Pentru Romania, integrarea europeana nu e problema. E solutia. Problema este alta: dezvoltarea unei economii competitive, aducatoare de bunastare. Uniunea Europeana ne poate aduce rezolvarea acestei probleme. Dar numai daca vom invata sa ne ajutam singuri.
Da, sa ne ajutam singuri, dar in cadrul Uniunii Europene. Un adevar trecut sub tacere in acele discursuri politice de dupa locale, cand batalia politica n-a incetat, ci se inteteste. Daca pana acum, in campanie, au fost atacate persoane, de aici incolo insa, treptat, tirurile incep sa fie indreptate spre grupuri, chiar spre partide. Alegerile locale au pus in prim-plan votul nominal. In cele generale, de la toamna, vor fi votate liste. Cu o exceptie: alegerea presedintelui. Asa ca, tot mai mult, unele discursuri politice incep sa capete accente populiste. Mai mult: isi fac loc tente de cocosism, apar voci care le sugereaza romanilor ca ne-am putea organiza singuri economia, fara Uniunea Europeana si fara Fondul Monetar International.
Romania, chiar si fara astfel de accente populiste, in batalia cumplit de grea pentru integrare europeana are in fata doi dusmani redutabili: timpul scurt ce ne-a mai ramas pana in 2007 si specificul anului 2004, care este an electoral. Nu mai avem nevoie si de un al treilea: discursuri populiste, care sa deruteze populatia. Populismul ne-a facut deja destul rau. Din cauza lui, in primul rand, societatea romaneasca se mai lupta si acum cu o boala grava: lipsa de eficienta in economie. De fapt, se lupta de mai bine de un secol si jumatate cu aceasta boala, dar tranzitia a agravat-o. In conditiile in care ne-am desprins greu de trecut, tratamentele aplicate, pana acum, au avut in vedere mai mult tinerea bolnavului "in picioare" si mai putin insanatosirea lui. Acum platim amenda. O platim in primul rand in industrie, sector care inca se sufoca sub greutatea costurilor exagerate, a risipei si a managementului prea putin performant. In acelasi timp, o platim prin intarzierea relansarii investitiilor, prin numarul restrans de locuri de munca noi in sectoare rentabile, cu deosebire in servicii, care sa puna in functiune pompele de bani si sa absoarba forta de munca disponibilizata din intreprinderile nerentabile. Totodata, Romania a ramas in urma principalilor sai parteneri in procesul liberalizarii economice. Subventiile de la stat au continuat sa curga, chiar daca mai mult mascate si mai putin fatise. Iar sistemul stimulentelor s-a dovedit a fi lent in deschiderea catre concurenta. Din toate aceste motive - si din multe altele- economia romaneasca nu reuseste sa sustina bugetul si sa asigure cresterea puterii de cumparare a monedei nationale.
Sigur, anii din urma au adus schimbari importante. Numarul indicatorilor buni s-a inmultit. PIB-ul a urcat spectaculos. Deficitul sectorului public nu mai creste alarmant. Si nu mai musca zdravan din produsul intern brut. Imprumutul de stat intern nu mai cuprinde aproape intreaga masura a acestui deficit. Imprumutul total de stat, ce include si datoria externa, chiar daca a continuat sa creasca a incetat sa lase urme negative in economia romaneasca. Inflatia, desi continua sa fie peste media Uniunii Europene, s-a transformat in dezinflatie. Iar dezinflatia e acum consolidata. Costurile unitare ale fortei de munca, impulsionate inca de cresterile salariale in sectorul public, nu mai sunt atat de mult ridicate peste nivelul productivitatii si eficientei. Somajul nu mai atinge cote inalte si, in plus, incepe sa fie intr-o masura ceva mai mare efectul unor restructurari. Tezaurul public si-a inmultit sansele de redresare. Industria nu a mai atras subventii din fondurile destinate spitalelor si invatamantului iar fortei de munca i-au fost asigurate intr-o mai mare masura salarii acoperite cu performanta economica. In sfarsit, dinamismul remarcabil al unor mici companii romanesti, intr-un climat economic mai putin dusmanos, nu mai este ca altadata doar rodul evaziunii fiscale, ci inglobeaza performante manageriale.
Totusi, avem o economie slabita. Fara Uniunea Europeana o schimbare radicala devine imposibila. Totodata, in fata unor criterii stricte de aderare la Uniunea Europeana, tara noastra nu mai poate pretinde, asa cum a facut-o deseori, ca este un stat european prin traditie, prin spirit si prin cultura. Apoi, ar fi periculos sa mizam prea mult pe conjuncturi si imprejurari politice. Vioara intai este si va fi economia. Numai cu o economie eficienta si competitiva, integrata in Uniunea Europeana, am putea avea un loc bun la masa globalizarii.
Desigur, in saltul catre o astfel de economie, Guvernul isi are rolul sau: sa simplifice reglementarile, sa inchida canalele de risipa, sa ridice stavilare in calea coruptiei si a indolentei, sa reconstruiasca mediul de afaceri pe baze competitive. Dar Guvernul, singur, fara sprijinul patronatelor, al sindicatelor, al intregii societati, nu va reusi sa atinga acest tel. E timpul ca Romania sa scape de gravul dezacord ce s-a produs intre activitatea sa economica si economiile tarilor dezvoltate. De pasul pe care-l va face, acum, depinde bunastarea societatii romanesti in perspectiva anilor viitori. Ramane sa alegem.
Criza de timp e deja avansata. Integrarea Romaniei (alaturi de Bulgaria) in 2007 a devenit obiectiv al Uniunii Europene. Sub acest aspect, cel putin, lucrurile sunt acum limpezi. Totusi, mingea e in terenul nostru. Comportarea economica a tarii noastre, in acest an si in anii urmatori, va fi determinanta.
Ce vrea Uniunea Europeana? Pe scurt, sa facem performanta in economie. Performanta ar aduce mai multa valoare adaugata. Capitalul intern si strain ar primi astfel un mesaj de incurajare. Romania ar dobandi noi investitii necesare continuarii cresterii economice.Apoi, Uniunea Europeana vrea ca societatea romaneasca sa invete sa-si insuseasca un comportament specific economiei de piata. Numai cu un astfel de comportament vom avea o crestere bazata pe competitivitate, pe curmarea risipei, pe munca eficienta. Numai asa fondurile straine ce vor intra in tara, in principal de la Uniunea Europeana, probabil ca in cantitati apreciabile, vor putea sa antreneze expansiunea investitiilor.
In acelasi timp, vrea sa destramam confuziile provocate pana in prezent prin aplicarea fragmentara a reformelor. O cale buna ar fi sa scapam de inconsecventele cadrului nostru legislativ si sa facem ordine in mediul de afaceri, adeseori considerat ostil. Si sa-i taiem cateva capete balaurului numit "Coruptie".Statutul de economie functionala de piata, la care aspiram, nu ne va fi de ajuns. Ni se va cere sa probam ca stim sa folosim bine mecanismele de piata. Numai asa vom dobandi credibilitate externa.
Nu inainte, insa, de a rezolva trei urgente. Prima: o politica fiscala care sa stimuleze munca performanta, economisirea si investitiile. A doua: o politica a veniturilor ferm orientata catre asigurarea corelatiei normale intre productivitate si salarii, ca baza pentru o activitate eficienta. Si nu in ultimul rand, o politica monetara destinata numai si numai atingerii tintei de inflatie. Sunt trei conditii esentiale pentru ca intensificarea cresterii economice sa fie sanatoasa si de durata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
