Datoriile externe ale sistemului bancar au depasit 11 miliarde de euro la sfarsitul lunii noiembrie 2006, dupa o crestere de circa 41% fata de nivelul inregistrat in 2005. In acelasi timp, activele externe au inregistrat chiar o scadere, desi erau deja incomparabil mai mici decat pasivele.
Asa se face ca la sfarsitul lunii noiembrie liniile de finantare externa angajate de banci ajunsesera sa fie de aproape zece ori mai mari decat activele externe.
In unsprezece luni din 2006, finantarile interne atrase de bancile comerciale s-au majorat cu doar 19,4%, insumand 34,5 miliarde de euro. Daca bilantul extern este complet dezechilibrat, pe intern activele bancilor insumau la sfarsitul lui noiembrie 45,2 miliarde de euro, respectiv cu peste 10 miliarde mai mult decat pasivele.
Bancile au apelat din ce in ce mai mult la finantari externe, atat pentru a acorda credite in valuta, dar si in lei, schimband valuta pe piata, mai ales dupa ce in toamna lui 2005 Banca Nationala a plafonat creditarea in moneda straina. In aceste conditii, pe langa majorarea creditului in valuta, comportamentul bancilor a contribuit la presiunile de apreciere a leului.
De-abia in cursul lui 2006 restrictiile impuse de banca centrala si-au produs efectele si bancile comerciale au inceput sa ridice dobanzile la resursele atrase pentru a-si asigura mai multe lichiditati in lei.
Chiar si asa, volumul pasivelor externe a continuat sa urce accelerat si in toamna lui 2006, inregistrand cresteri de 285 milioane de euro intr-o singura luna.
In aceste conditii, o mare parte din expunerea bancilor locale a fost transferata in exterior. Aceasta cu atat mai mult cu cat o serie de banci mari au recurs chiar la "exporturi" de credite, care au fost inregistrate direct in bilanturile bancilor-mama, rezultand o distorsionare a imaginii activelor bancare raportate la banca centrala.
Bancile locale au devenit in multe cazuri administratori de credite, in timp ce bancile-mama au putut profita direct de dobanzile ridicate de pe piata romaneasca a creditarii.
In ciuda restrictiilor de politica monetara, dar si administrative impuse de BNR, creditul in valuta a continuat sa fie stimulat anul trecut de mentinerea tendintei de apreciere a leului, care a castigat 14% in termeni reali in raport cu euro.
De asemenea, unii jucatori au inceput sa contracteze linii de finantare in franci elvetieni in incercarea de a exploata in sfarsit si pentru piata locala atractivitatea dobanzilor la franci, vizibil mai scazute decat la euro.
Pe parcursul lui 2006 a accelerat cresterea volumului pasivelor externe pe termen scurt, cu salturi de 34% in trei luni, in timp ce pasivele pe termen mediu si lung au stationat pana spre toamna, cand au urcat la 4,8 miliarde de euro. Pasivele pe termen scurt le-au intrecut insa inca din primavara, ajungand la 6,2 miliarde in noiembrie.
De altfel, datoria externa pe termen scurt a Romaniei - care reflecta inclusiv intrari de capital cu potential volatil si export de credite in valuta - a crescut de peste patru ori in ultimii doi ani, ajungand la 13,2 miliarde de euro in noiembrie anul trecut, potrivit datelor BNR.
In aceste conditii, datoria pe termen scurt a ajuns sa reprezinte aproape o treime din datoria externa totala a Romaniei, fata de 15% in urma cu doi ani si 7% in anul 2000.
Conform estimarilor bancii centrale, cresterea spectaculoasa a datoriei externe pe termen scurt ascunde si fenomenul exportului de credite in valuta care a aparut anul trecut in comportamentul multor banci membre ale unor grupuri europene si care au recurs la aceasta solutie pentru a putea continua creditarea in moneda straina in ciuda plafonului impus de BNR.
Odata cu deschiderea pietei bancare pentru jucatorii europeni, volumul finantarilor acordate din exterior ar putea continua sa creasca rapid, in conditiile in care bancile straine vor putea fi mult mai competitive prin pret fata de cele locale mai ales in cazul unor proiecte mari.
Balanta s-ar putea echilibra de-abia in momentul in care preturile creditelor pe piata locala nu vor mai fi umflate de costuri de tip administrativ pe care le suporta bancile, mai ales in cazul finantarilor in valuta. Din acest punct de vedere, clientii companii vor putea beneficia cel mai repede de deschiderea pietei si de concurenta sporita, in timp ce zona de retail ar putea ramane inca o perioada buna captiva in fata ofertelor bancilor locale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
