In corul comentariilor si analizelor privind evolutia economiei romanesti in 2005 privind implicatiile introducerii cotei unice, a liberalizarii contului curent si a trecerii la leul greu, vocile privind evolutia somajului si restructurarea alocarii fortei de munca sunt firave si neluate in seama.
Dar cea mai mare provocare pentru anii urmatori este de fapt realocarea fortei de munca din zonele cu pierderi sau fara viitor in sectoare cu valoare adaugata mare.
"Paradoxal, rata somajului este acum de 6%. Restructurarea economica din Romania nu s-a terminat, iar daca actualul guvern vrea s-o puna in practica va genera someri", afirma Lucian-Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoza al Academiei Romane.
Tranzitia economica inseamna in primul rand realocarea fortei de munca. Din acest punct de vedere, toate tarile care au trecut prin programe masive de restructurare economica au suportat, pe langa o inflatie ridicata, si un somaj ridicat.
Cu alte cuvinte, a fost nevoie ca oamenii care lucrau intr-un anumit sector de activitate sa-si schimbe traseul profesional.
Polonia, Ungaria sau Cehia au cunoscut in perioada restructurarii economice un somaj de 15%, ceea ce nu s-a intamplat in Romania. Si in Germania sau Franta, somajul este acum mai ridicat cu 3-4% decat aici.
Din acest punct de vedere, economia romaneasca a functionat complet atipic in ultimii patru ani: economia a crescut, inflatia si somajul au scazut.
Probabil ca explicatia este plecarea masiva a tinerilor someri in strainatate. Munca in strainatate explica si o parte din cresterea economica: banii care vin pentru intretinerea familiilor din tara sau pentru constructii maresc consumul, pe care se bazeaza de fapt din 2003 cresterea PIB.
Dar rata scazuta a somajului este legata de nivelul mare al arieratelor - ambele arata intarzierea restructurarii.
Trendul realocarii este bun, dar lent
Numarul de salariati a scazut in ultimii patru ani in Romania. Nu cu mult, cu 15.000, dar asta inseamna un esec al politicii ocuparii fortei de munca.
Cei 4,432 milioane de salariati inregistrati la sfarsitul lunii noiembrie 2004 reprezinta mai putin de jumatate din numarul total al populatiei active. Structura ocuparii salariatilor nu este echivalenta cu cea a ocuparii fortei de munca. Spre exemplu, salariatii din agricultura nu reprezinta decat 2,5% din numarul total al salariatilor, dar ponderea celor care se ocupa cu agricultura in totalul populatiei ocupate este de zece ori mai mare, adica 25%.
Cei prinsi in statistica salariatilor sunt cei care lucreaza cu contracte de munca pe timp nedetermimat, cu toate contributiile sociale aferente achitate in intregime. Restul sunt platiti sub alte forme sau direct la negru, sunt patroni sau mici intreprinzatori. Numarul salariatilor este unul din cei mai importanti indicatori avut in vedere in politica economica, atat ca valoare in sine, cat si ca structura.
Mult-discutate tranzitie spre capitalism se vede cel mai bine in structura ocuparii fortei de munca. Avem sanse sa trecem in 5-10 ani la o economie in care sa prevaleze serviciile si slujbele cu valoare adaugata mare? Cu alte cuvinte, pot deveni agricultorii agenti de asigurari?
Evolutia structurii salariatilor arata ca drumul e bun, dar lent. Astfel, faptul ca in hoteluri si restaurante lucreaza cu 30% mai multi oameni decat acum patru ani arata ca putem lua in considerare turismul ca o sursa puternica de locuri de munca in anii ce vin.
De asemenea, cresterea industriei bancare si de asigurari se vede si in majorarea numarului de angajati: 66.000 de salariati in noiembrie 2004, fata de 58.000 in februarie 2001.
Insa ambele ponderi sunt reduse: doar unul din 50 de salariati romani lucreaza in activitati financiar-bancare si doar unul din 70 in turism.
Tot in zona serviciilor, numarul de salariati din comert a ramas constant, fluctuand in jurul valorii de jumatate de milion de persoane. Date fiind investitiile tot mai mari din ultimii ani in marile suprafete comerciale si cele preconizate in viitor, numarul lor probabil ca se va micsora.
Cel mai aglomerat sector ramane industria, cu o pondere de 38% din numarul total al salariatilor.
O usoara scadere in patru ani, de 4%, inseamna mult aici: este vorba de peste 70.000 de oameni care si-au schimbat meseria sau, cel mai probabil, au iesit la pensie din "fabrici si uzine".
In ultimii patru ani, cel mai mult a scazut numarul salariatilor din industria de masini si echipamente, cu 30%, intr-un ritm de 10-20.000 de pe an. Este rezultatul privatizarii si a restructurarii industriei neperformante prin programele PSt cu Banca Mondiala, care au avut in vedere in primul rand acest sector.
Investitiile din vestul tarii in industria de echipamente electronice si componente auto se vad foarte bine in cresterea numarului de angajati din sectorul "echipamente electrice si electronice", unde lucreaza acum un plus de 13.000 de oameni fata de inceputul anului 2001.
In industria extractiva condierile masive au fost facute inainte de 2000, astfel incat scaderea a fost in perioada analizata destul de mica: 12%.
Si cresterea volumului constructiilor se vede bine in evolutia ocuparii: plus 10% in patru ani, dar este posibil ca aceasta rezultat sa se datoreze si factorilor sezonieri.
Productivitatea muncii in administratia publica, si asa foarte redusa, nu are sanse sa redreseze: in loc sa scada, numarul de salariati din acest sector s-a majorat cu 14.000 de persoane fata de februarie 2001.
Desi nu au fost foarte vizibile, restructurari au avut loc si in energie, unde numarul de salariati a scazut cu 15%. Acest sector ramane inca o sursa de arierate. Privatizarea din distributia de energie electrica si gaze va crea presiuni pentru eficientizare, asa incat in urmatorii ani scaderea numarului de salariati va fi si mai accelerata.
Unul din zece angajati, la masina de cusut
Cea mai mare problema este cresterea numarului de salariati din industria de textile si pielarie. Ponderea lor in masa salariatilor a crescut de la 9,5% in 2001 la 10,2% la sfarsitul anului 2004. Practic, unul din zece salariati din Romania coase camasi sau lipeste talpi la pantofi. Privatizat integral, este un sector dinamic, dar competitiv in primul rand prin pret. Este o industrie cu valoare adaugata mica, de care Romania trebuie sa scape in anii ce vin, pentru ca este o sursa de venituri reduse.
De fapt, aceasta este si capcana tranzitiei catre capitalism. Incheierea privatizarii nu inseamna incheierea dezvoltarii, ci abia de acum incepe treaba. Pot fi gasite mecanisme de incurajare - fiscale, comerciale sau de alta natura - pentru fortarea cresterii numarului de locuri de munca in sectoare cu valoare adaugata mare?
Cu aceasta intrebare probabil ca ar trebui sa se trezeasca in fiecare dimineata in minte ministrul economiei si comertului.
O sugestie pentru BNR
"BNR se cam vaita (ca este mai greu de redus inflatia in conditiile majorarilor salariale aparute ca urmare a cotei unice de impozitare -n.red.), dar teoria economica ii ofera solutiile: curba Philips. Aceasta presupune insa o majorare a somajului".
Conform acestei curbe, somajul variaza invers proportional cu inflatia. Economistul A.W. Phillips a pus in evidenta in 1958 relatia invers proportionala intre rata de crestere a salariilor nominale si rata somajului in Marea Britanie intre 1861 si 1957. Cum intre rata de crestere a salariilor nominale si cresterea preturilor exista o corelatie pozitiva, relatie salarii-somaj a devenit relatia inflatie-somaj. Simplist vorbind, cu cu cat este somajul mai ridicat, cu atat inflatia este mai mica si invers. Relatia evidentiata de Phillips a fost ulterior contestata sau reformulata, dar planurile de stabilizare macroeconomica puse in aplicare in diverse tari au luat-o in calcul. sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
