Intrebat, candva, de ce nu ies mai multi actori talentati de la Academia de Teatru, Caragiale a raspuns: "Pentru ca nu intra mai multi tineri talentati!"?Sunt tentat sa-l parafrazez pe marele dramaturg. Caci o foarte frecventa intrebare, auzita la noi - "De ce nu ies mai multe produse competitive din economia romaneasca?" - nu poate primi un raspuns mai potrivit: "Fiindca nu intra mai multi bani de la investitori indragostiti de performanta, de competitivitate".
Unii cititori mi-au reprosat, in corespondenta electronica pe care o purtam, ca ma joc cu cuvintele: cand scriu "investitori", cand scriu "intreprinzatori". Asa este. Dar o fac cu indreptatire.
Cand scriu "investitori" ii am in vedere pe toti cei care investesc: de la romanul tentat sa incerce marea cu degetul, cumparand la bursa cateva actiuni cu doua-trei mii de lei bucata, pana la cei care pornesc afaceri pe cont propriu. Investitor este si cel care si-a deschis o afacere si se repede, cu cei dintai bani castigati, sa-si faca vila cu piscina, sa-si cumpere limuzine scumpe, sa traiasca pe picior mare, in timp ce oamenii "lui" sunt platiti mizerabil, utilajele sunt depasite iar produsele scoase pe piata lipsite de orice fel de avantaj competitiv. Sau cel care se repede la licitatii, cumpara fabrici de la stat si, apoi, fie ca le lasa in paragina, fie ca le vinde la fier vechi. Si tot investitor s-a numit si statul nostru, inainte de decembrie ?89, cand a investit banii romanilor in fabrici scumpe, multe ridicate fara nici un calcul de rentabilitate, pentru ca foarte repede aceste fabrici sa ajunga la uzura morala, fiindca n-au mai fost retehnologizate.
Pe cand intreprinzatorul este un investitor de o factura aparte. El pleaca de la ideea de a intreprinde ceva folositor, cheltuindu-si banii cu un gand limpede, pe deplin laudabil, de a obtine alti bani, mai multi, din eficienta si performanta. Reinvestind, apoi, pentru eficienta si performanta.
Intreprinzatorul este un investitor indragostit de performanta si de competitivitate. Este, de fapt, cea de-a patra locomotiva a productiei.
Cei trei factori de productie clasici - capitalul, pamantul si munca - sunt de fapt? patru! Al patrulea fiind intreprinzatorul. Cel ce plateste muzica si, prin urmare, se cuvine sa comande balul economei.
Desigur, intr-o economie in care predominanta nu poate sa fie decat concurenta. Altfel, pana si egalitatea sanselor - atat de mult invocata de doctrina liberalismului economic - va fi limitata. Sau incerta. Somerul poate sa poarte in "ranita" (alaturi de ajutorul social) bastonul de intreprinzator, dar nu va avea decat teoretic aceleasi sanse cu patronul care l-a disponibilizat. Numai pe o piata concurentiala somerul ar putea deveni intreprinzator. Daca va crede in sansa lui si se va zbate s-o valorifice.
Din ratiuni de eficienta, piata si umanismul nu fac insa, impreuna, casa buna. De ce, atunci, vrem noi economie de piata? Si de ce legea noastra fundamentala o stipuleaza ca unica forma a economiei romanesti? Pentru ca lumea, pana in prezent, nu cunoaste un model mai eficient. Alte modele, oricat de umaniste s-au proclamat, au adus ineficienta, risipa de resurse, saracie.
Eficienta si bunastare aduc numai economiile de piata. Cu o conditie: sa intre in piata intreprinzatori multi, cu bani multi, ca sa iasa mai multe produse performante. Pe care piata sa le accepte. Iata conditia ce ne-ar da sansa sa adaugam, la statutul de economie de piata functionala, primit recent, cuvantul care ii lipseste: ?competitiva".
Dincolo de cursa in care suntem angajati, alergand pe cel putin trei culoare: economia, politica si diplomatia, integrarea in Uniunea Europeana, in 2007, depinde si de acest cuvant: "competitiva". Fara o economie care sa deschida portile competitivitatii, in 2007 Romania nu va fi in interiorul Uniunii Europene, ci tot la portile ei, cu statut de... candidata.
Batalia pentru competitivitate este o cursa cu obstacole. Fiindca de tarile dezvoltate suntem inca despartiti prin ziduri inalte: nivelul tehnologic, productivitatea muncii, calitatea produselor, standardul de viata. Acestea sunt redutele ! Cum sa le cucerim?
Batalia cu decalajele tehnologice si financiare va fi de-a dreptul cumplita. In ?73, aflandu-ma in Germania, intr-o echipa de jurnalisti romani, am avut o foarte interesanta intalnire cu specialistii de la G.H.H., un urias concern de masini unelte. Ei ne-au avertizat ca industria noastra, pe care o considerau moderna, s-ar putea deprecia in doar cativa ani, atat fizic, cat si moral, daca nu va fi repede retehnologizata. Si cum nu a fost retehnologizata, statul dovedindu-se un simplu investitor si nu un intreprinzator, treptat am pierdut o buna parte din industrie. Deprecierea a inceput prin ?81 - ?82, intr-o lume in care apareau continuu noi tehnologii, tot mai sofisticate, fara ca industria noastra sa poata da un raspuns optim acestei provocari.
Iar daca, astazi, Romania nu se poate lauda cu o productivitate performanta, o cauza este tocmai invechirea tehnologica. Desigur, cuplata cu o alta cauza: lipsa de bani pentru a fi investiti in utilaje noi. Eroarea s-a comis atunci, in timpul industializarii: au fost cumparate licente straine in loc sa fie atrasi intreprinzatori straini, care ar fi avut grija sa-si reinnoiasca neincetat tehnologiile. O vorba din batrani spune: . Acum e tarziu, dar mai putem schimba conceptia pana nu va fi prea tarziu. Esentiala fiind insa capacitatea de a atrage intreprinzatori autentici. Romani si straini.
Dincolo insa de aceste praguri obiective, greu de trecut, ne mai sta in cale si unul subiectiv: descurajarea unei mari parti a populatiei, cauzata de prelungirea starii de saracie. S-a produs, la noi, un fenomen grav: pentru ca bunastarea atat de asteptata a intarziat prea mult sa devina realitate, visul s-a spulberat. In locul lui a aparut dezamagirea si oamenii si-au pierdut elanul. Apasati de necazuri zilnice, de teama de somaj si de grija ca intr-o zi nu vor mai putea sa faca fata diferentei enorme dintre salariile derizorii si preturile mari, nici nu mai vor si nici nu mai pot sa priveasca mai departe de "acum". Or, aceasta cursa nu va putea fi castigata fara ca moralul majoritatii populatiei sa fie cel optim. Cum sa alergi intr-o cursa atat de grea cu oameni descurajati si deprimati?!
Intarirea moralului populatiei este batalia pe care n-o mai putem amana! Antrenamentul psihologic nu-i insa o chestiune de cateva zile sau de cateva luni. Va fi nevoie de rabdare, de actiuni pe termen lung, pregatite cu inteligenta si intelepciune. Dar, mai ales, de un climat economic dominat de concurenta corecta si de intreprinzatori adevarati.
Sansa de a dobandi un astfel de climat e mai mare ca oricand. Dupa ce, an dupa an, inflatia a lovit dur economia si bugetele de familii, producand fiori in intregul organism al societatii noastre si descurajand populatia, acum incepe sa se potoleasca. Putem asadar sa valorificam ce avem: capacitati de productie, bani, oameni. Daca va fi bine inteles adevarul ca avem nevoie de masuri durabile si nu de focuri de paie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
