De mult nu mai este un secret că britanicii de la RBS nu suntinteresaţi să facă business în România şi încearcă să-şi vândăportofoliul local - cât a mai rămas din el. De altfel, însăşibanca-mamă din Marea Britanie aşteaptă un investitor care s-o scapede statutul de mare instituţie de credit naţionalizată ca soluţiede evitare a falimentului. Spre deosebire de filiala locală careşi-a mărit profiturile şi pe timp de criză, grupul în ansamblu încăse luptă să scape de pierderi.
Aşadar, RBS România este la vânzare nupentru că s-ar fi dovedit un business nerentabil, ci în primul rândpentru că nu se potriveşte cu strategia britanicilor, care nu suntinteresaţi de regiune în ansamblu şi s-au trezit cu banca locală înbraţe mai degrabă dintr-un capriciu al zarurilor după preluareafostei ABN Amro.
Dar ce vând de fapt în România? La primavedere vând a treisprezecea bancă locală după active, cu o cotă depiaţă de 1,8% în 2010.
Ca imagine, vând o bancă puternică pecorporate. Paradoxal însă, reducerea dramatică a expunerii RBS peRomânia din ultimii trei ani a însemnat subţierea bilanţului într-oasemenea măsură, încât portofoliul de credite de retail a devenitdominant, cu o pondere de aproape 60% la sfârşitul lui2010.
Prin urmare, un răspuns la întrebarea de maisus este că RBS vinde în România un portofoliu de credite de retailde aproape 2 mld. lei, din care circa jumătate sunt credite deconsum, iar multe dintre acestea ne garantate.
Fosta ABN Amro România era unul dintresinonimele locale pentru "corporate banking", iar pe această bazăse situa până acum cinci ani în topul celor mai mari instituţii decredit locale după active.
Din păcate, circumstanţele internaţionale nuau fost favorabile băncii locale: operaţiunea prin care RBS, Fortisşi Santander au preluat ABN Amro în 2007, printr-una dintre celemai bizare tranzacţii care au precedat criza, cu o valoarespectaculoasă de 72 mld. euro, a lăsat ABN Amro Bank România "înaer", fără ca vreunul dintre cei trei investitori să şi-o doreascăprea tare.
A revenit până la urmă britanicilor de laRBS, care în scurt timp au ajuns să fie copleşiţi de propriileprobleme, dezvoltarea afacerilor din România fiind printre ultimelechestiuni de care s-ar mai fi preocupat (situaţia ar fi fost poatemult mai delicată dacă banca ar fi ajuns la belgienii de la Fortis,care practic au fost spulberaţi de criză).
Aşa că portofoliul de credite corporate s-arestrâns constant în ultimii ani, spre bucuria mai multor băncicare au văzut în acest segment de business salvarea pe timp decriză. Cum concurenţa din corporate banking a atins chiar cote maride agresivitate, încetinirea motoarelor de către RBS a fost văzutădrept un noroc nesperat de către jucători care ani de zile nureuşiseră să se apropie de anumiţi clienţi ai ABN Amro, inclusiv pezona serviciilor de trezorerie şi a plăţilor.
Pe de altă parte, e şi greu de vorbit desprevânzarea unei bănci corporate ca atare, mai ales când este vorbadespre filiala unui mare brand internaţional.
Cumpărătorul nu va putea prelua şi brandul,aşa încât una dintre marile întrebări este cât valorează aceastăentitate fără numele care funcţiona ca o garanţie a calităţiiserviciilor şi a pregătirii angajaţilor.
Desigur, şi numele RBS este "tarat" deproblemele băncii-mamă din Marea Britanie, care a ajuns să fienaţionalizată pentru a evita falimentul. Iar din cauzaincertitudinilor şi a strategiei de business specifice uneistructuri scoase la vânzare, o parte dintre angajaţi şi clienţi aupărăsit deja banca în ultimii ani.
Dar vor mai sta clienţii mari în condiţiilepreluării băncii de către un nume mai puţin sonor, cu mai puţineconexiuni în piaţa financiară internaţională?În portofoliul RBS sunt companii membreale unor multinaţionale care lucrează cu grupul britanic. Vor puteafi convinse să rămână indiferent de calibrul cumpărătorului băncii?Datorită profilului tradiţional de bancă de corporate, la capitolulinfrastructură nu este vorba despre vreo reţea deosebită care sătenteze cumpărătorii, banca având aproape 30 de unităţi - numaişapte în Bucureşti - şi bazându-se pe o forţă de vânzărimobilă.
Anul trecut banca a lucrat cu un număr mediude angajaţi cu puţin peste 1.000, în scădere uşoară comparativ cu2009.
RBS nu este un "cartoffierbinte"
Eficienţa ridicată a băncii locale i-a făcutpe britanici să nu se grăbească să vândă, ba chiar să ţină lapreţ.
Profiturile după contabilitatea româneascăau continuat să urce şi pe timp de criză, ajungând la aproape 143mil. lei (34 mil. euro) în 2010. Britanicii nu şi-au luat dividendedin acest câştig record, fiind păstrat în bancă.
RBS România avea la sfârşitul anului trecuto solvabilitate foarte confortabilă, de 19,4%, în creştere cu 5,4puncte procentuale faţă de 2009.
Ponderea creditelor neperformante a fost în2010 de circa 11,5%, sub media pieţei.
Bilanţul este relativ echilibrat pe monede,între lei şi euro, iar resursele atrase în depozite la vedere şi latermen sunt confortabile, o pondere substanţială având depoziteleconstituite de clienţii companii.
Deşi a continuat să ajusteze cheltuielileadministrative generale, top managementul băncii şi-a majoratconsistent veniturile brute alocate pe 2010, ajungând la mai multde o triplare comparativ cu 2009: 4,57 mil. lei salarii bruteincluzând contribuţii sociale, adică echivalentul a peste un milionde euro.
OTP, "cumpărător de serviciu" pe piaţalocală
Ungurii de la OTP au venit în Româniaprintr-o achiziţie în 2004, iar în ultimii ani tot anunţă că vor sămai cumpere o bancă. A devenit chiar un fel de strategie decomunicare ca în fiecare an OTP - care are o bancă locală de locul17 după active - să spună că a ieşit la cumpărături, fără săconcretizeze vreo tranzacţie. A fost interesată de CEC Bank, dar înfinal a renunţat, s-a uitat la Banca Carpatica, iar mai nou la RBS.În cele din urmă ungurii au strâmbat din nas, acuzând preţul cerutconsiderat prea mare.Aşa a apărut şi o evaluare a RBS România, un oficial alOTP afirmând că aceasta ar valora 100 - 150 mil. euro.Cu alte cuvinte, britaniciiar fi cerut considerabil mai mult.
Desigur, OTP caută mai departe achiziţii înRomânia - bancă mare sau chiar două bănci mici, dar RBS a pierdutteoretic un cumpărător.
Cine vine totuşi săcumpere
După retragerea OTP din cursă, pe listapotenţialilor cumpărători interesaţi de filiala locală a RBS arrămâne un fond de investiţii. În mod tradiţional, Banca Naţionalănu agreează astfel de structuri în acţionariatul unei bănci, darevaluările s-ar mai putea schimba în funcţie de specificul unuiasemenea investitor şi de grupul financiar din care face parte. Dealtfel, BNR a acceptat în 2009 ca BCR, cea mai mare bancă locală,să fie transferată de către Erste Group în proprietatea formală aunui vehicul cu nume bizar, EGB Ceps Holding.
Cât priveşte interesul general alinvestitorilor pentru bănci cu profil corporate, experienţaaustriecilor cu Anglo-Romanian Bank nu este foarte încurajatoare,soluţia finală fiind dizolvarea.
Până la găsirea unui cumpărător, RBS rămâneo bancă activă pe zona produselor şi serviciilor de retail,promovând carduri de credit, refinanţări de credite sau servicii petelefonul mobil chiar dacă restul pieţei, inclusiv autoritatea desupraveghere, vorbeşte despre cererea din sectorul corporate şijusteţea susţinerii acestuia.
În funcţie de ce se mai întâmplă prin zonaeuro, toamna ar putea aduce mişcări pe piaţa bancară, iniţiate dejucători deja prezenţi şi care au traversat criza în condiţii bunesau chiar de investitori noi, băncile germane fiind eternulcumpărător aşteptat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
