In declaratia de asumare a raspunderii politice pentru a candida la functia de presedinte al Romaniei, dl Theodor Stolojan a tinut sa sublinieze ca valorile liberale in care crede sunt: libertate individuala, proprietate privata, competitia si statul de drept.
Pentru prima data in acest an, pe piata politicii din Romania apar cateva precizari doctrinare clare. Ideile liberale apar tot mai mult drept singurele forte prin care s-ar mai putea accelera tranzitia. ?inta candidaturii lui Stolojan este "parcurgerea drumului spre prosperitate".
Prin declaratia sa, "Stolo" tine sa transmita personalitatilor societatii civile si specialistilor ca starea economica a tarii deriva din starea pietei politice. Prin urmare, se impune o eficientizare a sistemului politic.
Dezacordurile si confruntarile de idei dintre liderii partidelor politice sunt legitimate de tendinta fireasca a fiecaruia de a-i concura pe ceilalti. Aceasta confruntare trebuie sa se bazeze pe problemele de fond ale societatii romanesti.
Simtind "pericolul", adversarii politici l-au catalogat deja pe candidatul liberal drept un "contabil" sau "outsider". Cu un puternic simt analitic, liberalul "Stolo" a tinut sa precizeze principalele cauze ale declinului social: ineficienta structurilor politice, ineficienta economica si coruptia.
Guvernarea din perioada 1996-2000 s-a bazat pe un amalgam de doctrine care n-au reusit sa plaseze economia romaneasca pe un drum ascendent. ai, deoarece marile schimbari sociale nu le realizeaza masele ci ideile, nu intamplator asistam la o revigorare a doctrinei liberale.
Desi in '89 romanul si-a castigtat "ratia de libertate", de-a lungul deceniului al noualea s-a simtit "tot mai incatusat". De ce? Pentru ca libertatile individuale nu s-au bazat pe o autentica libertate economica.
Pretinzand ca este "motorul" CDR, ideologii PN?CD au marsat pe masuri de politica economica foarte apropiate de cele socialiste, deoarece "cum merge proprietatea" merge si societatea. Conservarea unei mari parti din proprietatea de stat a condus la conservarea comportamentului economic socialist si la proliferarea ineficientei economice. In mod concret, este vorba de promovarea unui tip mixt de economie, in care sa se impace si virtutile socialismului si cele ale capitalismului.
Niciodata in societatea romaneasca nu am asistat la o confruntare doctrinara autentica, ci doar la simple declaratii. Partide ca PDSR, PNR sau PSM s-au declarat adepte ale "caii de mijloc". Dar si coalitia de la putere, prin politica sa economica, culege acum roadele unei asemenea doctrine.
In cadrul interpelarilor parlamentare, s-au formulat acuze la adresa unui "liberalism salbatic", de tipul laissez-fair, cerandu-se insistent revenirea puternica a statului in economie. De aceea, acum pare destul de "bizara" declaratia d-lui Basescu potrivit careia "optiunea liberala este singura care poate garanta viitorul Romaniei".
Desigur, partidele de stanga care pretind ca reprezinta "polul social-democrat" vor nega aceasta posibilitate, sustinand ca in timp s-au creat instrumente si mijloace care, o data puse in functiune, corijeaza efectele secundare, negative ale economiei libere de piata.
Adeptii lui "Stolo" trebuie sa sustina "vantul schimbarii" in confruntarea directa cu toate inertiile conservatoare. Ei sunt purtatorii unui mesaj clar: reabilitarea virtutilor pietei libere - afectate indelung de interventionismul exagerat - poate avea loc nu prin revenirea la "capitalismul bazat pe legea junglei", ci prin inlaturarea "balastului" economiei totalitare, descentralizarea profunda si cresterea gradului de libertate economica, respectandu-se principiile statului de drept.
In acest sens, "Stolo" are dreptate: "un om sarac, cu burta goala, nu are decat o singura libertate - aceea de a vedea ca n-are ce sa manance". Este intr-o oarecare masura parafrazarea unei reflectii eminesciene: "fiecare se simte atat de liber, pe cat de bogat este".
Intr-o viziune populista, stanga - polarizata in jurul PDSR - speculeaza inclinatia saracilor spre vremurile vechiului regim. Sprijinul popular pe care se bazeaza Iliescu difera de "sprijinul popular" asteptat de premierul Isarescu.
O noua confruntare: laissez-fair - interventionism
Obiectul prezentei analize nu este de a discuta, din nou, despre meritele relative ale planificarii sau ale pietei ci de a pune problema compatibilitatii lor. Nu de putine ori am remarcat glasuri ale socialistilor care evidentiau "binefacerile" trecutului: "S-a renuntat la orice tip de plan si planificare, la orice prognoza care sa asigure coerenta reformei cu productia, si a productiei cu consumul".
Prin urmare, noi nu ne adresam doar socialistilor, tentati de solutii mai mult sau mai putin colectiviste, ci tuturor acelora care cred sincer in virtutile economiei libere de piata, care nu inceteaza sa afirme caracterul de neinlocuit al liberei initiative, dar care considera insa:
a) este legitim si natural ca statul sa intervina pentru a indrepta functionarea spontana a pietei;
b) in aceste vremuri grele, este necesar sa se dea acestei interventii o mult mai mare coerenta si, in acelasi timp, un caracter voluntarist mult mai puternic.
Acestor persoane trebuie sa le adresam mesajul: "Nu exista cale de mijloc" prin care sa gasim o alternativa intre capitalism si socialism. O asemenea teza populista apare drept un mit, o momeala, o iluzie intelectuala.
Deci exista forte politice care speculeaza "nemultumirea maselor" si inclinatia unora de a reabilita elemente ale economiilor totalitare. In viziunea lor, societatea romaneasca ar trebui sa urmeaze calea de mijloc, intre socialism si capitalism, fiind adepte ale "convergentei sistemelor" fara a contribui la "sacralizarea" vreunuia dintre ele.
Socialistii, alaturi de social-democrati, sustinand modelul economiei sociale de piata, readuc in discutie principiul "Planificare si economie de piata", in opozitie cu viziunea liberala "Planificare sau economie de piata".
Planificarea si economia de piata constituie doua concepte antonime si contradictorii, a caror alianta nu poate deci sa ne conduca decat la un rezultat exact invers celui cautat de "Stolo" (parcurgerea drumului spre prosperitate).
De aceea, acest demers raspunde catorva argumente cel mai frecvent invocate pentru a justifica recurgerea la forme mai mult sau mai putin dezvoltate, sau mai mult sau mai putin contrariate de dirijism. Vrem ca afirmatii de genul: "tot ce e de stat sau controlat de stat nu e bun, in conceptia lor" dintr-o alocutiune a unui distins parlamentar, sa nu fie rau intelese.
De asemenea, prin aceasta analiza, noi am dori sa supunem atentiei dvs ceea ce constituie marea eroare intelectuala a lumii in care traim, adica aceea a conceptului de economie mixta.
O dilema a actualei puteri: "o fi ceva, or n-o fi nimic".
Ideile expuse mai sus conduc, de fapt, la evocarea catastrofalei erori
intelectuale pe care este fondata filosofia politica contemporana a Romaniei. Fie ca este vorba de socialism reformator, social-democratie sau chiar de neocomunism, dupa cum este practicat concret zi de zi de "guvernul algoritmizat" al actualei coalitii la putere, toti cetatenii loiali acestuia, fara sa stie, raman sclavii unui sistem de gandire care se perpetueaza in modul urmator:
a) Se porneste de la afirmatia neorevolutionarilor decembristi, dupa care mecanismele de piata constituie singurul sistem care permite satisfacerea nevoilor consumatorilor, evitand risipele (pana atunci ei sustineau planul ca fiind miraculosul instrument care elimina risipa);
b) Din '96 si pana in prezent, guvernele care s-au perindat au cautat, dupa principiul "Stop and go", care sunt conditiile ce trebuie sa fie reunite pentru ca o asemenea situatie sa fie efectiv realizata. Deciziile de politica economica au oscilat intre "recomandarile FMI" si "presiunea strazii" (vezi minerii, CFR-istii, FNI-stii etc.).
Premierul Isarescu a incercat sa corijeze traiectoria economiei, incercand sa-si puna in practica "teoria multiplicatorilor". Expansiunea comertului exterior este o argumentatie in acest sens;
c) Expertii guvernului, consilierii economici ce sprijina coordonarea reformei, deduc ceea ce ei numesc "conditiile concurentei". In acest sens propun (mai ales prin ordonante de urgenta) componentele cadrului legislativ aferent, care nu a fost completat pana in momentul actual;
d) Adeptii crearii unui "pol social-democrat si socialist" (sau de esenta socialista) indeosebi PDSR si PSDR pledeaza pentru functia redistributiva a statului. Guvernul Ciorbea-Vasile "a impartit" tot ce se putea imparti indepartandu-se tot mai mult de obiectivele propuse in programele lor de politica economica.
Substituind-se Parlamentului, respectivele guverne au dedus ca este rolul statului de a interveni pentru a corecta "imperfectiunile" pietei. Nu ne mai mira observatiile unui alt parlamentar, mai apropiat de simtul realitatii: "In locul dirijismului statal a fost introdus un liberalism dupa ureche.
S-au liberalizat preturile fara a exista marfa pe masura". De aceea, intentia unora, (vezi primarul Basescu) de a reintroduce "mercurialul" unge sufletele celor ce nu inteleg "libera initiativa si competitia".
e) Aceste "imperfectiuni", evidentiate cu grija de puterea algoritmizata, dar indeosebi de social-democratii nostri, provin din faptul ca piata libera, singurul joc al motivatiilor individuale, nu permite intotdeauana sa se ajunga spontan la starea ideala care sa serveasca drept referinta - dupa cum, de exemplu, este in prezenta economiiilor de scara (de mari dimensiuni) de efectele externe sau dupa cum este vorba de "bunuri colective" - se deduce deci ca este natural si legitim ca statul sa se preocupe si sa actioneze asupra acestor comportamente individuale, sau asupra rezultatelor jocului.
Aceasta, pentru a evidentia ca cele metionate sunt diferite de ceea ce ar fi daca nici o "terta forta" (statul) nu ar indrepta jocul spontan al intereselor individuale.
Acesta este fundamentul conceptual al tuturor interventiilor moderne ale statului. Este vorba de intreaga pleiada a instrumentelor dirijiste: legi anti-monopol, nationalizari, planificari, politici conjuncturale de reglare a cererii (ca de exemplu subventiile sau achizitiile de stat), sau de toate reglementarile privitoare la salariu, profit, preturi, functionarea pietei muncii, norme de poluare sau de securitate, controlul calitatii produselor, protectia consumatorilor etc.
Logica acestui tip de rationament nu este numai aceea a expertilor, consilierilor sau a unor parlamentari. De peste 50 de ani, ea este cea care, in mod implicit, conditioneaza reflexele politice si economice ale liderilor politici. De aceea acum, cand partidele politice si clasa politica par a fi discreditate in fata electoratului, cand nici puterea nici opozitia nu sunt respectate, este nevoie de o revigorare a ideilor liberale.
"Tiparele si sabloanele" postdecembriste au ca radacini un sistem de gandire bazat pe viziunea angelica si naiva asupra statului. De aceea, adevarata problema, de care depinde supravietuirea societatii noastre macinata de coruptie, nu este aceea de a alege intre mai mult sau mai putin "stat".
Ea este mult mai profunda. Ea consta in a lua seama de ceea ce toti suntem in "noi insine" si anume, prizonieri ai unor sisteme de gandire care conduc la rezultate exact inverse celor pe care vrem sa le obtinem.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
