Bogati si batrani. Asa vor fi cei mai multi europeni peste 50 de ani. Ajunsi la un standard de viata ridicat dar prinsi in cariere, cetatenii Europei -mai ales cei din sud- nu mai fac copii. Astfel, tari ca Spania sau Italia vor fi peste 50 de ani populate de oameni batrani- varsta medie va fi atunci de 52 de ani. Asa incat este limpede: Romania (alaturi de celelalte tari din Est) nu are nici o sansa sa scape de aderarea la Uniunea Europeana. Fluxuri marite de imigranti sau de lucratori sezonieri, mai mult sau mai putin calificati, sunt asteptate sa acopere deficitul de persoane apte de munca si sa contribuie la asigurarile sociale. Altfel, numerosii pensionari din aceste tari: 4 din 10 persoane vor avea peste 65 de ani in 2050, fata de 2 din 10 acum, vor fi nevoiti sa-si vada veniturile mult diminuate.
Populatia apta de munca din Uniunea Europeana va scadea in urmatorii cincizeci de ani cu circa 40 milioane de persoane, sau 18%, pana la 203 milioane, fata de 243 de milioane acum, se arata intr-un articol din ultimul raport European Economic Outlook editat de firma de consultanta si audit PricewaterhouseCoopers
In acelasi timp, populatia cu o varsta mai mare de 65 de ani va creste cu aproape 40 de milioane de persoane, pana la 103 milioane. Aceasta crestere, de mai bine de 60%, va pune in mare dificultate sistemele de pensii din multe tari europene. Mai mult, numarul persoanelor de peste 80 de ani, care sunt cei mai intensivi utilizatori ai serviciilor de sanatate si ingrijire personala, se va tripla in aceeasi perioada de la 14 la 38 de milioane de persoane. In ciuda catorva incercari de a reforma sistemele sociale in Uniunea Europeana in ultima decada pentru a face fata acestor schimbari, opinia larg acceptata printre organizatii ca OECD si Comisia Europeana este ca mai e mult de facut pentru ca bugetele publice sa poata face pe termen lung fata acestei provocari demografice.
Cele mai mari patru tari din zona euro - Germania, Franta, Italia si Spania - vor fi nevoite sa-si reformeze sistemele de pensii. Nici Marea Britanie, desi situatia de aici se prezinta diferit, nu este in situatia de a fi pasiva. Cele mai mari probleme le vor avea insa tarile unde rata fertilitatii este foarte redusa, cum sunt Italia, Spania sau Germania. In aceste trei tari, acest indicator s-a situat intre 1,2-1,3 intre 1995 si 2000.
Pentru comparatie, in Statele Unite media pentru aceeasi perioada a fost de 2,05. Aceasta rata ridicata a fertilitatii, precum si nivelurile inalte de imigratie neta si o speranta de viata relativ mai redusa, de 76,2 ani pentru cei nascuti intre '95-2000 va face ca populatia Statelor Unite sa creasca intre 2000 si 2050 cu 43%. In Marea Britanie se regasesc o parte din caracteristicile situatiei din Statele Unite, desi rata fertilitatii este mai joasa, de 1,7. Dar si aici procesul de imbatranire este accelerat, in ciuda unei cresteri modeste a populatiei totale.
Fertilitatea, atuul Frantei
In Franta si Germania cresterea ponderii populatiei in varsta va fi mai accelerata decat in Statele Unite si Marea Britanie. Diferenta este ca in Franta rata de fertilitate este mai ridicata si in consecinta populatia va cunoaste o crestere in urmatorii 50 de ani de circa 8%. Franta este astfel beneficiara unei politici guvernamentale sustinute in ultimii 10-15 ani de incurajare a natalitatii, in primul rand prin instrumente fiscale. Astfel, in randul angajatilor din structurile superioare (cadres superieures) sunt foarte des intalnite familiile cu trei patru copii. Parintii cu copii au un volum semnificativ mai mare al deductibilitatii la plata impozitelor, ceea ce face ca taxele platite sa fie mult mai mici.
In Spania, Italia si Germania sunt insa cele mai mari probleme. Fiecare din aceste tari se va confrunta cu o scadere a populatiei in urmatorii 50 de ani si o crestere pana la 40% a ponderii persoanelor de peste 60 de ani. Din aceasta cauza media de varsta a populatiei in 2050 in aceste trei tari va fi de circa 52 de ani, fata de 40 in Statele Unite. In Japonia si Italia deja se observa o crestere puternica a numarului de pensionari fata de cel al persoanelor active, in timp ce in Spania acest efect nu se va simti decat dupa 2015.
Ca urmare, raportul dintre numarul de salariati/persoane active (cu varsta intre 15 si 64 de ani) si cel de pensionari (cu varsta peste 65 de ani) se va inrautati in toate aceste tari, dar intr-un ritm diferit. Acum, in Statele Unite sunt doar 5 persoane active per pensionar, comparativ cu circa 4 in celelalte sase tari. Japonia, Germania si Italia sunt asteptate sa vada acest raport scazand puternic abia din 2010, in timp ce alte tari se vor confrunta cu tranzitia majora demografica intre 2010 si 2030. In 2050 Statele Unite sunt asteptate sa aiba doar 3 persoane active per pensionar, Marea Britanie 2,5, Franta si Germania in jur de 2, iar Spania, Italia si Japonia in jur de 1,5. Oricum, in practica trebuie luat in considerare si rata somajului din randul populatiei apte de munca, ceea ce va micsora numarul de persoane active care sa sustina un pensionar. Din acest punct de vedere, pozitiile Spaniei si Italiei in particular sunt si mai proaste daca luam in considerare rata redusa de ocupare a fortei de munca din aceste tari. Daca aceasta va persista este de asteptat ca in ambele tari sa fie mai putin de un salariat per pensionar in 2050.
Cazul Spaniei
Specialistii PwC apreciaza ca, in cazul Spaniei, o crestere a imigratiei, a ratei de ocupare a fortei de munca si si reducere a nivelului pensiilor va putea reduce presiunea pe bugetul asigurarilor sociale. De asemenea, pentru mentinerea puterii de cumparare a pensionarilor este necesara introducerea pe scara larga a sistemului privat de pensii, care acum este foarte putin utilizat. Spania are avantajul ca problema imbatranirii populatiei va deveni mai severa doar dupa 2015, dar problema trebuie tratata cu atentie, apreciaza specialistii PwC, pentru ca reforma sistemului public si sistemul privat de pensii necesita perioade indelungate de implementare. Estimari recente ale guvernului spaniol indica un flux anual net de imigranti de circa 360.000 de persoane si o estimeaza un flux net de circa 160.000 de persoane pe an pe termen lung.
Care sunt concluziile?
In ciuda numeroaselor discutii de pana acum asupra implicatiilor procesului de imbatranire a populatiei asupra finantelor publice ale tarilor din UE si a unor reforme semnificative ale sistemului de pensii initiate din 1990 incoace, progresele inregistrate pana acum nu au facut decat sa limiteze potentialele daune cauzate de "bomba demografica cu ceas" mai degraba decat s-o dezamorseze.
Conform estimarilor PwC, cresterea cheltuielilor in sistemele publice de pensii intre 2000 si 2050 va fi de circa 4-5% din PIB in Germania sau Franta, pana la 9% din PIB in Italia si 13% din PIB in Spania.
Exista posibilitatea reducerii acestor cheltuieli, dupa cum arata cazul Spaniei, printr-o combinatie de crestere a imigratiei, scadere a somajului si o scadere a nivelului pensiilor. Guvernele vor trebui insa sa suplimenteze aceste masuri cu politici de incurajare a sistemelor private de pensii.
In prezent, exista o "fereastra de oportunitate" de circa 10 ani pentru Spania si chiar mai putin pentru alte guverne, de a actiona inainte de iesirea la pensie a generatiei "baby boom"- cei nascuti dupa al doilea razboi mondial. Daca guvernele din UE intarzie sa actioneze, implicatiile vor fi o combinatie de crestere accelerata a datoriei publice si/sau cresteri semnificative ale contributiilor la sistemul de asigurrai sociale, care vor afecta performanta economiilor din UE.
Romania, buna de dat exemplu negativ
In Romania, raportul dintre pensionari si salariati este deja rasturnat. Mascarea somajului prin pensionari anticipate masive, pensiile medicale si neincadrarea cu contract de munca a o mare parte din forta de munca activa a facut ca acum un salariat sa sustina 1,5 pensionari, fata de patru salariati la un pensionar in 1990.
Astfel, efectele "bombei demografice cu efect intarziat", mult studiata si analizata in Europa, s-au produs deja in Romania. Bugetul de asigurari sociale inregistreaza an de an deficite de mii de miliarde de lei, care sunt acoperite din excedentul de la sanatate.
Probabil ca protestatarii impotriva reformei sistemului de pensii din Franta sau Germania ar trebui sa vina in excursie de documentare in Romania pentru a observa ce inseamna un raport diminuat intre pensionari si salariati si ce efecte are nereformarea la timp a sistemului public de pensii: venituri foarte mici pentru pensionari, sufocarea firmelor prin contributii imense la bugetul de asigurari sociale. De aici tot felul de variante si combinatii contabile pentru evitarea platii CAS-ului, care duc iarasi la deficite, care duc la o presiune si mai mare asupra contribuabilor, firme sau angajati.
sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
