Diminuarea contributiilor la asigurarile sociale ar putea avea efecte veritabile de flexibilizare a pietei muncii si de crestere a puterii de absorbtie a economiei romanesti in termeni de investitii interne si investitii straine directe, dar si de economie si consum. Impreuna cu introducerea cotei unice de impozitare la 16%, pe de o parte, si stimularea muncii si stoparea fluxului fortei de munca inalt calificate spre exterior, pe de alta parte, ar fi trei piloni de efecte stimulative pentru economia romaneasca.
Insa trebuie luat in calcul faptul ca scaderea veniturilor bugetare ar fi semnificativa, cu atat mai mult cu cat in anul 2004 incasarile din CAS au reprezentat 9,6% din PIB, mai mari decat cele provenind din TVA (7,1% din PIB), din impozitul pe venit (3% din PIB) sau din impozitul pe profit (2,8% din PIB).
Costurile sociale internationale ale fortei de munca - surse de avantaj comparativ
Modalitatea de finantare a sistemelor de protectie sociala constituie o veritabila sursa de avantaj comparativ national, in sensul ca reducerea componentei sociale a costurilor cu forta de munca (contributii sociale platite de angajatori) potenteaza competitivitatea pe pietele internationale. Totodata, aceasta dimensiune sociala a costului cu forta de munca, alaturi de costul cu salariile si alte compensatii de aceasta natura, are implicatii multiple asupra costurilor de productie, asupra profitabilitatii, precum si asupra inclinatiei firmelor de a-si dezvolta afacerile, de a crea sau nu locuri de munca.
Relatia costului social al fortei de munca cu competitivitatea este mult mai complexa, cu atat mai mult cu cat s-a observat ca tarile cu o competitivitate ridicata cheltuiesc, in medie, mult pentru protectie sociala (cu o exceptie de marca: SUA). Explicatia deriva din stimularea calitatii factorului uman. Astfel, in tarile europene functioneaza sisteme de protectie sociala dezvoltate si costisitoare (fiscalizarea persoanelor angajate se situeaza intre 11-12% din PIB in Grecia si Irlanda, si circa 30% din PIB in Suedia).
Combinatia celor trei surse de finantare - contributiile angajatorului, angajatului si bugetul public - este extrem de variata pe tari (vezi tabelul 1). In linii mari, putem insa desprinde doua modele distincte:
- sisteme de protectie sociala bazate pe principiul asigurarilor publice obligatorii, finantate in cea mai mare parte de catre angajatori si salariati: Belgia, Spania, Portugalia, Franta, Olanda si Germania cu peste 65% din totalul surselor de finantare, reflectand o puternica logica profesionala;
- sisteme de protectie sociala in care povara cheltuielilor este suportata in mare masura de catre stat, din resurse bugetare: Danemarca, Irlanda, Regatul Unit si mai putin Luxemburg, reflectand o logica universala bazata pe impozitarea generala.
In prezent, contributiile de asigurari sociale (CAS) in Romania sunt la un nivel cumulat de 49,5% pentru angajatori si salariati, la care se mai adauga un comision de 0,75% suportat de angajatori platit la inspectorale teritoriale ale muncii. Aceste cheltuieli sunt similare cu nivelul CAS din Polonia - 48-49,93%, dar mai mare decat in Cehia - 47,5% sau Ungaria - 46%, Bulgaria - 42,7%, Slovenia - 38,4%. In Slovacia aceste contributii sunt semnificativ mai mari: 53,85%.
Companiile romanesti platesc 22% pentru pensii, 7% pentru fondul de sanatate, 3,5% pentru fondul de somaj si 0,5% pentru fondul national de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, ceea ce se converteste intr-un cost social al fortei de munca de 32,5%. Contributiile salariatilor sunt de 9,5% pentru asigurarile de pensii, 6,5% la asigurarile de sanatate si 1% pentru fondul de somaj, adica 17% cumulat.
In Slovacia, presiunea CAS asupra angajatorilor (40,35%) este mai mare decat in Romania, dar contributiile angajatilor sunt mult mai mici (13,5%). Niveluri similare cu ale Romaniei ale presiunilor sociale asupra angajatorilor se intalnesc in Ungaria, usor mai ridicate in Cehia, dar mai mici in Polonia. Slovenia reprezinta un adevarat paradis in regiune din acest punct de vedere (16,2%), dar cu o presiune mai mare asupra angajatilor (22,2%). In ceea ce priveste salariatii, presiunea CAS este semnificativ mai mica decat in Romania in urmatoarele tari: 10,5% in Bulgaria, 12,5% in Ungaria si in Cehia, 13,5% in Slovacia; dar mai mari decat in Polonia - 18,71%.
Implicatiile bugetare ale reducerii cotelor de asigurari sociale
Conform Programului Economic de Preaderare, se precizeaza ca actualul guvern are in vedere accelerarea ritmului de scadere a contributiilor la asigurarile sociale, care urmeaza sa fie diminuate cu pana la 10 puncte procentuale pana in anul 2008. Astfel, contributiile sociale ar urma sa scada cu trei puncte in 2006, cu patru puncte in 2007 si cu trei puncte in 2008, reducerile urmand sa vizeze in special cotele platite de angajatori. In program se mentioneaza, totodata, ca o decizie in acest sens va fi luata in functie de nivelul veniturilor colectate la buget.
Ipotezele de lucru
La determinarea influentei modificarii cotelor de CAS pentru anul 2006, Comisia Nationala de Prognoza a luat in consideratie urmatoarele ipoteze (vezi tabel 3):
- Reducerea cotei de impozitare a CAS de la 49,5% la 46,5% in varianta redusa (respectiv o diminuare cu 3 puncte procentuale si de la 49,5% la 45,5% in varianta accelerata, respectiv o reducere cu 4 puncte procentuale.
- Rezultatele din cele doua variante de reducere sunt ajustate sau nu cu imbunatatirea gradului de colectare, determinat pe baza informatiilor din Legea bugetului pe 2005 si a rezultatelor obtinute din prognoza pe 2005 privind numarul de salariati, salariul mediu brut si cotele de impozitare.
Deficitele bugetare generate
Modificarea cotelor de impunere pentru contributiile de asigurari sociale genereaza, pe de o parte, reducerea resurselor disponibile pentru finantarea sistemului de asigurari sociale, iar pe de alta parte, plusuri indirecte de venituri bugetare, care decurg din impozitul pe profit si TVA aplicate la un volum mai mare al profitului companiilor, respectiv venitul salariatilor. Rezultatele nete constituie insa deficite bugetare de peste 10.000 de miliarde de lei (270 mil. euro) in varianta redusa si de peste 17.500 de miliarde de lei (470 mil. euro) in varianta accelerata, la aceeasi eficienta a gradului de colectare (vezi tabel 4). Daca luam in calcul ipoteza imbunatatirii gradului de colectare, aceste deficite scad la circa 2.300 de miliarde de lei (60 mil. euro), respectiv 9.600 de miliarde de lei (260 mil. euro).
Plauzibilitatea adaugarii unor noi deficite bugetare este redusa pentru moment, mai ales in conditiile subfinantarii sistemului de asigurari sociale. Insa gestionarea mai eficienta si reglarea intregului mecanism al sistemului de asigurari sociale constituie sursa mai multor solutii pentru compensarea acestor deficite.
Este cazul, de exemplu, al unor fisuri deja vizibile si usor corectabile, precum omisiunea din categoriile de persoane care platesc CAS a liber profesionistilor, a altor prestatori de servicii sau a persoanelor care obtin venituri din capital (veniturile din dividende, dobanzi etc. nu sunt supuse impunerii CAS). In prezent, liber profesionistii platesc doar componenta de 17% din CAS, aferenta unui salariat, fara a lua in calcul faptul ca angajatorul plateste restul pana la 49,5% tot in numele salariatului. De fapt, prestatorii de servicii persoane fizice, in general, incheie contracte de tip civil, dar cu format comercial, ceea ce se traduce prin nesupunerea veniturilor respective impunerii CAS. De exemplu, in Ungaria s-a luat masura ca veniturile globale care depasesc pragul de 400.000 de forinti (1.626 de euro) anual, obtinute din dividende si diferente de curs valutar, vanzari si inchiriei imobiliare, sa fie taxate cu 4% in contul sanatatii, incepand cu 1 ianuarie 2006.
In fond, o pondere de circa 30% din activitatea economica nu este supusa impozitarii. Nu in ultimul rand, apelam la perpetua solutie care vizeaza imbunatatirea disciplinei financiare, prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu alte cuvinte fiscalizarea economiei ascunse, estimata la circa 17% din PIB. Potentialul acestor solutii este urias, ceea ce a determinat, mai nou, Guvernul sa ia in calcul chiar si alternativa reducerii cu 5% a acestor contributii sociale in anul 2006 (4% la nivelul angajatorilor si 1% pentru salariati), alternativa care ar genera insa peste 27.100 mld. lei deficit bugetar. Dar ar scoate la lumina aproximativ un sfert din forta de munca care lucreaza la negru (estimata la un milion de persoane), recuperandu-se astfel prin influentele directe 50% din pierderile bugetare, iar restul din efectele indirecte ale cresterii venitului disponibil al populatiei si al agentilor economici.
Important ramane faptul ca nu exista justificari rationale pentru nesupunerea acestor categorii de venituri si persoane la plata CAS, in conditiile in care cu totii beneficiaza de sistemul de asigurari sociale, conform principiului solidaritatii si al echitatii acordarii acestor pachete de servicii, chiar al egalitatii in cazul accesului la serviciile de sanatate.
* Andreea Vass este expert la Departamentul de Analize si Strategii Economice si Sociale, Administratia Prezidentiala
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
