Un document important, aparut acum cateva zile, face inca valva in Romania. Fiindca documentul in cauza, purtand doua semnaturi de prestigiu, Heritage Foundation si Wall Street Journal, analizeaza 155 de tari si le include intr-un top al libertatilor economice, Romaniei revenindu-i un loc codas: 129.
Evident, nu ne onoreaza nici locul in sine, nici faptul ca suntem clasati cu mult in urma tarilor din vecinatatea noastra: Cehia - locul 32; Ungaria - locul 42; Slovacia - locul 52; Polonia locul 56; Bulgaria - locul 78. E normal sa ne intrebam: oare a fost o judecata dreapta? Dupa o citire cu atentie a documentului, de la cap la coada, cu nenumaratele lui tabele si comentarii, e greu sa-i gasesti hibe. Analizele sunt riguroase. Corelarea datelor si comentarea lor se sprijina pe teorii economice avansate, dominante astazi in toata lumea. Mai mult, pentru ca sunt folosite date din 1993 pana in 2003, au fost calculate medii ale unor rate ponderate, fapt ce ajuta la evidentierea unor progrese facute in anii din urma. Pana aici, toate bune. Totusi, cred ca un lucru esential nu e in regula.
Sa judecam. In medicina, este important ca analizele sa fie facute bine, cu aparate si cu metode performante. E la fel de important sa fie bine citite si bine interpretate. Dar nu-i de ajuns. La un moment dat, un buletin de analiza poate sa indice un colesterol de 350, cu mult peste cota admisa. Multi medici se grabesc sa traga concluzia: e vina bolnavului, fiindca se indoapa cu grasimi. Desigur, cauza poate fi asta. Dar poate fi si alta: un exces de stres. Sau pur si simplu o predispozitie a organismului de a produce surplus de colesterol. Tot asa si in bolile unor organisme economice: analizele pot indica valori identice sau apropiate, desi cauzele, tendintele si calea spre vindecare sa fie la mari distante. Aici vad eroarea autorilor documentului amintit: au citit buletinul de analiza, acolo era scris "colesterol 350" si au tras concluzia: "consum de grasimi in exces". Desi bolnavul nu consuma deloc grasimi. Dar e stresat si, in plus, organismul lui e predispus la supraproductie de colesterol. Pentru a ajunge insa la adevar, era nevoie si de un consult la fata locului.
Ma voi opri la un singur detaliu, dintre cele zece care compun tabloul: politica monetara a Romaniei. A fost notata cu 5; calificativul cel mai de jos. Criteriul de evaluare fiind unul singur: rata (ponderata) a inflatiei din 1993 pana in 2003. Scorul fiind stabilit dupa impartirea cifrelor in cinci clase: calificativul 1, cel mai bun, inflatie foarte redusa - sub 3% pe an; calificativul 2, inflatie redusa - intre 3% si 6%; calificativul 3, inflatie moderata - intre 6% si 12%; calificativul 4, inflatie inalta - intre 12% si 20%; calificativul 5, inflatie foarte inalta - peste 20%. Au calculat, au tras linie, au vazut ca in Romania media a iesit peste 20% si au dat verdictul: nota 5. Fara sa tina cont ca, in Romania, organismul economic e predispus sa produca inflatie.
Sa plecam de la nota 1. Cea mai buna. Au primit-o, la politica monetara, mai multe tari: Irlanda, Danemarca, Statele Unite, Suedia, Canada, Germania si inca multe altele. Tari cu organisme economice sanatoase, unde politica monetara are un singur rol: sa stabilizeze inflatia la cele mai de jos cote. Romania, in schimb, isi propune sa aiba acest unic rol pentru politica monetara incepand din 2005, cand va trece la tintirea inflatiei. Asta-i tendinta. Pana acum, insa, politica monetara a avut o multime de roluri pe care le-a indeplinit bine, FMI acordandu-i calificative bune.
Vorbim despre libertati economice. Ei bine, in Romania deschiderea totala a comertului international si liberalizarea preturilor au impus politici monetare restrictive. Ca la sah. Deschiderile posibile sunt multe, dar banca centrala n-a putut incepe decat cu unele piese. Dupa mai multe deschideri relativ reusite, lucrurile s-au complicat din cauza progresului nesemnificativ al reformelor structurale, al asanarii economiei reale si chiar a mersului lent al privatizarii.
Un lucru e cert: ca politica monetara nu se face in laborator. Ea se face intr-o tara concreta, cu o economie concreta. Ar fi fost o nesabuinta, in Romania, sa fie conceputa o politica monetara cu spatele la realitate, la viata noastra de zi cu zi. In tara noastra, concreta, era imposibil ca banca centrala sa urmareasca in mod consecvent si sa realizeze tinte de inflatie. Politica monetara a fost continuu legata de evolutia contului curent si de restructurarea sectorului real. Ajustarea contului curent, cu deosebire, a impus deseori adoptarea cursului de schimb ca tinta intermediara a politicii monetare. Iar atunci cand moneda nationala se depreciaza, contribuind la restrangerea deficitului de cont curent, presiunile inflationiste cresc.
Banca Centrala a avut ani in sir ca obiectiv tintirea cursului de schimb. Din doua considerente. Primul: conservarea castigurilor in contul curent si reducerea deficitului extern. Al doilea: consolidarea rezervei valutare. A fost promovata o politica de flotare controlata a leului, in conditiile reducerii interventiilor bancii centrale pe piata valutara. Treptat, leul a inceput sa se aprecieze in termeni reali. O asemenea modificare de politica monetara a avut un impact pozitiv in sensul temperarii inflatiei. Dar au aparut consecinte negative in planul deteriorarii contului curent.
In anii din urma, politica monetara a intrat in linia intai a razboiului cu inflatia, obiectiv devenit prioritar. In conditiile concrete ale Romaniei, tinand cont de experienta acumulata in ultimii ani, principalul obiectiv intermediar al politicii monetare a devenit mentinerea agregatelor monetare ca ancora antiinflationista, ceea ce poate sa asigure compatibilitatea cu obiectivul fundamental pe termen lung al Bancii Centrale, de reducere a inflatiei, de la palierul de doua cifre catre un nivel care sa se situeze sub 10% anual, incepand din 2004.
Pe termen mediu si lung, abordarea perspectivelor politicii monetare va fi facuta numai prin prisma principiilor economiei de piata si ale democratiei constitutionale, urmarind integrarea Romaniei in viitoarea Uniune Economica si Monetara Europeana. Din 2000, procesul de dezinflatie e o realitate continua, consolidata. Sa merite acest efort si rezultatele lui doar nota cea mai mica?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
