Numai de l-ar mai gasi pe Fernando la echipa cand o sa se intoarca din spital

Momente grele pentru Atletico Madrid: presa a dezvaluit ca, doar dupa prima jumatate a sezonului actual, clubul a facut pierderi de 14 milioane de euro, iar datoriile cumulate au depasit 270 milioane de euro; la nici doua zile dupa publicarea stirii si cu o zi inainte de adunarea generala a actionarilor, actionarul majoritar si fostul presedinte al clubului, Jesus Gil y Gil, a avut un accident vascular cerebral si a fost internat in Clinica Cemtro din Madrid, la terapie intensiva.
In timp ce oficiali de la Atletico, presedinti de la alte cluburi, antrenori, jucatori si suporteri se intreceau sa trimita flori si mesaje de incurajare pacientului, adunarea generala extraordinara a actionarilor clubului aproba luni, dupa cum era de asteptat, cateva masuri de urgenta pentru redresarea financiara a gruparii madrilene. E vorba de o reducere de capital in prima faza, care va fi urmata apoi de o majorare de capital de 18,6 milioane de euro prin aport de numerar, prin intermediul unei emisiuni de actiuni. "Aceasta va permite clubului nu numai sa ajunga la un bilant contabil mai aproape de realitate, dar si sa se constituie in piatra unghiulara pe baza careia sa aiba loc celelalte actiuni prevazute in planul strategic de restabilire a echilibrului patrimonial", se arata in comunicatul laconic emis dupa sedinta.
Cum au ajuns aici? Nu era o noutate ca gruparea din Vicente Calderon n-o duce stralucit din punct de vedere financiar: inca din toamna trecuta, proprietarul clubului mexican Guadalajara, Jorge Vergara, ii propusese lui Jesus Gil y Gil sa-i vanda lui pachetul majoritar, insa spaniolul i-a raspuns ca n-are de gand sa-si vanda actiunile, ori daca le va vinde, macar sa le dea unor oameni apropiati de club. Cu acea ocazie, Gil anuntase pentru luna decembrie o majorare de capital "destinata exclusiv" celor aproape 45.000 de suporteri platitori ai gruparii "tapiterilor" (porecla de "los colchoneros", adica "fabricantii de saltele", se trage de la echipamentul vargat in alb-rosu al jucatorilor).
Ulterior, majorarea de capital, in suma prevazuta de 18 milioane de euro si care ar fi urmat sa fie lansata in aprilie, a devenit pentru Consiliul de Administratie doar una din solutiile de "restabilire a echilibrului patrimonial", cealalta fiind recursul la un credit bancar sindicalizat, asa cum a procedat candva FC Barcelona. Ar mai fi fost si varianta iesirii pe bursa, numai ca pentru asta ar fi trebuit sa incheie pe plus ultimele sezoane, lucru imposibil in conditiile in care in 2001 Atletico a retrogradat pentru doi ani in liga a doua. La solutiile de recapitalizare enumerate ar fi urmat sa se adauge, in caz ca Atletico ar reusi sa incheie editia actuala a campionatului pe un loc care sa-i asigure prezenta la toamna in Cupa UEFA (obiectiv pentru care la ora actuala inca se mai lupta), veniturile estimate din publicitate, drepturi TV si din eventuale transferuri de jucatori, astfel incat, una peste alta, situatia financiara sa se redreseze treptat.
Nu mai departe decat la finele lui aprilie, clubul anuntase ca are planificat un buget de 18 milioane de euro pentru patru-cinci achizitii de jucatori, necesare in eventualitatea calificarii pentru Cupa UEFA: pentru inceput ar urma sa fie adusi Milosevic de la Celta, Regueiro de la Racing si brazilianul Renato de la Santos. In plus, clubul si-a capatat reputatia de originalitate in ale marketingului dupa contractul incheiat in vara trecuta cu casa americana de productie de film Columbia Tristar, in urma caruia aceasta isi va promova noile filme prin intermediul unor inscriptii pe tricourile jucatorilor de la Atletico. Pana acum, celebritati ca Harrison Ford, Will Smith si Halle Berry au primit tricourile "rojiblancos", din mana jucatorilor si a oficialilor din Vicente Calderon, in cadrul unor ceremonii atent mediatizate, excelente pentru imaginea clubului.
Speranta in redresarea financiara a constituit, de altfel, si motivul refuzurilor repetate si raspicate ale presedintelui Enrique Cerezo la propunerile primite din Europa de a-l vinde pe cel mai bun jucator al gruparii, atacantul Fernando Torres. In varsta de 20 de ani, vedeta "El Nino de Oro" ("pustiul de aur"), a carui prestatie in actualul sezon a fost impresionanta - 17 goluri in 32 de meciuri - a fost petit pana acum de nelipsita Chelsea (Roman Abramovici a oferit pentru el, in martie, 36 milioane de euro plus doi jucatori in valoare totala de inca 18 milioane - nu, nu era vorba de Mutu, ci cel mai probabil de Makelele si Hasselbaink), de Manchester United (care a oferit 30 de milioane de euro plus Diego Forlan), de AC Milan (Gazzetta dello Sport scrie ca Torres, un al doilea Marco van Basten, ar urma sa fie cadoul lui Silvio Berlusconi pentru castigarea campionatului) si de Juventus (al carui director general, Luciano Moggi, a admis insa ca nu va concura cu clubul premierului Berlusconi daca acesta isi va mentine intentia de a-l lua pe atacantul lui Atletico).
Torres insusi a dat pentru ziarele sportive As si Marca interviuri linistitoare pentru suporteri, unde zicea ca e fericit la "Atleti" si vrea sa-si onoreze contractul aici; intr-adevar, vanzarea golgeterului ar fi o lovitura foarte grea pentru sustinatorii echipei, iar Jesus Gil si presedintele Cerezo, foarte populari in galeria "rojiblanca", tin mult mai mult la imaginea lor decat, sa zicem, oficialii cluburilor romanesti atunci cand vand in Vest sau in Est cate un tanar talent fotbalistic. "Torres e un idol la Madrid, iar a-l vinde ar insemna o deziluzie pentru suporteri", e de parere Gazzetta dello Sport. Mai mult, Jesus Gil s-a repezit chiar sa-l certe pe Torres ca pleaca urechea la cei ce-l lauda: "El ar trebui sa astepte sa se realizeze si sa vada ca inca nu e un Ronaldinho. Trebuie sa nu se planga si sa dea tot ce poate, indiferent de ce-i spun unii si altii. I-am zis de o mie de ori sa nu-i creada. Cei care te aduleaza te omoara: i-am spus-o mereu penru ca stiu ce inseamna asta", a declarat Gil pentru As.
Problema nu tine insa de vointa celor de la Atletico, ci de datoriile care ar putea sa-i constranga sa-l dea pe Torres. Clubul madrilen datoreaza 23,5 milioane de euro italienilor de la AC Milan, club care i-a cedat in urma cu doi ani cinci jucatori, intre care si romanul Cosmin Contra. Este adevarat ca, pentru a acoperi pierderea pe sezonul actual, Consiliul de Administratie a luat in calcul posibilitatea vanzarii unor jucatori in limita sumei de 27 de milioane de euro, numai ca nu s-a gandit nicidecum la Torres. Presa spaniola noteaza, ironic, ca atacantul, provenind din pepiniera clubului si deci avand valoare contabila zero, nici nu conteaza macar pentru stabilirea valorii nete a echipei, de 58 de milioane de euro; cat despre enormele datorii ale clubului, care ar putea ajunge pana in vara la 300 de milioane de euro, nici daca Gil ar vinde toata echipa n-ar putea sa faca rost de suficienti bani.
Situatia financiara a clubului ar fi fost singura de ajuns sa-i provoace lui Gil infarctul cerebral. Miercurea trecuta insa, autoritatile de control fiscal au solicitat majorarea condamnarii la inchisoare de trei ani si sase luni impuse in februarie lui Gil pentru frauda legata de transformarea lui Atletico in societate pe actiuni, in 1992. In acelasi proces, care a stabilit ca Gil s-a folosit atunci de artificii contabile pentru a obtine un pachet mai mare de actiuni decat ar fi putut plati, au fost condamnati la inchisoare, pentru complicitate la acelasi delict, si Enrique Cerezo, si fiul cel mare al lui Gil (Miguel Angel Gil, directorul general al Atletico Madrid). Este un proces care treneaza de cativa ani si care s-a suprapus altor procese in care Gil a fost condamnat pentru frauda si evaziune fiscala in timpul mandatului sau de primar al statiunii de lux Marbella, in anii '90. Acuzarea i-a imputat, printre multe altele, ca a luat bani din bugetul statiunii - in total cam 3 milioane de euro - ca sa finanteze cu ei clubul de fotbal si ca, invers, s-a slujit de club ca sa promoveze turismul pe Costa del Sol, silindu-si jucatorii sa imbrace tricouri cu numele statiunii.
Desi pana acum Gil a reusit sa scape de inchisoare, prin recursuri repetate si o data chiar slujindu-se de scuza ca nu sta bine cu sanatatea, steaua adoratului "Presidente" al Atletico si primar de Marbella a cam inceput sa paleasca din 1999 incoace, de la prima arestare a lui Gil. A parasit, pe rand, functia de primar si pe cea de presedinte al gruparii madrilene, iar din gloria financiara de care s-a bucurat in anii '90 n-a mai ramas decat faima de "gura mare", castigata prin numeroasele insulte si vorbe colorate rostite la adresa politicienilor si a oamenilor de fotbal cu care a intrat in conflict si, mai nou, chiar la adresa propriilor jucatori, aspru criticati ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor lui. Cinic vorbind, accidentul vascular suferit duminica il scuteste, pentru moment, de destule incertitudini si umilinte, cu toate ca deja sunt unii care se intreaba daca o sa-i fie dat sa paraseasca patul de spital numai pentru a-l schimba cu salteaua din inchisoare.
crenguta.nicolae@zf.ro