Ce este un belgian? In 1912 socialistul valon Jules Destree ii explica regelui, intr-o scrisoare, cum stau lucrurile: "In Belgia exista valoni si exista flamanzi. Nu exista belgieni". Intrebarea pusa cum multa vreme in urma, este reluata cu insistenta ori de cate ori este cazul: la alegerile regionale din 1999, la alegerile legislative din 2003. Pe 13 iunie "belgienii" se vor prezenta din nou la urne pentru noi alegeri regionale.
O saptamana in Belgia, in regiunea valona (unde se vorbeste franceza) te ajuta sa intelegi mai bine cum stau lucrurile. "Nu le mai spune belgieni. Spune-le valoni, altfel ii ranesti", a fost unul dintre primele sfaturi care mi s-au dat.
Rivalitatea valono-flamanda vine din istorie. Lingvistic si religios sunt diferiti. Traiesc insa impreuna din 1830 cand, rupandu-se de Regatul Unit al Tarilor de jos, Belgia si-a declarat independenta. Cateva luni mai tarziu, valonii (francofoni) au vrut sa se alipeasca Frantei. Nu a mai fost posibil din cauza interventiei Angliei. Febra statelor nationale cuprinsese Europa. Aproape nimeni nu intelege astazi care a fost ratiunea crearii unui stat national de vreme ce aproape nimeni nu se simte cetatean belgian. Belgienii sunt valoni, germani, flamanzi, dar nu belgieni.
Rivalitatilor politice li s-a adaugat in timp cele economice. Timp de peste un secol elitele francofone au condus Belgia. Nemultumiti, flamanzii au cerut separarea. Inainte de alegerile legislative din 2003 seful guvernului flamand Patrik Dewael lansa o carte-program, intitulata "Manifestul flamand", subtitrata explicit: mai multa autonomie pentru regiuni. Erau stabilite revendicarile flamanzilor care urma sa fie puse pe masa a doua zi dupa alegerile generale, in timpul negocierilor pentru formarea guvernului federal. Era reclamata, intre altele, (pe langa larga autonomie de care se bucura regiunile) regionalizarea cailor ferate, a asigurarilor de sanatate, a alocatiilor sociale, politica salariala si chiar transferul catre Flandra a aeroportului international Bruxelles - Zaventam - enclava sub autoritatea statului federal, in teritoriul flamand. Inceputa in 1970, miscarea pentru o autonomie crescanda - culturala, politica, economica - pretinsa de flamanzi, vizeaza explicit stoparea fluxurilor de capital din Nordul flamand catre Sudul valon.
In cartea sa, Dewael cita un studiul din anul 2000 al Bancii Belgiei, care evalua la cinci miliarde de euro anual acest aflux - jumatate din suma mergand spre securitatea sociala. Adica, spunea el, echivalentul fondurilor structurale europene deblocate pana in 2006 pentru landurilor est germane. Si amintea ca regiunile belgiene nu recupereaza decat cu ceva mai mult de o treime din prelevarile obligatorii pe care le varsa la bugetul UE. Flamanzii spun ca nu inteleg de ce sa mai "plateasca" pentru "vecinii" valoni. Nu are importanta ca vreme de un secol Valonia industrializata a dus in spate Flandra agricola si inapoiata. Oficial, Dewael vorbeste de solidaritatea cu "cei mai buni prieteni", valonii. Buni prieteni, dar nu compatrioti!
Epoca dezindustrializarii
Regiunea valona a fost una dintre principalele regiuni din Europa care a beneficiat de revolutia industriala, dar si prima care a trebuit sa-i suporte consecintele dezindustrializarii. Exploatarile de carbune au inceput sa fie inchise in anii '50-60 ai secolului trecut. O mare parte din Valonia arata ca Valea Jiului de la noi, 50-60 de ani mai tarziu. In schimb, industria siderurgica a cunoscut un avant deosebit. Marile concerne Krupp, Thyssen, Cockerill, sau Schneider au dezvoltat aici afaceri prospere. Declinul a inceput o data cu intrarea pe piata otelului a noi si noi concurenti puternici din Japonia, Brazilia, India si chiar Romania, "superindustrializata" a lui Nicolae Ceausescu. Era vremea in care bunastarea se socotea dupa numarul de tone de otel produs pe cap de locuitor. Nerestructurata, industria siderurgica a cazut treptat in declin. Dupa ce a baut pana la fund paharul amar al restructurarii la mijlocul anilor '80, Valonia a inceput sa urce panta prosperitatii zece ani mai tarziu. Astazi in Valonia nu mai exista nici o exploatare miniera. Dar consecintele au ramas. Societatea publica pentru calitatea mediului recenza 5.400 de situri, potential poluate din cauza activitatii industriale din trecut. Parcurile industriale ridicate in aceste locuri incearca sa ascunda ranile.
Desi nivelul somajului ramane ridicat in Valonia (12%, adica dublu decat in Flandra), sectoarele de varf, precum tehnologia spatiala sau sectorul biotehnologic au capatat un avant considerabil si au absorbit o parte din forta de munca dispoibilizata. Nu mai putin de 130 de parcuri tehnologice si stiintifice impanzesc tara. Multe dintre afaceri au fost au fost puse la punct cu cofinantare de la Uniunea Europeana.
Rupta din Regatul unit al Tarilor de Jos in anul 1830 cand s-a declarat stat national, Belgia a fost a doua tara, dupa Anglia care a introdus sistemul capitalist. Gratie carbunelui si minereurilor de fier (existente din abundenta) Valonia a inflorit, in vreme ce Flandra a ramas o regiune saraca, agricola. Vreme de 100 de ani Valonia a asigurat prosperitatea intregii tari. O data cu sfarsitul erei industriale prin anii 1960 rolurile s-au inversat.
Diferentele politice se accentueaza si ele. Toate elementele conduc spre un final cerut de ambele parti. Prima reforma a statului a avut loc in 1970. Ultima (cea de-a patra) din 1993 a avut ca rezultat impartirea tarii in trei regiuni - Flandra Valonia si Bruxelles Capitala - si trei comunitati lingvistice: flamanda, francofona si germanofona. Toate regiunile au competente largite, desi nu exista oficial nici o ierarhizare intre statul federal si regiuni. Sistemul politic este foarte complex si greu de inteles pentru un strain. In Belgia, exista cinci parlamente. Senatul Belgiei la Bruxelles, parlamentul valon la Namur, parlamentul flamand la Bruxelles, parlamentul germen la Eupen si parlamentul regiunii Bruxelles (in capitala federala). Exista trei tipuri de politie. Rijkswacht subordonata autoritatii federale, politia judiciara (total independenta) si o politie municipala. Rivalitatile intre cele trei strucruri au devenit legenda. Daca se petrece o crima toate cele trei structuri incep o lupta contraconometru pentru a-si demonstra istetimea. Belgia este singurul stat european care are dupa armate oficiale: flamanda si valona. Cu cativa ani in urma flamanzii au cerut ca steagul lor (un leu negru pe fond galben) sa fie ridicat in fata sediului NATO, iar Flandra sa fie considerata membru al Aliantei, separat de Belgia. Sistemul costa scump, dar mentine deocamdata echilibrul. Reforma statului belgian nu este insa incheiata. Probabil ca, pe de o parte, statul federal va avea competente din ce in ce mai mici, pe masura ce procesul integrarii europene se va accentua, iar o parte dintre atributii vor fi cedate. Pe de alta parte, presiunile pentru descentralizare vor conduce la o si mai mare preluare a atributiunilor de catre regiuni. Dezintegrarea statului federal (ceruta de extremistii de dreapta, din ce in ce mai puternici in Flandra) este si ea luata in calcul. Fara rezolvare pare a ramane disputa privind capitala Bruxelles, devenita in timp si capitala a Europei. Situata in Flandra, dar foarte aproape de granita valona, Bruxellesul (francofon) este disputat de ambele parti. Bruxellesul adaposteste sediul Comisiei Europene, dar si al NATO. Peste 1200 de asociatii internationale isi au sediul aici, ceea ce face din Bruxelles cea mai mediatizata capitala dupa Washington. Capitala stie sa profite financiar de pe urma celor 20.000 de functionari europeni, dar si a sutelor de mii de vizitatori, unii cu afaceri, altii doar turisti.
Lasand rivalitatile istorice la o parte, statisticile ne arata o alta tara. Cu doar 10 milioane de locuitori (aproape 3,3 milioane de valoni, 5,6 milioane de flamanzi) -Belgia (unul dintre cele mai mici state din UE) are un Produs Intern Brut ridicat: 264,9 miliarde de euro in 2003 potrivit estimarilor The Economist Inteligence Unit - ceea ce o plaseaza pe locul opt in randul statelor europene. Exporturile directionate cu precadere spre pietele UE se ridica la peste 170 de miliarde de euro, in vreme ce importurile se cifreaza la aproximativ 160 de miliarde de euro.
Arta de a te promova
Greul cresterii economice in duce Flandra. In ultimii ani insa cresterea economica a Valoniei fost cu 1-2 procente peste media Belgiei si a UE si ea se datoreaza, in parte, unei politici agresive de atragere a investitiilor straine, dar si de promovare a exporturilor. Nu mai putin de 130 de parcuri industriale exista astazi in Valonia. Regiune cu doar trei milioane de locuitori, Valonia exporta anual marfuri de peste 30,5 miliarde de euro.
Exista o stiinta a provarii. Institutii publice sau profesionale ofera asistenta completa investitorilor ori societatilor care vor sa exporte sau sa inceapa relatii de afaceri cu parteneri straini.
Agentia Valona pentru Export (AWEX) ofera intreprinderilor toate datele privind potentiale piete de desfacere. Avand o larga autonomie, aproape 100 de atasati comeciali imprastiati in lume incearca sa convinga de viabilitatea unei relatii comerciale cu societatile valone. Munca lor nu este o joaca. La sfarsitul fiecarui an activitatea lor este evaluata de chiar societatile comerciale cu care colaboreaza.
Uniunea valona a intreprinderilor (UWE) este interfata dintre autoritatile publice si intreprinderi. Esti un IMM si vrei sa-si faci un site internet, dar nu ai destui bani? Are UEW! Esti in dificultate financiara, ai nevoie urgent de un credi? Te adresezi SOWALFIN (Societate valona de finantare si garantare pentru IMM), care se afla in relatii foarte bune cu bancile.
Agentia valona pentru investitii straine (OFI) promoveaza interesele investitorilor in fata autoritatilor. Alte institutii precum ar fi IGRETEC (Agentia pentru dezvoltare economica din regiunea Charleroi) ofera consultanta IMM-urilor, colaboreaza cu universitatile pentru dezvoltare de afacerie in parcurile industriale sau stiintifice.
Pare greu de inteles intr-o tara ca Romania. Cand, in urma cu aproape doi ani AWEX a organizat la Bucuresti o intalnire intre reprezentantii din administaratiile locale din Romania si companii din Valonia pentru a vedea daca se pot stabili colaborari, Ministerul Administratei Publice, condus pe atunci de Octav Cozmanca a sarit ca ars. Pe noi de ce nu ne-ati anuntat? Era vreme in care "descentralizarea" deciziei ocupa o mare parte din timpul ministerului de resort. Intr-o vizita in Belgia, premierul Adrian Nastase a vrut neaparat sa stea de vorba cu potentialii investitori din regiunea Valoniei. Ambasada Romaniei la Bruxelles a cerut AWEX sa-i puna la dispozitie un spatiu, pentru a face, probabil, economie cu inchirierea unei sali. Au venit investitorii, dar n-a venit Adrian Nastase. Valonii a trebuit sa se multumeasca cu un discurs al lui Eugen Dijmarescu, ministru delegat pentru comert.
Modelul de succes prin care interesele economice ale unei tari sunt promovate de atasatii economici a inceput sa prinda si la noi. Ambasada Romaniei la Bruxelles are, asemenea altora, un atasat comercial. Intre ghilimele spus, pentru ca el este de fapt secretara ambasadorului. Intr-o scurta intalnire intr-un hotel din centrul Bruxellesului cu ambasadorul Romaniei si cu atasatul sau comercial, ziaristii romani a trebuit sa asiste la o lectie de autoritate predata de Excelenta sa, subalternului. Cu carnetelul in mana, atasatul comercial nota constiincios indicatii pretioase.
In ciuda faptului ca schimburile comerciale dintre Romania si Valonia raman insignifiante (0,11% din totalul exporturilor valone pe primele sase luni ale lui 2003), preconizata integrare a Romaniei in UE capteaza interesul societatilor valone. Spre sfarsitul lui aprilie AWEX va organiza la Bucuresti si Constanta o misiune economica pentru a-i pune in contact pe oamenii de afaceri valoni
cu cei romani. Etienne Collin, expert la Uniunea valona a intreprinderilor isi manifesta interesul mai ales pentru fabricile de ciment din Romania. Nu mai este loc pe piata, dar investitiile in capacitatile existente pentru a le aduce la standarde europene vor fi insemnate. O buna oportunitate de a exporta pentru intreprinderile din Valonia. Collin spune ca industria de profil din Romania s-a aratat deja interesata de oferta intreprinderilor valone, drept urmare UWE a inceput demersurile pe langa BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare) pentru atragerea de finantare. De ce intreprinderi belgiene? "Pentru ca si noi am trecut la moment dat prin situatii similare ca dumneavoastra. Stim acum sa dezvoltam o industrie grea pe spatii mici, astfel ca mediul inconjurator sa nu aiba de suferit", spune Collin. Stirea ca Romania va trebui sa investeasca in urmatorii 20 de ani peste 30 de miliarde de euro pentru protectia mediului, ii umple ochii de bucurie.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
