Unii au reusit sa se faca auziti in America

Romanul George Pataki si-a construit visul american in stilul lui: fara sa aiba cetatenie americana, a reusit sa modifice o lege din Statele Unite, folosindu-se de intamplarea ca impartasea aceeasi pasiune cu unii membri ai Congresului: radioamatorismul. In Romania comunista, YO2BO fusese pe rand salahor, electrician si inginer electronist. In America, WB2AQC a ajuns sa fie egalul mai-marilor lumii, putand intra in legatura oricand cu guvernatori, senatori, regi, sultani si presedinti.
George Pataki s-a nascut la Timisoara, in 23 noiembrie 1929. In primii ani de viata a invatat pe propria piele ce inseamna antisemitismul. "Am inceput scolarizarea la scoala primara din strada Simion Barnutiu, dar dupa cativa ani am fost exmatriculat ca fiind evreu. Nici nu stiam ca am aceasta boala incurabila! Tata, completand niste acte, la originea etnica a mentionat ca o bunica de-a mea din partea mamei a fost evreica, dintr-o casatorie mixta. Restul stramosilor si rudelor mele au fost romani, unguri si svabi, chiar si un rus, dar pe acele timpuri era destul sa ai un bunic <impur> din patru ca sa fii stigmatizat", povesteste, de peste Ocean, George Pataki.
Studiile si le-a continuat la o scoala evreiasca, iar dupa terminarea lor a intrat ca ucenic la o firma timisoreana, unde a invatat sa repare aparate radio. Dupa cativa ani a devenit radiotehnician. Asa a facut cunostinta cu radioamatorismul.

Pretul unei imprudente
In 1952, la Palatul Pionierilor din Timisoara s-a infiintat primul cerc de radio din tara pentru copii. Cum pentru George Pataki radioamatorismul devenise o obsesie, s-a angajat acolo. A dat examen pentru autorizatia de radioamator emitator si l-a trecut cu succes. Autorizatia a asteptat-o insa in zadar, autoritatile spunandu-i ca nu o poate primi, deoarece are o ruda in America cu care ar putea comunica foarte usor prin statia radio.
Dupa ce a inaintat din nou cererea, spre surprinderea lui, in vara anului 1955 a obtinut o autorizatie personala, cu indicativul YO2BO, si una colectiva pentru Palatul Pionierilor, cu indicativul YO2KAC. Imediat, George Pataki a construit o statie de emisie si a inceput sa-i invete pe copii s-o foloseasca.
In 1958, insa, lucrurile s-au schimbat radical. In urma unei imprudente comise de un student care frecventa clubul de la Palatul Pionierilor, lui George Pataki i s-a ridicat autorizatia de radioamator. Studentul trimisese in SUA o lista cu 15 radioamatori timisoreni, iar ca adresa fixa de confirmare a legaturii radio a indicat Casuta Postala 100, Timisoara. Greseala fatala, deoarece toate legaturile radio ale romanilor cu strainatatea erau controlate prin radioclubul din Bucuresti.
Autoritatile au pornit o investigatie, principalul suspect fiind George Pataki, deoarece adresa respectiva era folosita de el la cercul de radio. "Eram demoralizat, caci stiam ca nu voi mai putea fi radioamator in Romania. Avand niste neamuri indepartate in Brazilia, am cerut emigrarea. Pe atunci a aparut in ziarul Scanteia un comunicat oficial care ii indemna pe cei care doreau sa plece din tara sa completeze formularele necesare la Militie, promitand ca toate cererile vor fi rezolvate in cel mai scurt timp. Era, de fapt, o capcana. Autoritatile au vrut doar sa vada cine nu e atasat regimului", isi aminteste radioamatorul.

Fructus, Dinamo, New York
Conducerea Casei Pionierilor i-a interzis sa mai intre in institutie si, dupa putin timp, a fost concediat pentru neprezentare la serviciu. "Au urmat sapte luni in care am cautat de lucru, dar fiind necorespunzator politic, am fost refuzat in tot locul. In final, am fost angajat ca salahor la fabrica Fructus. Reparam lazi. Dupa mult timp am fost angajat la Cooperativa Dinamo, unde reparam televizoare", isi aminteste Pataki.
Ar fi dorit sa emigreze, insa o plecare ilegala din tara, impreuna cu sotia, era aproape imposibila. Totusi, in aprilie 1965 s-a ivit ocazia: au primit amandoi pasapoarte pentru a vizita Iugoslavia. Ajunsi in portul Dubrovnik, s-au imbarcat clandestin pe un vapor si au plecat in Italia. Sase luni mai tarziu se aflau in noua lor casa din New York.
George Pataki absolvise cu un an in urma Facultatea de Electrotehnica din Bucuresti, ceea ce l-a ajutat sa-si gaseasca de lucru imediat ce a ajuns in America. A lucrat ca inginer electronist la compania de televiziune CBS timp de 20 de ani.
In primii ani in America, Eva Pataki, sotia radioamatorului, a lucrat la un magazin de bijuterii. Apoi a decis ca vrea sa-si continue studiile incepute in Romania, in domeniul artei plastice. Dupa terminarea lor a devenit profesoara de arta la o scoala publica, iar acum este directoarea departamentului de arta al unui cartier din New York.

Legea lui Pataki
Cand a ajuns in SUA, George Pataki avea 36 de ani. Una din primele lui griji a fost sa obtina autorizatie de radioamator. A aflat insa ca in Statele Unite doar cetatenii americani puteau obtine o asemenea autorizatie. "Se cereau cinci ani de rezidenta pana la obtinerea cetateniei. Mi s-a spus ca legea comunicatiilor din 1935 cere calitatea de cetatean pentru ca o persoana sa se prezinte la examen".
Dupa multe scrisori trimise membrilor Congresului, a ajuns la senatorul Barry Goldwater, care era si el un radioamator pasionat. "El m-a inteles si a introdus un proiect de lege care modifica legea comunicatiilor in asa fel incat si rezidentii permanenti, viitori cetateni, sa poata da examen de radioamator. Legea a fost votata si semnata de presedintele Nixon in 1971. De atunci, mii de imigranti au beneficiat de ea. Iata, deci, ca in Statele Unite, si un imigrant amarat poate sa ceara schimbarea unei legi care nu-i convine, si chiar are sanse de reusita", conchide radioamatorul.
Timisoreanul obtinuse intre timp cetatenia americana si autorizatia mult asteptata, o data cu indicativul WB2AQC, pe care-l foloseste si astazi. De legea lui Nixon s-au bucurat insa multi altii.

Acasa, in America
De cand se afla in Lumea Noua, George Pataki a vizitat peste o suta de state si a avut legaturi radio cu 333 de entitati (tari, in limbajul radioamatorilor). Detine cel mai inalt titlu din tagma radioamatorilor, "Honor Roll", atribuit doar celor care pot dovedi ca au avut legaturi radio cu cel putin 325 de entitati.
Vizitand lumea, Pataki a transmis si din tari in care radioamatorismul era interzis. "Pe vremea cand am operat din Turcia, radioamatorii prinsi acolo erau intemnitati si echipamentele confiscate. Legaturile cu tarile care interziceau legaturile radio fiind foarte rare, erau cautate si foarte apreciate de restul radioamatorilor". 
Aflat de aproape 40 de ani in America, George Pataki nu a simtit niciodata nevoia sa se intoarca definitiv in Romania. Totusi, o data la doi-trei ani viziteaza Timisoara, unde mai are prieteni radioamatori. Timisoara de astazi i se pare "un oras in care nu se intampla nimic". In afara de cateva spectacole de opera, de care profita din plin datorita preturilor de 70 de ori mai mici decat in New York, George Pataki se cam plictiseste in orasul natal.
Acasa insa, in America, cea mai mare parte a timpului si-o petrece in garajul sau din orasul Jamaica, statul New York, in care si-a amenajat de ani de zile statia radio. Garajul are peretii tapetati cu cartile de vizita a sute de radioamatori din intreaga lume. "Stau mai tot timpul acasa, mereu operand sau modificand statia de radioamator, care cuprinde peste 15 aparate electronice, plus calculatoare. In curte am un pilon inalt pe care sunt montate antenele, pe care le pot orienta din casa".

Guvernatorul si tizul lui
Numele de George Pataki e celebru in statul New York, gratie actualului guvernator, care poarta acelasi nume ca timisoreanul emigrat. De aici, pentru acesta din urma au aparut o seama de situatii comice. De exemplu, cand se recomanda la telefon unei persoane necunoscute, romanul nu e luat niciodata in serios, interlocutorii insistand sa-si spuna numele adevarat. Ca o coincidenta, guvernatorul George Pataki a fost si el, in trecut, un practicant al radioamatorismului.
Printr-un alt radioamator, guvernatorul a aflat de existenta celuilalt George Pataki. Intr-o zi, timisoreanul s-a trezit cu o scrisoare in casuta postala, semnata de guvernator. "Imi scria ca si el a fost radioamator, la fel ca unii dintre fratii si verisorii sai. Stiind ca si sotia si copiii mei au licente de radioamatori, si-a incheiat scrisoarea zicand: <Trebuie sa imi pun intrebarea daca nu cumva e ceva in genele Pataki!>.

Cum sa devii radioamator
In Romania, un indicativ de radioamator se obtine de la Ministerul Comunicatiilor si al Tehnologiei Informatiei, prin Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor, in urma unui examen sustinut la inspectoratul zonal din fiecare judet. Acest examen este o verificare a cunostintelor de electronica, telecomunicatii, radiocomunicatii, regulamente, coduri, aparatura, protectia muncii etc. Anual sunt doua sesiuni de examene. In judetul Timis au autorizatie de radioamatori 204 persoane.
Prima statie de radioamatori a fost construita si utilizata la inceputul secolului trecut de trei americani membri ai Clubului de Radio "Harvard": Albert Hyman, Bob Almy si Poogie Murray. Dupa initialele numelor lor, statia s-a numit HAM. In amintirea celor trei, aceasta denumire este, din 1908, generica pentru toti radioamatorii.
Pentru radioamatori, statia radio reprezinta cel mai performant si mai natural mod de comunicare la distanta. Prin "Q", codul international pe care-l folosesc, radioamatorii din toata lumea se pot intelege, isi pot transmite saluturi, zambete si chiar imbratisari si sarutari.
Printre personalitatile care de-a lungul vremii s-au recunoscut pasionate de radioamatorism se afla regele Spaniei Juan Carlos, regele Thailandei Bhumibol Adulayadej, printul Kuweitului Yousuf Al-Sabah, fostul rege Hussein al Iordaniei, sultanul Omanului Qaboos, fostul presedinte al Italiei Francesco Cossiga, fostul presedinte al Argentinei Carlos Menem, actorii Marlon Brando si Andy Griffitth, fostul prim-ministru al Indiei Rajiv Gandhi si sotia lui Sonia Gandhi.

100 de lire pentru o semnatura
Legaturile radio cu regele Hussein al Iordaniei sunt foarte apreciate de radioamatori. QSL-urile prin care acesta confirma legatura radio cu un alt radioamator au un design deosebit si sunt semnate in original. Un QSL semnat de regele Hussein, piesa de colectie pentru radioamatori, valoreaza 100 de lire sterline.
QSL-urile sunt un fel de carti de vizita incluse in codul international "Q" al radioamatorilor. Acestia si le trimit unii altora ca o confirmare a legaturii prin statie, avand inscrise data, ora, minutul, frecventa pe care s-a facut legatura radio, date tehnice asupra legaturii, date personale si despre statie, alte detalii, precum si indicativele, care sunt combinatii unice de litere si cifre, autorizate de Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU).
ITU a stabilit "prefixul" fiecarei tari, iar ministerele telecomunicatiilor din tarile respective aloca o cifra care reprezinta o regiune sau un judet, precum si un grup de doua sau trei litere care ii deosebesc pe radioamatori intre ei. De exemplu, George Pataki are indicativul WB2AQC, WB2 insemnand statul New York, iar AQC - combinatia care-l deosebeste de alti radioamatori. In Romania, clubul infiintat de el la fostul Palat al Pionierilor avea indicativul YO2KAC, YO insemnand Romania, iar 2 reprezentand judetele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timis.