BNR are in vedere modificarea regulamentului privind provizioanele bancare, astfel incat sa fie acceptata deducerea garantiilor emise de fondurile de garantare a creditelor.
Fondurile de Garantare a Creditelor ar putea fi acceptate ca diminuatori de risc pentru expunerile bancilor, arata un studiu realizat de experti din BNR.
Astfel, garantiile oferite de aceste fonduri ar putea fi acceptate ca garantii directe si deduse din expunere. In functie de mai multi indicatori, coeficientul de deducere a garantiilor ar putea sa varieze intre 0,35 si 1.
In prezent bancile nu accepta garantiile oferite de aceste fonduri decat ca indirecte, in sensul ca imbunatatesc bonitatea financiara a solicitantului de credit.
Acceptarea acestor garantii ar duce implicit la reducerea necesitatilor de provizionare pentru creditele acordate, ceea ce ar permite si o ieftinire a acestor finantari.
Garantiile oferite de fonduri ar putea fi clasificate, in opinia autorilor, in functie de bonitatea oragnizatiilor si de calitatea garantiilor (directe, exprese, irevocabile si neconditionate). Astfel, pentru Fondurile care indeplinesc cumulativ cele doua conditii, coeficientul de deducere a garantiilor ar fi de 0,5. Pentru Fondurile care indeplinesc doar conditiile de bonitate, coeficientul ar fi de 0,35. In cazul in care resursele financiare ale garantiilor sunt asigurate de catre stat, acestea ar putea sa ajunga in anumite conditii la un coeficient de deductibilitate de 1.
Potrivit autorilor studiului, in Romania nu exista decat trei enitati care se incadreaza in aceasta categorie - Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Fondul de Garantare a Creditului Rural si Fondul Roman de Garantare a Creditelor pentru intreprinzatorii privati si sprijinirea privatizarii prin cumpararea de active. Studiul arata ca activitatea acestor Fonduri a luat amploare odata cu dezvoltarea creditului neguvernamental (incepand din 2003), desi acestea ar trebui sa aiba mai degraba un efect anticiclic, respectiv sa-si dezvolte afacerile in perioade de restrangere a finantarilor.
In opinia autorilor, bonitatea fondurilor si calitatea garantiilor ar trebui sa fie evaluata de catre institutiile de credit, care ar putea sa stabileasca si coeficientul de deducere care poate fi aplicat in fiecare caz in parte. Studiul mai identifica o alternativa, ca in cazul implementarii legii institutiilor financiare non-bancare autoritatea competenta sa fie cea care analizeaza si face publica situatia Fondurilor. Autorii inclina insa pentru prima abordare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
