Mai bine duceti-va la muzeul de istorie

Pe Internet exista forumuri frecventate de straini care se declara adevarati vanatori de referinte istorice, legende si fotografii despre insula Ada-Kaleh, descrisa ca un mic paradis populat de maslini si smochini, o fabuloasa chintesenta a civilizatiei de la Dunare.
Mai toate prezentarile pentru uz turistic ale judetului Mehedinti sau ale Dunarii romanesti vorbesc despre o insulita intre Turnu-Severin si Craiova, numita Simian, unde au fost stramutate acum trei decenii monumentele de arhitectura orientala de pe insula Ada-Kaleh, atunci cand aceasta din urma a fost inundata pentru a se putea construi barajul de la Portile de Fier. Totusi, pasionatul de istorie care ar cauta la Simian o reconstituire adevarata a insulei scufundate, monumente ingrijite, eventual un muzeu in aer liber ar avea parte de o surpriza neplacuta. Departe de a-i atrage cu ceva pe eventualii vizitatori, insula Simian nu aduce nimanui nici un castig din turism: cine vine aici e intampinat doar de doi graniceri, un caine si o puzderie de serpi.
Construirea barajului de la Portile de Fier, in 1971, a insemnat o drama pentru cei aproape 600 de locuitori ai insulei Ada-Kaleh, in majoritate musulmani. Multi au fost stramutati la Turnu Severin. Ceilalti s-au refugiat la Orsova, Timisoara sau Constanta, ba chiar si in Turcia.Batrana Sefide Popescu are 76 de ani si este unul dintre putinii fosti locuitori ai insulei care au ramas in tara. Rudele i-au plecat in Turcia, iar sotul i-a murit. Are o multime de amintiri - despre Regele Mihai, pentru care a presarat petale de flori in geamia din Ada-Kaleh, sau despre Ali Kadri, cel mai bogat om de pe insula, "plin de sine si balbait".
Anife Rumane Nazme, 79 de ani, s-a nascut si ea pe Ada-Kaleh. "Tata era comerciant. Am avut tot ce mi-am dorit. In 1966 am plecat in Turcia. Nu ne-au lasat sa ne luam nici macar cerceii din urechi! Doar verigheta", povesteste Rumane. Nu s-a adaptat in Turcia, iar in 1968 a revenit in Romania. Cand soarta insulei era pecetluita, turcii deja stramutati au fost chemati sa asiste la deshumarea mortilor. "Oasele celor care mai aveau rude in viata au fost toate puse in saci si ingropate intr-un sant comun, pe Simian", povesteste Sefide.

Nimic pentru turisti
Simian este un ostrov la vreo 20 de kilometri in aval de locul in care a fost Ada-Kaleh, unde s-au transportat monumentele mai importante, cateva case si bazare. Mai putin geamia, locul de inchinaciune a turcilor, care a fost dinamitata, ca multe alte cladiri. "Au vrut sa distruga tot, dar zidurie cetatii erau atat de groase, incat au ramas in picioare", isi aminteste Rumane Nazme.
Moscheea din secolul al XVII-lea fusese o mare atractie turistica a insulei. Una din podoabele ei era un covor enorm, persan, lung de 15 m si care cantarea 500 kg. Covorul, un dar al sultanului Abdul Hamid al II-lea, se pastreaza acum la Constanta.
Insula Simian urma sa fie copia Ada-Kaleh-ului. A ajuns insa un paradis al serpilor si al fazanilor. Prin iarba inalta nu si-a facut loc nici o cararuie. Nici la mormantul lui Miskin Baba - un "facator de minuni" local -, la care odinioara se facea pelerinaj, nu mai vine nimeni.
Autoritatile au avut intentia sa faca din Simian un fel de copie a asezarii ce urma sa ajunga sub ape. Au renuntat insa repede. Inainte de 1989, pe ostrov a functionat o unitate militara. Acum, cazarma, in paragina, parca zgarie linistea de inceput de lume pe care si-o impart doi graniceri si un caine alb, singurii locuitori ai insulei.

tigaretele de Ada-Kaleh
Insula Ada-Kaleh e amintita inca din mitologie, intr-un poem despre argonauti (cautatorii "lanii de aur"), sub numele Yernis. Abundenta maslinului a facut ca insula sa fie denumita de greci Continusa ("Insula maslinilor salbatici"). In scrierile lui Herodot, ea apare sub numele de Cyraunis.
Punct strategic, mai ales in Evul Mediu, insula a fost fortificata inca de pe timpul lui Iancu de Hunedoara. Insula a fost luata in stapanire de turci, in 1526, dupa lupta de la Mohacs.
Din 1716, cand a fost cucerita de Eugeniu de Savoia, care a ridicat aici o cetate puternica, insula a fost sub dominatie ba austriaca, ba turceasca, de unde si cele doua nume diferite sub care a fost cunoscuta: Insula Carolina, respectiv Ada-Kaleh ("Insula Cetate"). Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca. Pe atunci avea cel putin 500 de locuitori, in majoritate turci, dar si cativa romani - cofetari, cizmari, croitori, tapiteri, preparatori de cafea la nisip si barcagii.
Dupa primul razboi mondial, insula a revenit Romaniei Mari, dar administrarea ei a fost autonoma, conducatorul insulei avand statutul de guvernator. In perioada interbelica, insula era cunoscuta nu numai pentru monumentele de arhitectura orientala, dar si pentru pitorescul economic. Locuitorii se ocupau cu fabricarea celebrelor tigarete de Ada-Kaleh, a dulciurilor orientale - rahat, sugiuc, halvita cu nuci, dulceata din smochine - si, in mod firesc, cu pescuitul si transportul turistilor cu barca de pe malul romanesc al Dunarii.
In 1931, Carol al II-lea le-a acordat locuitorilor insulei privilegii comerciale pentru a le ridica nivelul de trai. Ei puteau importa un vagon de tutun strain (fara taxe vamale), 10 vagoane de zahar romanesc (fara impozit comercial), doua vagoane de bauturi spirtoase - unul din tara si unul din strainatate -, doua vagoane de cafea, 1.500 kg obiecte de suvenir, 5.000 kg tigari de foi straine, 1.000 kg tigarete si 1.500 de fesuri. Prin metode mai putin ortodoxe, unul dintre locuitorii insulei, Ali Kadri, a devenit singurul beneficiar al acelor drepturi si s-a imbogatit rapid. Palatul sau de pe Ada-Kaleh devenise cea mai luxoasa cladire de pe insula.

Raiul si civilizatia industriala
Sfarsitul insulei devine previzibil in 1963, o data cu incheierea acordului romano-iugoslav privind constructia Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier. In 1971, barajul a fost inchis, iar insula a disparut, treptat, sub ape.
Inaugurarea lucrarilor la sistem a avut loc la 7 septembrie 1964. A fost unul dintre cele mai mari santiere organizate vreodata in Romania, in perioada de varf concentrand aproape 30.000 de oameni. Din cauza valului mare de muncitori pe santier, "detasati", Drobeta Turnu-Severin s-a modificat, transformandu-se dintr-un orasel intr-un oras cu peste 120 de mii de locuitori.Barajul a fost ridicat in perioada 1964-1972.
Constructia a insemnat ridicarea cu 39 de metri a nivelului apei in amonte de Portile de Fier. A fost inundat orasul vechi Orsova si locuitorii au fost stramutati in orasul nou; a fost inundata si insula Ada-Kaleh, pe care traiau circa 416 turci.
"Destinata sa dainuie cat lumea, daca ne gandim ca dimensiunile sale nu s-au modificat aproape deloc de la Herodot si Cornelius Nepos pana in contemporaneitate, insula Ada-Kaleh a disparut, victima a civilizatiei industriale", afirma Tudor Ratoi, doctor in istorie, directorul Directiei Arhivelor Nationale Mehedinti."Acolo a fost o bucatica de paradis. In rai nu poate fi altfel decat ca pe Ada-Kaleh", reflecteaza Rumane Nazme.