Din acest punct de vedere, Romania nu trebuie sa aiba nicio iluzie si sa nu dea curs incercarilor tot mai intense din ultima perioada de a privi Occidentul, in care abia am prins un loc in ultimul rand, cu neincredere.
Liderii celor patru tari, care detin 42% din populatia mondiala, dar numai 15% din PIB-ul global, nu s-au inteles asupra unor politici comune la intalnirea din luna aceasta de la Ekaterinenburg, fiecare avand interese specifice.
Dar ambitia Moscovei de a (re)crea un contra-pol la Occident, la 20 de ani de la destramarea URSS, gaseste porti deschise la Beijing, New Delhi si Brasilia, pentru ca toate aceste state simt ca au dreptul la mai mult.
Aceasta a fost a doua intalnire in care liderii Noii Lumi (daca am numi astfel categoria emerging markets, asa cum noile state membre al Uniunii Europene sunt numite Noua Europa) ies la luminile rampei globale.
De data asta, fara grupul G7 al celor mai industrializate tari ale lumii. Patru oameni la o masa rotunda. Atat. G4 a vrut sa arate ca poate insemna ceva pe harta globala, separat de vechii lideri ai lumii.
In aprilie, la intalnirea G20 de la Londra, care a reunit pentru prima data cele mai puternice sapte economii cu cele mai mari 13 tari emergente (in afara de Rusia, China, India si Brazilia au mai fost prezente alte 9 puteri in devenire, printre care Indonezia, Turcia sau Arabia Saudita), fotografia de grup frapeaza.
Nu sunt numai 20 de sefi ai celor mai puternice economii ale lumii, adica G7 plus cele 13 state in curs de industrializare, ci si sefii a vreo 10 institutii financiare sau organizatii internationale, care apartin, majoritatea, tot spatiului occidental.Astfel, desi numeric ar fi trebuit sa fie majoritari, cei 13 invitati pentru prima data la masa cu liderii lumii s-au trezit minoritari, adica tot fara putere, printre cei 29 de reprezentanti de state si de organizatii.
Poate ca este un detaliu minor, dar este un simbol pentru tensiunea care se acumuleaza tot mai rapid in lume: cei multi vor puterea.
Toate datele arata ca jocul urmatoarelor decenii este de a mentine puterea la o minoritate a planetei, in conditiile in care tarile mari ca populatie vor sa aiba un cuvant de spus. Si pana acum a fost la fel, dar globalizarea, adica circulatia libera a capitalului, a fortei de munca, a marfurilor si a serviciilor, face ca bogatia sa se transfere incet-incet acolo unde este folosita cea mai numeroasa forta de munca.
In conditiile in care PIB per capita tinde sa se egalizeze, cu viteze este adevarat diferite, puterea economica va reveni inexorabil puterilor demografice.
Deschiderea economica din ultimii 20 ani, adica investitiile straine de fapt, a majorat de zece ori produsul intern brut al Chinei si de 3-4 ori pe cel al Braziliei si Indiei. Ca urmare a avansului tehnologiei comunicatiilor si a exploziei comertului global, muncitorul german si american este pus direct in fata competitiei indiene sau chineze.
Aici poate fi regasita sursa degringoladei economiilor vestice, si nu in spirala pretului caselor: pur si simplu economiile occidentale sunt fortate la restructurari dure de competitia globala. Atat timp cat exista doi oameni care fac aceeasi operatiune si castiga unul 1 $ pe ora si celalalt 10 $, inexorabil, daca lumea e libera, cel platit cu 1 $ va fi cautat.
Paradoxal, pentru a-si pastra salariul de 10 $ pe ora, muncitorul olandez, american sau german va trebui sa lupte pentru conditii mai bune de munca si de viata pentru muncitorul chinez si indian.
Tabelul alaturat construit din datele FMI arata limpede: in 2009, criza matura PIB in valoare de 300 miliarde $ in Canada, 600 miliarde $ in Germania si Marea Britanie, dar Japonia (pe baza cursului) castiga 70 miliarde $, iar China 400 miliarde $.
China va intrece probabil Japonia in 2010 ca produs intern brut total, deci ca forta a economiei si va deveni a doua economie a lumii cu o voce unica. Teoretic, a doua economie a lumii ar fi cea a zonei euro, dar integrarea acesteia din urma este doar partiala.
Economistul american Paul Krugman afirma in cartea sa "Intoarcea economiei declinului si criza din 2008" (Editura Publica), recent aparuta pe piata romaneasca, ca scenariul sau privind caderea comunismului este corsetul asiatic. Concurenta Asiei, adica a emergentelor Thailanda, Indonezia, Coreea de Sud si China, a presat comunismul.
Punand cap la cap toate aceste informatii, se vede ce joc face Rusia, prinsa intre presiunea Chinei pentru resurse si a Occidentului pentru democratie. Rusia, cu o populatie de 140 de milioane de locuitori, dar cu 11% din suprafata terestra a globului, ar vrea sa reziste Chinei fara sa cada in bratele Occidentului.
China preseaza de la Est. Cu o populatie de 1,3 miliarde de oameni, China are nevoie de resurse. Expansiunea recenta a Chinei in Africa si, respectiv, in fostele tari din URSS este foarte atent urmarita de Occident si, respectiv, Rusia.
Rusia are nevoie de Uniunea Europeana, dar jocul sau este subtil.
Elita cleptocratica a Rusiei vrea sa fie preluata de Occident tel-quel, adica sa nu fie intrebata de sanatate.
Jurnalistul francez Eric le Boucher de la Les Echos caracterizeaza sec Rusia: o tara imbatranita, unde speranta de viata scade neincetat si economia nu se diversifica, nu are intr-adevar locul sau printre liderii lumii.
Din acest punct de vedere, Romania nu trebuie sa fie ametita de ultimele desfasurari de forte ale ursului de la Est din Georgia sau Moldova. Rusia are nevoie mai mult de Occident decat Occidentul de Rusia, iar Romania este in Occident.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
