Si daca e nevoie, o sa-mi asigur si tablourile

Arta si afacerile par sa nu mearga bine impreuna aproape niciodata. Putine sunt cazurile cand cineva a ajuns bogat de pe urma pasiunii de a picta sau a dansa si inca mai putine cele cand respectivul si-a pastrat aceeasi pasiune pentru arta inclusiv dupa ce i-a crescut averea. Pentru omul de afaceri, arta exista fie ca un hobby printre altele, laolalta cu sportul ori calatoriile, fie ca mod de investire a unor resurse financiare, fie ca teren potential pentru actiuni de mecenat.

In ceea ce priveste practicarea artelor, oamenii de afaceri au de-a face si aici destul de putin cu ele. Richard Branson, fondatorul grupului de media si divertisment Virgin, sau David Geffen, fondatorul casei de discuri eponime si unul din sefii companiei de productie de film Dreamworks, sunt niste artisti ratati care si-au implinit cariera ca oameni de afaceri. Iar la nivelul managerului contemporan, arta ajunge de multe ori sa fie redusa la conditia de componenta a unui program de team-building, unde participantilor li se cere sa picteze in comun un tablou sau sa puna in scena impreuna o piesa de teatru.

Mai departe, putine sunt cazurile cand valoarea artistica are de-a face cu valoarea comerciala: faptul ca o scriitoare ca J.K.Rowlings sau muzicieni ca Beatles sau Rolling Stones "se vand bine" nu echilibreaza in nici un fel balanta cu infinit mai numeroasele exemple de productii cu valoare artistica inalta, dar fara succes comercial. Iar societatea a consacrat tiparul contrastului dintre artistul sarac, dar inzestrat, si intreprinzatorul cu bani multi, dar cu gusturi proaste si care, daca se intampla sa sponsorizeze un artist valoros sau sa cumpere o lucrare mai neconventionala, n-o poate face decat din snobism. Asa se explica faptul ca, inclusiv in Romania, un om de afaceri care cumpara sau picteaza tablouri pentru placerea proprie pare o figura la fel de putin plauzibila ca un politician autor de poezii ori ca un fotbalist amator de Dostoievski.

Investitori, colectionari si artisti amatori

Ioan Cuzman, presedintele SIF Banat-Crisana, spune ca piata de arta nu este doar un mijloc de conservare a valorii lucrarilor, chiar daca de multe ori, omul cu bani care cumpara o lucrare vede in aceasta un plasament al propriilor economii. "In ceea ce ma priveste, eu nu sunt in stadiul in care sa ma declar colectionar de arta; cumpar tablouri, dar nu cu gandul sa le vand. Nu-mi conserv economiile in opere de arta, ci sunt cel care vede in arta o placere pe care orice persoana cu un anumit nivel de pregatire ar trebui sa o manifeste. Una este sa cumperi o opera de arta cu scop de tezaurizare si e cu totul altceva sa faci acest lucru pentru decorare", considera Ioan Cuzman.

Mult mai putini decat colectionarii competenti sunt oamenii de afaceri care s-au aventurat si mai departe in teritoriul artei. Recent, unul dintre directorii firmei de asigurari Ardaf a vernisat o expozitie personala la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca. Laurentiu Manastireanu face parte din comitetul executiv al Ardaf, ocupand functia de General Insurance Director. In scoala generala a facut vioara, dar in studentie s-a reprofilat pe electrotehnica, facultate pe care a absolvit-o la Cluj, in 1980. Pe de alta parte insa, a terminat Scoala de Arta Cluj-Napoca, sectia pictura si a devenit membru al Asociatiei Artistilor Plastici Amatori in 1991.

Director la Ardaf este de patru ani, timp in care a realizat lucrarile expuse acum la Muzeul de Arta. Lucrarile pictorului-director au fost expuse pana acum in Franta, Danemarca, Norvegia, Germania si Ungaria, dar majoritatea apartin unor colectii private.

Cat costa sa pictezi un tablou

Desi la prima vedere asigurarile si pictura n-au nimic in comun, Laurentiu Manastireanu spune ca se considera un om norocos ca le poate impaca. Explicatia e simpla: salariul pe care-l castiga ca director la ARDAF ii lasa din plin posibilitatea sa picteze. "Multi artisti sunt nevoiti sa faca tot felul de compromisuri, ca sa poata trai din arta. Eu imi permit, din salariul pe care il am, sa cheltuiesc numai pentru ceea ce vine din suflet", sustine directorul de asigurari.

Pentru ca nu foloseste materiale scumpe, nici nu este nevoit sa scoata prea multi bani din buzunar pentru tablouri: intre 500.000 si un milion de lei pe luna. "Acuarelele nu sunt foarte scumpe: un euro nuanta. Si cum o culoare are aproximativ 24 de nuante...", explica el.

Nici documentarea nu-l costa prea mult. Fiind nascut la Tulcea, Laurentiu Manastireanu picteaza cu predilectie Delta Dunarii, "paradisul pierdut" unde si-a petrecut copilaria si unde se intoarce cu placere in fiecare vara. "Oricum trebuie sa-ti petreci cumva concediul, iar pentru mine o vacanta perfecta este doar in Delta Dunarii, ocazie cu care imi adun schite pentru alte si alte tablouri", explica el.

Cele 35 de lucrari expuse lasa sa se vada clar, de altfel, ca pictorul se implica serios in ceea ce face. "Schitele le-am facut acolo, in concedii, iar acuarela - la Cluj. Sambata, de regula, pentru ca functia pe care o am nu-mi lasa timp liber in rest", spune Manastireanu.

Desi a mai expus (a avut o expozitie personala la Tulcea, orasul natal, si a participat cu lucrari la mai multe expozitii de grup in galeria pictorilor amatori din Cluj), expozitia vernisata marti este prima sa "personala" la Cluj-Napoca. Faptul ca expozitia lui a fost deschisa la Muzeul de Arta i-a sporit emotiile. "Este o mare responsabilitate sa iesi cu o <personala>. Dar am facut asta de-abia dupa ce cativa artisti consacrati mi-au spus ca merita", spune el, dezvaluind faptul ca pictorul clujean Cristea Alexandru l-a sfatuit pentru prima data sa expuna.

"Banii nu sunt esentiali"

Cei care au vazut deja tablourile, la expozitie, si au decis ca isi doresc unul acasa nu au putut sa-l cumpere de pe simeza, pentru simplul fapt ca Laurentiu Manastireanu nu a stabilit preturi pentru creatiile sale. "Au trecut, deja, mai bine de sase ani de cand nu am mai vandut nici un tablou. Lucrari de ale mele au ajuns in Franta, Danemarca, Norvegia, Germania si Ungaria, dar majoritatea in colectiile prietenilor. Pentru mine sunt prea valoroase, pentru ca amintirile care sunt in spatele lor sunt nepretuite", marturiseste Manastireanu.

Totusi, pictorul promite ca, dupa ce va mai inaugura o expozitie personala la Tulcea, in cadrul Festivalului de Poezie si Eseu "Panait Cernea", care va avea loc catre sfasitul toamnei, se va gandi si la preturi: "Oricum banii nu sunt esentiali pentru mine, pentru ca nu sunt nevoit sa traiesc din arta".
transilvania@zf.ro