De cateva saptamani leul este in apreciere puternica fata de euro si dolar. Fata de euro, care a crescut si el la cota record de cca 1,35 dolari SUA, moneda nationala s-a intarit cu aproape 8,5% nominal (de la cca 41000 la cca. 37500). Daca mai adaugam la aceasta un diferential al inflatiei de aproape 7,5% intre Romania si UE aprecierea reala a leului de la inceputul anului este de aproximativ 16%! Este de presupus ca banca centrala a facut estimari privind consecintele aprecierii, niveluri de "echilibru" rezultate din miscari de fluxuri si ajustari de stocuri, impactul asupra comertului in functie de elasticitati ale exporturilor si importurilor.
Aprecierea leului nu este surprinzatoare avand in vedere noua politica de curs a BNR si surplusul de valuta din piata. Atractia tot mai mare pentru investitori straini, trimiteri de bani de la romanii ce lucreaza afara, sporesc influxurile. Economia romaneasca poate fi imaginata ca un "manunchi" de active subevaluate in care se va investi masiv in anii ce vin mizandu-se pe castiguri formidabile. Investitiile ar echivala partial cu un transfer de venit (valuta forte) din tarile bogate spre Romania, care ar justifica si preturile in crestere la diverse active (inclusiv pamant si case). Chiar daca ar avea loc iesiri de capital (speculativ mai ales) tendinta de apreciere ar continua potrivit acestui scenariu. Si oriunde s-ar duce leul ar fi rezultatul unor anticipari de profituri pe termen lung; este ca si cum piata valutara ar incorpora acum expectatiile optimiste si ar duce leul spre un nivel de echilibru, fie el in dinamica. Avem aici o varianta a ceea ce studentii in finante invata ca este ipoteza "pietelor financiare eficiente" (nerealista, totusi, prin asumptiunile utilizate) . Amintesc ca flotarea libera este in consonanta cu liberalizarea contului de capital si tintirea inflatiei.
Exista insa un revers al medaliei. Un risc este o decuplare intre economia monetara si cea reala pe fondul intrarilor masive de capital, care ar duce la cresterea excesiva a deficitelor externe. Anul acesta aprecierea puternica a leului va mari si ea PIB-ul exprimat in euro, ceea ce escamoteaza cresterea deficitului comercial si a celui de cont curent (ca pondere in PIB). Aprecierea leului "la galop" s-ar vedea in cateva luni prin adancirea deficitului comercial. Iar daca intreprinderile autohtone nu rezista cu brio aprecierii, prin castiguri de productivitate, vom asista la o subtiere a tesutului productiv. Pe de alta parte, daca deficitele externe cresc puternic este posibil ca perceptia economiei romanesti sa nu urmeze scenariul foarte optimist descris mai sus. Perceptia alterata ar cauza iesiri de fonduri importante. In mod ironic, asemenea iesiri, daca ar fi urmate de deprecieri ale leului, ar "reechilibra" situatia.
Un alt risc este asimetria tot mai pronuntata intre activele si pasivele celor care solicita credite. Leul fiind tot mai tare si diferentialul de dobanzi mare inclinatia de a avea depozite in lei creste in timp ce atractia contractarii de imprumuturi in valuta devine mai mare. Acest mismatch ar putea da batai de cap bancilor -prin efectul bilantier-daca erodarea competitivitatii ar conduce, eventual, la o depreciere serioasa a leului. In fine, gestionarea riscului valutar capata relief in conditiile noii volatilitati. Sunt putini cei care stiu sa gestioneze acest risc si nici nu ne putem astepta ca intreprinderile autohtone, mai ales cele mici si mijlocii, sa practice operatiuni de hedging pe scara larga curand.
Observatiile de mais sus evidentiaza plusuri si minusuri ale alegerii in politica de curs in economia romaneasca . Nivelul inca ridicat de inflatie, diferentialul de dobanzi inalt, indisciplina financiara, deficitele externe in crestere puternica, costurile suplimentare legate de aplicarea Acquis-ului comunitar, rigiditati pe piata muncii si in productie formeaza un context dificil. Rationamentul "trinitatii imposibile" (curs stabil, politica monetara independenta, miscari de capital libere) are o logica impecabila. Dar mediul economic romanesc confera relevanta solutiilor intermediare; ma refer la o flotare mai, dar nu completamente, libera si amanarea unor masuri de liberalizare a contului de capital. Lumea reala, fata de cea de manual de economie, este "curat murdara". In plus, problemele de baza care exista in dialogul cu Comisia UE nu privesc politica monetara si de curs; ele sunt legate de capitolele concurenta, afaceri interne si justitie si alte chestiuni. Una peste alta, in ultima instanta, ceea ce conteaza este ca BNR sa adopte solutiile optime, cu efecte cat mai bune pentru economia romaneasca.
PS. Vinerea trecuta un purtator de cuvant al BNR a afirmat ca leul inca are rezerve de apreciere. Asa este daca judecam lucrurile nu pe termen imediat si asumam castiguri de productivitate. Dar a spune asa ceva dupa aprecierea din ultima luna este straniu; este o invitatie la "fuga de valuta", la supraprecierea leului (overshooting). Este ca si cum oficiali ai Bancii Centrale Europene ar invita acum pietele sa aprecieze euro si mai mult fata de dolar...
PS1. Este bine ca banii din privatizari sa fie tinuti in conturi speciale la BNR pentru a nu supraaprecia leul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
