Suma este totuşi considerabil mai mică decât plăţile făcute înperioada corespunzătoare, de 35 de miliarde de euro. Cheia stă înajustarea datoriei externe pe termen scurt, adică a împrumuturilorcare trebuie rambursate în mai puţin de un an pe parcursul lui2009, astfel că plăţile rămase pentru anul acesta au fost maimici.
Grosul e dat de plăţile în contul datoriei contractate desectorul privat, care a fost de altfel nevoit să facă ajustăriserioase în ultimii doi ani.
"Aici este vorba de îndatorarea sectorului privat. Serviciuldatoriei se plăteşte cu excedentul din sectorul privat", comenteazăNicolaie Alexandru-Chideşciuc, economistul-şef al ING Bank.
Sectorul privat s-a ajustat dramatic în ultimii doi ani,ajungând să aibă economii mai mari dectâ cheltuielile. În schimb,statul se îndreaptă anul acesta spre un deficit de circa 8 miliardede euro. Acum, statul îşi asigură finanţarea prin îndatorareexternă.
"Datoria externă va continua să crească", spune economistulING.
De la începutul anului, datoria externă a urcat cu mai bine de11 miliarde de euro, până la un vârf istoric de 89,3 miliarde deeuro, atins în octombrie.
Chideşciuc spune că în prezent tendinţele nu suntîngrijorătoare, în condiţiile în care creşterea datoriei are loc înspecial pe segmentul de maturităţi mai lungi, în detrimentulîmprumuturilor pe termen scurt, care pot genera presiuni prinaglomerarea rambursărilor.
În toamna lui 2008, datoria externă pe termen scurt se umflasela 24 de miliarde de euro, fiind contractată aproape integral desectorul privat - bănci şi companii. Când analiştii străini audescoperit acest indicator - trecut cu vederea până atunci de BNR -nu a mai fost decât un pas până la criza de credibilitate şideclanşarea unui atac speculativ asupra leului. Străinii au pariatcă, în scenariul unei sistări a finanţării externe, BNR nu ar puteasusţine stabilitatea cursului, în condiţiile în care avea atuncirezerve valutare de 26 de miliarde de euro. Acesta a fost şiargumentul pentru contractarea unui împrumut de la Fondul MonetarInternaţional şi Comisia Europeană la începutul lui 2009, care săconsolideze rezervele BNR şi să permită statului să îşi finanţezedeficitul.
În final, finanţarea externă nu a fost sistată, însă a suferit oajustare vizibilă. Până la sfârşitul anului trecut datoria externăpe termen scurt a coborât la 14 miliarde de euro, ceea ce înseamnăcă împrumuturi de circa 10 miliarde de euro nu au mai putut firostogolite şi au fost rambursate. În aceste condiţii, pe primelezece luni din 2009 serviciul datoriei externe pe termen scurt aurcat la aproape 27 de miliarde de euro. Anul acesta plăţile aufost cu 30% mai mici, de 18,5 miliarde de euro.
Totuşi, ultimele luni au adus din nou o tendinţă de creşteresusţinută a îndatorării externe pe termen scurt, care a urcat cupeste patru miliarde de euro de la începutul anului, până la 18,5miliarde de euro.
"Atâta vreme cât reuşeşti să obţii bani şi să faci ceva cu ei,este bine", spune Chideşciuc. El subliniază însă că este foartegreu ca statul să reuşească să direcţioneze aceste sume,împrumutate de sectorul privat, spre zone productive. În aniitrecuţi, îndatorarea sectorului privat s-a făcut în special pentruconsum şi pentru dezvoltări imobiliare, respectiv bunuri care nuaduc acum niciun venit.
Presiuni structurale pe cursul de schimb
Din totalul plăţilor lunare, în medie de 3 miliarde de euro,aproape 1,9 miliarde de euro au reprezentat doar ratele laîmprumuturile pe termen scurt. Cum datoria pe termen scurt acrescut în 2010, reiese că majoritatea împrumuturilor ajunse lascadenţă au fost rostogolite. Totuşi, creşterea îndatorăriiexterne, alimentată preponderent de creditele luate de stat, nuface decât să contrabalanseze deficitul relaţiilor comerciale."Sunt presiuni structurale de depreciere a leului. Câtă vreme aiimporturi mai mari decât exporturile şi nu atragi bani, presiunilesunt de depreciere. Ca să intre bani trebuie să ai politici care săofere încredere investitorilor", spune Chideşciuc.
El consideră astfel că relativa stabilitate a cursului dinultimii doi a fost asigurată prin intervenţii discrete ale BNR,care au contrabalansat presiunile de depreciere. Anul acesta euro afluctuat între 4,1 şi 4,4 lei, însă în cea mai mare parte atimpului cotaţiile au oscilat într-o bandă mult mai îngustă, de4,2-4,3 lei pentru un euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
