BNR se confrunta cu o mare dilema in calibrarea politicii monetare: poate majora dobanda atat cat este nevoie pentru atingerea certa a tintei de inflatie, insa o asemenea masura poate genera presiuni pentru aprecierea rapida a leului, apreciere care poate fi inversata brusc, asa cum s-a intamplat deja, cu consecinte pentru ritmul dezinflatiei si pentru stabilitatea sistemului financiar, afirma Mugur Isarescu, guvernatorul bancii centrale.
Cu alte cuvinte, BNR trebuie sa pozitioneze dobanda in asa fel incat sa nu fie nici superioara nivelului necesar atingerii tintei de inflatie, pentru a nu antrena presiuni suplimentare de apreciere a leului, dar nici inferioara celui care nu asigura atingerea tintei.
Dilema nu se opreste insa aici: este mai potrivita o crestere de dobanda graduala sau una abrupta? Isarescu spune ca o majorare graduala lasa loc pentru cresteri viitoare fara sa creeze necesitatea unei inversari a politicii, care ar avea costuri in termeni de credibilitate.
In cadrul dizertatiei sustinute saptamana trecuta cu ocazia primii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara, Isarescu a invocat experienta fostului sef al Rezervei Federale, Alan Greenspan, care a inversat directia dobanzii doar de doua ori in 18 ani. De asemenea, aminteste efectele negative pe termen scurt ale unei cresteri de dobanda: desi readuce anticipatiile inflationiste pe traiectoria dorita, induce costuri suplimentare pentru sectorul privat si stimuleaza creditul in valuta.
BNR defineste inversarea drept "schimbarea directiei ratei dobanzii in mai putin de 3 luni". In ultimii doi ani, directia dobanzii BNR s-a schimbat de trei ori: dobanda a scazut pana la 7,5% in toamna lui 2005, apoi a urcat la 8,75% in vara lui 2006, a revenit la 7% in vara lui 2007 si acum urca iar la 7,5%. La aproape doua saptamani de cand BNR a majorat dobanda de politica monetara cu jumatate de punct procentual, pana la 7,5%, leul nu numai ca nu se apreciaza, ba chiar cunoaste un nou episod de corectie indusa de scaderea apetitului pentru risc in randul investitorilor internationali.
In acelasi timp, inflatia pe octombrie s-a indepartat si mai mult de tinta BNR, urcand la 6,8%, adica vizibil peste nivelul de la sfarsitul lui 2006.
Isarescu a pledat din nou pentru "diviziunea muncii" in politicile economice, afirmand ca nu orice derapaj creat de functionarea inadecvata a unei politici poate fi corectat de alte politici.
"Politica fiscala joaca rolul cheie in asigurarea stabilitatii macroeconomice, reducerea deficitului bugetar avand impact direct asupra contului curent. Prin intarirea politicilor fiscale si a veniturilor se elibereaza o parte din povara politicii monetare." Isarescu apreciaza ca prioritatea numarul unu pe termen scurt este intarirea politicilor macroeconomice. De ce este necesara intarirea? Pentru ca sectorul privat are o expansiune puternica, cu intrari masive de capital, care antreneaza aprecierea leului, pentru ca se accentueaza dezechilibrele externe - asa cum remarcau recent analistii agentiei de rating Standard&Poor's - si, nu in ultimul rand, pentru ca are loc o acumulare de presiuni inflationiste pe partea cererii, iar inflatia accelereaza.
In termeni ideali, Isarescu vede necesara conceperea unui mix de politici economice asa incat sa sustina si cresterea economica, dar sa si limiteze vulnerabilitatile.
Printre provocarile majore cu care se vor confrunta in perioada urmatoare politicile de macrostabilizare, guvernatorul enumera: nevoia reducerii deficitului fiscal, pentru compensarea cresterii deficitului extern indusa de dezvoltarea sectorului privat, desi cheltuielile cu infrastructura trebuie sa creasca pentru evitarea sufocarii retelei de transport; continuarea dezinflatiei, in paralel cu cresterea cheltuielilor publice, care in mod inerent pun presiune pe preturi.
Isarescu acuza implicit slaba capacitate de programare bugetara a Ministerului Economiei si Finantelor, care anunta la inceputul anului tinte de deficit foarte apropiate de plafonul de 3% din PIB si apoi pe parcursul anului inregistreaza excedente. Evident, analistii locali si straini, FMI si BNR se ingrijoreaza de fiecare data, luand in calcul previziuni pesimiste. Chiar daca acestea nu se materializeaza in final, asteptarile pietei pot ramane marcate de anunturile initiale ale Finantelor.
"Anticipatiile privind majorarea deficitului fiscal in 2008 ar putea declansa deteriorarea perceptiei investitorilor straini, ceea ce ar conduce la materializarea vulnerabilitatilor externe." Intr-un asemenea scenariu ar incepe un sir de efecte nefaste: intrarile de capital ar scadea, leul s-ar deprecia, cresterea economica ar incetini, inflatia ar creste, capacitatea de rambursare a creditelor ar scadea, atat pentru persoanele fizice, cat si pentru companii, afectand stabilitatea sistemului bancar.
"Daca raspunsul nu ar veni din partea altor politici, asa cum ar fi normal, atunci BNR ar fi nevoita sa creasca ratele dobanzii", avertizeaza guvernatorul.
Isarescu admite ca perceptia investitorilor ar putea fi afectata nu numai de o posibila relaxare a politicii fiscale in 2008, in contextul alegerilor parlamentare, ci si de eventuala percepere de catre piata a reactiei BNR la cresterea inflatiei ca "tarzie sau insuficienta". In contextul actual, seful BNR considera ca "se impune regandirea mixului de politici economice". Aceasta ar insemna: continuarea reformelor structurale pentru stimularea cresterii productivitatii si a competitivitatii externe, mentinerea unei restrictivitati relativ ridicate a politicii monetare, o politica fiscala mai restrictiva decat cea proiectata si o politica a veniturilor care sa nu mai adauge presiuni pe cerere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
