, pana la confectionarea pantofului", spune managerul. Cat despre viitorul de dupa 2007, Garza opineaza ca majoritatea firmelor de lohn vor pieri pe rand. "Eu unul vreau sa raman, pentru ca tot ce am si tot ce sunt este legat de Romania", spune italianul care si-a inceput cariera profesionala ca simplu tehnician.

In cautarea numelui

In industria confectiilor, se detaseaza ca traditie, dar si ca anvergura, ORADINUM. Privatizata din 1995, fosta FCO lucra deja de aproape doua decenii in acest sistem, exportand in 2002 produse de 4,5 milioane euro in Germania, Belgia, Olanda, Austria si Italia. "Insa, concurenta cu alte 8.000 de fabrici de confectii romanesti, liberalizarea comertului cu textile din 2005, prin eliminarea

tuturor taxelor vamale, si aparitia unor forte de munca ieftine in Ucraina si Asia ne fac o serie de probleme, ce vor fi accentuate in 2007", spune directorul adjunct Szekely Gabor.

Solutia ORADINUM este "integrarea produsului", adica folosirea in fabricarea lui a cat mai multe componente autohtone, de la captuseli la ata si umerase. Aici, exista o dependenta de tesatoriile concentrate masiv in Moldova. Daca ele vor reusi sa-si revina, de acest lucru va profita industria confectiilor. O alta solutie este diversificarea ofertei, astfel incat fabrica sa nu se limiteze la simpla

executare a comenzii, ci sa faca si asa-numita "pregatire tehnologica" a productiei. In perspectiva, ideea este de a ajunge la o pozitie care sa permita asocierea cu un producator care are marca, adica nume, pentru desfacerea rapida si sigura.

Nimic nu se pierde, totul se transforma

Martor al dezvoltarii afacerilor in lohn, consultantul in afaceri Dacian Palladi are convingerea caracterului benefic al acestui sistem pentru industria noastra. "Ne-au innoit tehnologiile, ne-au educat forta de munca intr-un spirit de competitie si ne-au repus in contact cu Europa". Acesta este bilantul sistemului, dupa 14 ani. Acum, productia in lohn isi arata si consecintele negative. Optimistii spun ca acestea vor fi inlaturate din momentul in care aceiasi oameni vor inlocui lohn-ul cu alte afaceri. Scepticii se tem ca unda de soc ii va afecta deopotriva si pe patroni, si pe palmasii acestei industrii... Dar, evident, nu in egala masura!

Ca o manusa

Daniel Cavasdan, Dorina Rez si Puiu Flora sunt angajati ai grupului AMBRA din Santandrei. Au varste diferite, de la 17 la 35 de ani. Sunt din Tarian, Tinca si Santandrei. Unii au mai lucrat si prin alte firme, altii au inceput aici. Toti spun ca le convine salariul de 3 milioane si jumatate, la care se adauga tichetele de masa de inca 1,2 milioane lunar. Motivul este acelasi: patronii le asigura transportul, conditii de munca mai putin nocive decat in alta parte si, destul de important, zile libere de sarbatori. Daca fabrica lor nu ar mai exista, ei spun ca au de ales intre somaj si lucrul in conditii mai putin convenabile, mai departe de casa.

Lovitura pentru comunitatile locale

Desfiintarea sau mutarea intreprinderilor specializate in lohn ar fi, pentru consiliile locale, o gaura greu de astupat. La Oradea, Primaria incaseaza de la Reroman peste 1,2 miliarde de lei anual, numai din taxele pe cladiri, terenuri si masini, iar de la Oradinum si Maxim cate 500 de milioane lei. O estimare grosso-modo arata ca industria usoara din Bihor cotizeaza la bugetele locale peste 20 de miliarde de lei. Si mai greu ar fi pentru localitatile rurale. La Santandrei, de exemplu, unitatile in lohn contribuie la vistieria comunei cu circa 250-300 de milioane anual. "Plecarea lor ar fi o pierdere grea pentru toata comuna, nu numai pentru buget", comenteaza primarul Ioan Marcus (foto).

Cati bani face lohn-ul?

Datele Directia Judetene de Statistica arata ca mai mult de o treime din exporturile judetului Bihor este realizata in industria usoara. Evolutia acesteia in ultimii 2 ani este ingrijoratoare: daca in 2002 productia exportata in industria textilelor era de peste 178 milioane euro, anul trecut ea scazuse la 145 milioane, adica cu peste 18,5%. Tendinta actuala nu poate fi masurata, ci doar intuita tot pe baza comparatiilor: in luna mai a acestui an lohn-ul bihorean a exportat de 13,2 milioane euro. Fata de cele 11,8 milioane din mai 2003, cifra poate insemna o dezvoltare, iar in raport cu situatia din mai 2002, cand a incasat din export 12,2 milioane euro, aceeasi cifra poate arata ca o revenire dupa un declin temporar.

Mai merge!

Daca Ioan Mintas, presedintele Consiliului Local al IMM-urilor, este de parere ca lohn-ul va disparea, insa treptat, afectand mai mult femeile, deoarece forta de munca a barbatilor va fi absorbita mai usor in alte sectoare, reprezentantii administratiei publice sunt mai optimisti. Stefan Seremi, vicepresedinte al Consiliului Judetean, spune ca administratiile nu pot influenta lucrurile decat prin facilitati fiscale la plata taxelor si impozitelor locale, si ca vor face aceasta permanent atunci cand numarul locurilor de munca este mare. Primarul Oradiei Petru Filip, nuanteaza: "Lohn-ul a fost o gura de oxigen pentru piata fortei de munca din Oradea. Chiar daca lohn-ul tinde spre Est, o parte va ramane, deoarece intre europeni si orientali sunt mari diferente de cultura, iar zonele indepartate sunt si instabile politic si economic. Pe de alta parte, Europa isi va proteja interesele totdeauna, asa ca nu isi va muta productia decat eventual temporar. Si un ultim aspect: daca unii pleaca, altii vin, pentru ca Oradea are o pozitie privilegiata care va conta mereu".
transilvania@zf.ro