In prima zi a Forumului de la Davos, strategii economici europeni si-au exprimat nemultumirea cu privire la progresele inregistrate de Europa in sensul consolidarii pozitiei de putere economica mondiala.
Gerard Kleinsterlee, director executiv al Royal Philips Electronics, a declarat in cadrul Forumului Economic Mondial ca Europa este afectata de felul in care este interpretat pactul de stabilitate si dezvoltare a zonei euro.
Principii, nu reguli
"Avem nevoie de un pact, insa accentul ar trebui sa fie pus pe dezvoltare, si nu pe stabilitate," a spus el, pledand pentru crearea unui sistem bazat pe principii, mai degraba decat pe reguli.
Kleinsterlee a exprimat de asemenea nemultumirea industrei europene cu privire la ritmul lent in care evolueaza procesul de liberalizare economica initiat de Uniunea Europeana pe o perioada de trei ani, spunand ca guvernele nu au spus decat "vorbe goale".
Peter Sutherland, presedinte al BP si Goldman Sachs International, a declarat: "Din punct de vedere al industriei, procesul este profund dezamagitor." Acesta a citat esecurile inregistrate in ceea ce priveste ajungerea la un acord cu privire la o directiva legata de sectorul patentelor si cel al preluarilor.
Otmar Issing, economist-sef in cadrul Bancii Centrale Europene a declarat, cu privire la asa-numitul proces de la Lisabona, menit sa transforme economia europeana in cea mai dinamica economie din lume pana in anul 2010: "Se pare ca nu au fost atinse nici jumatate din obiectivele propuse".
Carlos Tavares, ministrul de economie al Portugaliei, a cerut ca obiectivele sa fie regandite astfel incat accentul sa cada pe flexibilitatea pietei de munca si pe reformele sectorului de asigurari sociale.
Mai optimist s-a dovedit Francis Mer, ministrul francez de finante, cu privire la capacitatea "vechii Europe" de a se redresa, avertizand in acelasi timp ca sistemul de educatie in scoli ar trebui sa promoveze mai mult stiinta si spiritul intreprinzator.
Secretarul de stat din cadrul ministerului german de finante, Caio Koch-Weser, a declarat, insa, ca exista multe sanse ca pactul de stabilitate sa fie "imbunatatit".
Flexibilitatea BCE
Acesta a cerut instituirea unor controale mai severe in sensul reducerii chetuielilor publice in perioadele de dezvoltare si declarat ca sprijina propunerile facute de Comisia Europeana cu privire la acordarea unei atentii sporite deficitelor structurale. Secretarul de stat a indemnat BCE sa adopte o pozitie monetara mai "flexibila", declarand in acelasi timp ca este nevoie ca tarile caracterizate de o rata foarte mare a inflatiei sa tina sub control majorarile de preturi.
Ratele dobanzii sunt "prea mari pentru Germania", a mai spus acesta. "Luati in considerare diferenta dintre ratele reale ale dobanzii pe cuprinsul Europei. Aceasta este evident mult prea mare si inutila avand in vedere rata scazuta a inflatiei din tara noastra. As dori sa asist la adoptatea unor strategii monetare mai flexibile".
Koch-Weser s-a declarat de asemenea multumit de faptul ca ministrii de finante ai tarilor membre UE au fost de acord ca Germania nu poate aplica reduceri suplimentare de cheltuieli si majorari de impozite daca rata de crestere economica va scadea sub 1,5% anul acesta, ceea ce este foarte probabil.
Acesta a mai spus ca subiectele ce vor fi discutate la Lisabona sunt de o importanta vitala pentru Europa si a cerut Italiei sa "analizeze cu seriozitate unele probleme structurale".
Koch-Weser a declarat ca Franta si-ar putea reduce deficitul structural in ciuda refuzului lui Mer de a accepta masurile impuse de UE.
Robert Mundell, laureatul premiului Nobel ale carui analize au constituit baza crearii monedei unice europene, a declarat ca nu este nevoie de o rescriere a pactului, ci de o interpretare mai flexibila care sa permita tarilor sa depasesca limita de 3% impusa cu privire la valoarea deficitului inregistrata intr-o perioada de criza si sa-si echilibreze bugetele de-a lungul unui ciclu economic.
Aproape un sfert de veac de discutii
Forumul Economic Mondial are la origine initiativa lui Klaus Schwab din 1970 de a aduce laolalta directorii executivi din Europa pentru o intalnire informala in orasul elvetian Davos. Acesti directori executivi s-au intalnit pentru prima data in ianuarie 1971, pentru a discuta o strategie coerenta pentru companiile europene care se confruntau cu provocarile pietei internationale.
Pe parcursul a treizeci de ani, Forumul s-a dezvoltat de la acele inceputuri umile la o institutie unica, pe baza de membri, care include 1.000 din cele mai importante corporatii ale lumii.
Statutul financiar al Forumului prevede ca toate costurile operationale sa fie acoperite din cotizatiile de membru, iar evenimentele sa fie finantate din taxe de participare.
La editia din acest an participa aproximativ 2.300 de delegati din 104 state. Masurile luate de autoritatile elvetiene pentru a asigura securitatea participantilor la Forum sunt cele mai stricte adoptate vreodata, costurile totale ridicandu-se la circa 10 milioane de dolari, echivaland cu cinci mii de dolari pentru fiecare delegat.
Forumul revine in mica statiune montana din Elvetia dupa ce si-a desfasurat lucrarile din 2002 la New York, intr-un gest de solidaritate fata de Statele Unite in urma atacurilor din 11 septembrie.
Exista alternativa la capitalism?
Cum poate trece capitalismul printr-o criza daca nu exista nici o alternativa realista la capitalism? Din 1989, lupta nu s-a dus intre capitalism si socialism, de fapt, ci intre diferitele tipuri de capitalism care exista in intreaga lume.
Ideea este ca seria de scandaluri corporatiste care a inceput odata cu colapsul companiei Enron a facut ca modelul pietei de capital anglo-americane sa semene cu tipul de capitalism care a dat nastere atator critici dupa criza financiara din perioada 1997-1998.
Mult mai grav, conceptul anglo-american de valoare a actionarului a devenit atat de devalorizat incat, in mod paradoxal, are un important punct comun cu vechiul sistem sovietic.
Punand in fata directorilor executivi un singur imperativ, categoric, acela de a obtine o crestere sustinuta a pretului actiunilor, sistemul a inceput sa se confrunte cu o problema similara celei de care s-au lovit sovietici.
Apoi, este necesara o analiza in profunzime a acestui model anglo-american pentru ca in anii '90 acesta a suferit o transformare care merita analizata in perspectiva istorica.
Din secolul 19, capitalismul de tip anglo-american i-a plasat pe actionari in centrul sistemului. Totusi, realitatea era ca managerii controlau chiar si numirea unui auditor, desi in acest caz legislatia prevedea ca actionarii detin puterea suprema.
In perioada de dupa 1945, modelul il instala pe manager in pozitia de rege-filosof. Numai odata cu dezvoltarea metodei de economisire colectiva prin intermediul fondurilor mutuale, de pensii, al asigurarilor, etc, a fost creata o noua pozitie care punea in balanta autonomia manageriala.
De ambele parti ale Atlanticului, catre sfarsitul anilor '80, inceputul anilor '90, investitorii si-au pus la incercare puterie. Intregul aparat de lanaliza a pietei de capital a devenit mai preocupat sa afle daca companiile castiga ceva in plus peste costurile legate de capital.
In Statele Unite, managerii au avut libertatea de a-si acorda optiuni fara a cere aprobarea actionarilor. Drept rezultat, in special in sectoare cum ar cel al tehnologiei informatiei, actionarii care nu erau angajati ai companiei respective au fost indepartati din pozitiile initiale. Astfel, capitalismul american a devenit mult mai asemanator sistemelor europene, managerii detinand cea mai importanta pozitie.
Cei mai lacomi dintre acestia au falsificat rapoartele companiilor. De exemplu, in cazul companiei Enron, au fost adaugate profituri inexistente si au fost sterse datorii imense.
Concluzia este ca, desi nu exista o criza a capitalismului, exista cu siguranta o criza de legitimitate, imaginea procesului acumularii de fonduri fiind afectata in ochii publicului. Increderea publicului nu va fi restabilita foarte usor, cu siguranta. Ar fi bine ca aceasta problema sa fie abordata cu umilinta la Davos.
Globalizarea, binecuvantare sau blestem
Unii considera globalizarea economica un blestem, in timp ce altii o privesc ca pe o binecuvantare. Criticii si cei care sprijina acest proces au insa multe puncte de vedere comune pe aceasta tema. Conform acestora, globalizarea este un proces caruia nu i te poti opune, este fara precedent, are o arie larga de actiune si se petrece intr-o singura directie. Nici unul din aceste puncte nu este corect.
Mai intai, globalizarea nu este un proces care nu poate fi contracarat. Integrarea este determinata de doua forte distincte: progresele tehnologice si deciziile ce tin de liberalizare.
Tehnologia a avansat intr-o directie unica, catre costuri scazute legate de transport si comunicare: in secolul 19 au fost inventate vaporul cu aburi, calea ferata si cablul, iar secolul 20 ne-a adus telefonia globala, radioul, televiziunea, aparatele de zbor, computerele, satelitii, telefoanele mobile si internetul.
Strategiile au variat foarte mult, de la un val de liberalizare in cea de-a doua jumatate a secolului 19, la intarirea restrictiilor impuse asupra comertului international in perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului 19 si a doua jumatate a secolului 20. Aceasta schimbare de tendinta a intervenit aproape exclusiv in cadrul democratiilor avansate, devenind insa globala in 1980.
In al doilea rand, globalizarea nu este un proces fara precedent. Comertul international s-a intensificat in raport cu produsul mondial mai mult ca niciodata pe fondul reducerii barierelor de ordin strategic impuse comertului. Impozitele medii impuse produselor economiilor avansate sunt de aproximativ 3%. Printre tarile ce erau la acea vreme avansate, numai Marea Britanie avea bariere mai scazute inainte de 1914.
Totusi, tendintele ce caracterizau fluxurile de capital sunt diferite, cu un raport mai mare active straine-PIB, dar fluxuri de capital mai reduse, in special in functie de gradul de dezvoltare a tarilor. In sfarsit, barierele impuse criculatiei cetatenilor sunt cu siguranta mai mari decat cele din perioada de dinaintea primului razboi mondial.
In al treilea rand, globalizarea nu are o arie extrem de larga de actiune. Principala sursa de capital in majoritatea tarilor este una locala. Chiar si Statele Unite, cu un volum net al influxului de capital de aproape 5% din PIB, isi finanteaza aproape trei sferturi din volumul brut al investitiilor interne de pe piata locala.
Expunerea productiei de marfuri a crescut in raport cu comertul, acest lucru fiind balansat de cresterea importantei economice a serviciilor, care reprezinta peste doua-treimi din PIB in tarile avansate.
In cele din urma, globalizarea nu s-a manifestat intr-o singura directie in ultimele doua decenii. Dupa euforia perioadei de inceput din anii '90, alimentata de prabusirea imperiului sovietic, de procesul de liberalizare ce a caracterizat tarile aflate in dezvoltare si de entuziasmul in fata noilor tehnologii, s-a inregistrat o tendinta opusa.
In anul 2001 s-a inregistrat prima scadere a volumului comertului international din 1982, determinata in mare masura de incetinirea ritmului de crestere economica. Scaderea a fost semnificativa: o scadere de 4,5% a volumului comertului cu marfuri si de 0,5% in cadrul sectorului serviciilor.
Mult mai grava, pentru ca ar putea fi de durata, este reducerea fluxurilor de capital, in special a acelora destinate economiilor in formare, dupa valul de crize financiare inregistrate in perioada 1997-2001.
Cea mai importanta intrebare este atunci daca aceste evolutii recente au un caracter temporar sau nu: am putea asista la o tendinta opusa celei de liberalizare si integrare globala asa cum s-a intamplat la inceputul secolului 20?
Cea mai serioasa amenintare pare sa tina de mediul de securitate. O lume in care circulatia cetatenilor si a bunurilor reprezinta un factor de amenintare a securitatii nu va putea fi caracterizata de o integrare rapida.
Amenintarea este reala, dar nu ar trebui exagerata in prezent. Eforturile in sensul integrarii continua, cel putin in cazul Statelor Unite. Runda de negocieri comerciale de la Doha a fost lansata imediat dupa atacurile teroriste din 11 septembrie.
In cele din urma, instabilitatea economica pe plan global ramane o amenintare serioasa in ceea ce priveste procesul de globalizare.
Criticii sustin ca globalizarea a dus la cresterea inegalitatii pe plan global si la o exploatare sporita a celor saraci de catre companiile trans-nationale. Aceste puncte de vedere sunt, iarasi, gresite. Numarul celor care traiesc in saracie a scazut de la aproximativ 30% in 1980 la 20% in 1997, conform Bancii Mondiale.
In ultimele doua decenii, dezvoltarea relativ rapida a Chinei si mai putin rapida a Indiei a condus cu siguranta la o mai buna distribuire a venitului global. tarile care au fost caracterizate de un ritm relativ rapid de dezvoltare s-au integrat mai usor in economia globala.
In plus, un raport recent al UNCTAD confirma faptul ca companiile trans-nationale joaca un rol exceptional in ceea ce priveste exporturile provenite din tarile in curs de dezvoltare.
In cazul in care procesul de globalizare se va dovedi a fi favorabil, in ansamblu, si va continua, vor fi necesare o serie de imbunatatiri. Cele mai serioase provocari vor fi diminuarea instabilitatii financiare, acordarea de sprijin tarilor ce inregistreaza esecuri, instituirea unui echilibru intre autonomia nationala si cadrul international de reglementare.
Nastase, pentru doua zile la Forum
Premierul Adrian Nastase participa in zilele de 26-27 ianuarie la lucrarile Forumului Economic Mondial de la Davos. Nastase va fi prezent, alaturi de presedintele Sloveniei, presedintele Macedoniei si de ministrul bulgar de Finante, la un dineu de lucru in care va fi analizata situatia economica din sud-estul Europei. Cu prilejul vizitei la Davos, seful Executivului se intalneste si cu presedintele Confederatiei Elvetiene, Pascal Couchepin, cu prim-ministrul ucrainean, Viktor Fedorovici Ianukovici, si cu presedintele Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab.
Confruntari intre militanti si politie
Confruntari violente au avut loc sambata seara intre manifestantii impotriva Forumului economic de la Davos si fortele de ordine, acestea fiind nevoite sa recurga la gaze lacrimogene si tiruri cu gloante de cauciuc pentru calmarea protestatarilor.
Potrivit unui purtator de cuvant al politiei municipale din Berna, manifestantii au provocat pagube mari in centrul orasului, unde au spart aproape toate vitrinele, precum si intr-un hotel din apropierea garii. Au fost avariate, de asemenea, mai multe automobile, cabine telefonice si statii de autobuz.
Participantii la protest s-au grupat si si-au petrecut ziua in orasul Landquart, aflat la 40 de kilometri de Davos, de unde s-au deplasat la Davos cu trenul, in cursul serii, cand prezenta politiei era mai redusa.
Incercuiti si izolati in cele in urma, in cartierul Reitschule, manifestantii au inceput sa arunce cu sticle si diverse obiecte, in directia fortelor de ordine, iar politia a raspuns cu gaze lacrimogene si gloante de cauciuc, provocand scene de panica intr-un cinematograf din apropiere.
Politia a efectuat arestari si a avertizat populatia orasului sa sa nu iasa pe strazi in timpul noptii.
In urma cu doi ani o manifestatie violenta anti-mondializare organizata la Zurich s-a transformat intr-o veritabila batalie cu fortele de ordine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
