Guvernele care s-au perindat in cei zece ani de tranzitie au incercat din cand in cand sa-si dezvaluie publicului doctrina ce statea la baza politicilor economice adoptate. Dupa '90 s-a lansat principiul imitatiei comparativ cu faimoasele modele din Occident.
Rand pe rand, au fost prezentate romanilor virtutile modelului britanic, suedez, german sau chiar japonez. Au luat fiinta chiar fundatii care aveau menirea sa explice bazele teoretice ale acestor modele.
Pentru ca tranzitia sa fie mai putin dureroasa, s-a indus in mintea romanilor ideea ca guvernele aflate la putere promoveaza eficient politici de protectie sociala, care ar promova de fapt dreptatea sociala.
Indiferent de culoarea politica declarata, guvernele postrevolutionare au luat in brate modelul caii de mijloc, afirmand sus si tare ca ele se pronunta pentru economia de piata.
In realitate, dreptatea sociala este o iluzie
Va intrebati de ce nu ne place acest obiectiv al fortelor social-democrate? Un raspuns plauzibil ar fi ca in versiunea sa cea mai respectabila, ea vizeaza suprimarea rolului hazardului in situatia fiecarui roman, astfel incat doar meritul sa decida.
Aceasta ambitie este irealizabila prin natura ei si ar aboli orice notiune obiectiva de drept. Nici un om nu poate masura meritul altuia, nici nu poate sa-si controleze suficient viata, pentru a o face sa evite neprevazutul.
"Dreptatea sociala" neputand fi nici macar definita, nu poate avea conditii de aplicare in Romania. Ea insa implica jefuirea legala, careia ii serveste drept pretext: oamenii puternici din punct de vedere politic rapesc pentru scopurile lor proprii bogatiile produse de ceilalti.
Aceasta "jefuire legala" promovata de guvernele postdecembriste nu mai poate continua. Deja societatea romaneasca este impartita in caste antagoniste: profitori ai bunurilor sustrase altora si victimile lor, care trebuie sa-i intretina.
L-am inteles pe presedintele Constantinescu cand a declarat ca razboiul cu coruptia este pierdut. Sistemul politico-economic de tip mafiot inlocuieste inegalitatile care rezulta din capacitatea productiva prin inegalitati rezultate din facultatea de a deturna forta publica in avantajul propriu.
De aceea, il inteleg si pe Theodor Stolojan cand afirma ca politica economica a Romaniei nu poate fi decat una bazata pe valorile liberale, dintre care nu lipseste statul de drept. "Un stat slab este tot atat de periculos ca un stat totalitar", spunea profesorul austriac Friedrich von Hayek.
De aceea "razboiul chioscurilor" purtat de primarul Basescu sau "razboiul vilelor" declarat de prefectul de Brasov, ne dezvaluie faptul ca nu se doreste un stat de drept in Romania. Este una din acele forme fara fond pe care o gasim in orice program politic al partidelor aflate la guvernare.
Noi nu cunoastem inca in Romania un adevarat regim al libertatii. Ideologia socialista din mintile consilierilor, expertilor sau demnitarilor nu este inca discreditata. Ea supravietuieste sub masca "social-democratiei".
Atat PDSR, cat si actualul guvern algoritmizat ar dori ca bogatiile sa apara datorita economiei de piata, folosita doar ca "o unealta". Cine se gandeste azi ca politicienii luminati ai Romaniei cauta sa sporeasca bogatiile din tara, din moment ce au puterea de a le confisca, fiindu-le necesare pentru a-si plati clientela electorala.
De ce se doreste o economie liberala? Deoarece ea este performanta si aduce mai multa prosperitate. Pentru liberali aceasta prosperitate nu este un obiectiv, ci o consecinta. Obiectivul este de a crea mediul in care fiecare poate sa-si dezvolte proiectele pe care le poarta in sine, sa caute in domeniul economic mijloacele pentru a le duce la indeplinire, sa creeze, sa intreprinda, adica sa devina mai uman.
Multi dintre politicienii Romaniei au mintea racordata la principiile "dreptatii sociale". Ei asculta glasul maselor: pensionari, muncitori, studenti sau intelectuali. Daca vrei sa cresti pensiile, lefurile medicilor sau bursele studentilor trebuie sa redistribui (daca ai ce). De aceea totul se scalda intr-o ipocrizie nerusinata.
Astfel, cand "dreptatea sociala" nu camufleaza revendicarea de privilegii, ea justifica dominatia unei clici asupra intregii tari. Intre libertatea reala si aspiratiile iluzorii la dreptate sociala trebuie facuta o alegere. Numai iluzionistii pot pretinde ca ofera si una si pe cealalta, facand sa se creada ca pot fi exercitate responsabilitati si in acelasi timp sa nu existe sanctiuni, ca economia poate fi si dirijata si descentralizata.
De aceea cei care traiesc dintr-o pensie de 600.000 de lei/luna, cer dreptate, cei care nu au comenzi pe piata cer dreptate, cei care se simt "umiliti" de lefurile mari a celor din regiile autonome cer "dreptate" etc. Iar guvernul algoritmizat trebuie sa asculte de glasul celor care "detin in buzunare" voturile pentru aceasta toamna.
Daca declaram o democratie autentica in Romania, atunci ea trebuie sa permita cetatenilor sa controleze puterea statului. Altfel ea este iluzorie, indemnand masele sa regaseasca "virtutile democratiei socialiste". Guvernantii nu se pot servi de ea pentru a justifica exploatarea celor slabi politic de catrei cei puternici politic, fie ca acestia sunt o majoritate sau o minoritate bine situata.
In apararea socialului
Ofensiva stangii are la baza ideea potrivit careia statul trebuie sa se implice mai mult in viata sociala argumentandu-se in acest sens necesitatea corectarii inegalitatilor si nedreptatilor pe care le genereaza piata. De aceea in toate programele de guvernare nu poate lipsi din "nucleul dur" al acestora: politica sociala. Este o idee pe care o regasim, in forme diferite, exprimata in diverse cercuri ale vietii politice romanesti, de nuanta social democrata, socialista sau chiar crestin democrata.
Piata, sustin ei, este un mecanism de neinlocuit pentru a asigura libera confruntare intre oferta si cerere. Deocamdata noi nu avem o economie de oferta. Dar piata, continua ei, este generatoare de inegalitati si nedreptati (vezi pensiile, bursele sau lefurile intelectualilor comparativ cu veniturile celor din regiile autonome).
De aceea s-au adoptat masuri pentru a mai "tunde" din aceste discrepante. Deci piata agraveaza conflictele si pune coeziunea sociala in pericol. Acuzatiile socialistilor curg in avalansa. Ei spun ca acolo unde s-a dorit asimilarea fortata a modelelor de reforma au fost explozii sociale si a curs sange (vezi mineriadele).
De aceea este normal ca statul sa se implice in corectarea contradictiilor flagrante ce rezulta din jocul liber al mecanismelor concurentei. Aceste argumente ar parea perfect logice. Dar, in realitate, ele ascund doua grave defecte:
a) raman pe ipoteza - implicita, dar contestata - dupa care piata politica este, prin definitie, un instrument de alocare mult mai just si mai egalitar decat piata economica. La interferenta celor doua piete se afla coruptia.
De aceea candidatul "Stolo" a identificat corect adevaratele cauze ale saraciei din Romania: ineficienta structurilor politice, ineficienta economica, coruptia. Nu lipseste decat putin ca Romania sa devina o societate de tip mafiot. Radacinile ei au fost dezvaluite foarte clar de "razboiul chioscurilor".
Faptul ca "politicul determina economicul" este o afirmatie prezumtiva care nu este absolut demonstrata, ba din contra. Unul dintre domeniile deschise ale analizei economice dupa anii '80 este bazat pe lucrarile care aplica demersul rationamentului economic in functionarea institutiilor politice si in productia publica.
Aceste lucrari, in special cele ale scolii americane din Virginia, arata intr-un mod convingator ca analiza curenta a actiunii publice este fondata pe o viziune de zeificare a statului. Pornind de la ideea ca piata politica este locul unde oamenii politici schimba promisiuni electorale contra voturilor (vezi negocierile dintre BNS si PDSR) ei sugereaza ca exista multe sanse pentru ca, dimpotriva, sa fie adevarat.
Acest lucru isi gaseste confirmarea in toate studiile asupra efectelor redistributive reale ale legislatiilor sociale, care arata clar ca in majoritatea timpului interventiile statului dau peste consecinte sociale exact opuse obiectivelor spre care se aspira. De exemplu, un studiu al Bancii Mondiale in Romania arata ca "saracii sunt cei ce subventioneaza pe bogati"!
Toate aceste studii explica faptul ca nu exista nici o ratiune de a crede ca interventia statului ar putea sa dea in mod necesar rezultate mai juste si mai egalitare decat ale pietei.
b) mult mai fundamentat, acest argument se bazeaza pe faptul ca se poate impune separarea functiei pietei de alocare a resurselor, cu functia de repartitie. Este o erezie, subliniaza Milton Friedman in celebra sa carte "Libertatea de a alege". Nu este simplu si posibil sa se beneficieze imediat de efectele sistemului de preturi, ca mecanism al informatiei pietei.
El isi trage eficacitatea din aceea ca lasa indivizilor libertatea de a actiona ei insisi la informatiile care le parvin, fara a lasa, in acelasi timp, libera functionare a preturilor determinate, daca nu in totalitate, atunci in cea mai mare masura, de distributia veniturilor.
A uita aceasta caracteristica fundamentala a mecanismelor de piata nu poate decat sa reduca eficienta lor spontana si prin aceasta sa conduca (fara sa percepem acest lucru) la interventii ale statului care, la randul lor, distrugand si mai mult eficacitatea naturala a pietei, vor crea pe mai departe propria lor legitimitate.
Numerosi romani au calatorit in Occident si reintorsi acasa ei sustin ca oamenii de acolo se bucura de cateva libertati deoarece democratia este cea care le garanteaza. Ceea ce ei nu pot intelege este faptul ca nu democratia este garantia libertatilor, ci o fragila traditie de liberalism care limiteaza si controleaza democratia. De aici concluzia ca nu exista alta "libertate" decat cea pe care o aduce piata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
