Bancherii din Europa de Vest au agreat cu instituţiile financiare internaţionale, Comisia Europeană, băncile centrale şi autorităţile fiscale doar o listă de principii pentru evitarea unei dezintermedieri dezordonate din Europa emergentă şi, implicit, din România, cu toate că de la a doua rundă de discuţii privind Iniţiativa de la Viena în varianta 2.0 se aştepta o tranşare a discuţiilor privind riscul ca băncile din zona euro să taie finanţările către Europa Centrală şi de Est, şi către România în particular.
În urma discuţiilor s-a conturat un set de opt principii printre care pot fi amintite cele legate de alocarea liberă a lichidităţii şi a capitalului, rolul central al Comisiei Europene, dar şi principiul angajamentului sectorului privat, adică al grupurilor bancare, şi cel privind implicarea instituţiilor financiare internaţionale.
Viceguvernatorul BNR Cristian Popa declara în februarie că a doua "Iniţiativă de la Viena" ar putea să aibă caracter obligatoriu, spre deosebire de prima, care era de tipul "gentlemen's agreement", şi să fie multilaterală, adică să fie centrată pe grupuri bancare, nu pe ţări individuale.
În aceeaşi zi cu apariţia informaţiilor legate de Iniţiativa de la Viena şi Autoritatea Pieţei Financiare din Austria (FMA) a anunţat noile cerinţe privind criteriile de creditare a celor trei mari grupuri bancare austriece - Erste, Raiffeisen şi UniCredit Bank Austria în Europa Centrală şi de Est, mai temperate faţă de informaţiile din toamna anului trecut când anunţa intenţia de a le interzice băncilor să dea credite noi în regiune mai mari de 10% faţă de fondurile atrase la nivel local.
Banca centrală a Austriei vrea acum să monitorizeze şi să analizeze trimestrial raportul dintre creditele nete noi şi finanţarea locală stabilă atrasă de filialele din regiune ale celor trei mari grupuri bancare austriece şi va avea în vedere faptul că depăşirea pragului de 110% poate fi considerată un semnal de alarmă.
Subsidiarele băncilor europene în Europa de Est s-au bazat în mare măsură pe liniile de credit de la grupurile-mamă pentru a finanţa creditarea, fapt demonstrat de raportul ridicat dintre credite şi depozite din mai multe ţări.
ZF a solicitat comentarii din partea subsidiarelor celor mai importante bănci austriece prezente în România - BCR, Raiffeisen, UniCredit Ţiriac şi Volksbank - legate de concluziile discuţiilor internaţionale privind Iniţiativa Viena 2.0 şi implicaţiile pentru România. Până la închiderea ediţiei doar UniCredit Ţiriac a transmis câteva comentarii.
"Deocamdată, prin Acordul Viena 2.0 au fost enunţate o serie de principii care vizează funcţionarea normală a sistemelor bancare din centrul şi sud-estul Europei prin cooperarea între autorităţile de reglementare şi băncile străine prezente pe respectivele pieţe. Acordul urmăreşte armonizarea legislaţiilor prudenţiale, fiscale, bancare, de integrare financiară europeană şi prevede implicarea autorităţilor statelor vizate, a instituţiilor europene, a instituţiilor financiare internaţionale şi a băncilor în menţinerea stabilităţii sistemelor financiare din CSEE, în ciuda procesului de dezintermediere financiară care afectează sistemul financiar european", a comentat Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
El a subliniat că foarte importantă este referirea la la problema creditelor neperformante din regiune şi la incidenţa Acordului Basel III asupra evoluţiei activităţii bancare din CSEE (prin prisma lichidităţii şi a riscului asociat expunerilor bancare din CSEE).
Această rundă de discuţii a venit după ce în luna ianuarie 2012 autorităţile naţionale, instituţiile UE şi instituţiile financiare internaţionale, precum FMI, Banca Mondială sau BERD, au convenit să încerce să încheie o a doua Iniţiativă de la Viena, modelată în linii mari pe cea din 2009.
În primăvara lui 2009, guvernele şi băncile centrale din regiune, autorităţile UE, alături de FMI, BM, BERD, Banca Europeană pentru Investiţii şi alte instituţii relevante, au convenit cu cele mai mari grupuri financiare din Europa de Est, inclusiv Erste, Raiffeisen şi UniCredit, să nu îşi reducă expunerea pe pieţele emergente în contextul crizei financiare mondiale din 2008-2009.
Acordul a expirat în primăvara anului trecut.
Ce principii au fost agreate la discuţia cu bancherii privind Initiativa Viena 2.0
1. Principiul alocării libere a lichidităţii şi capitalului în conformitate cu menţinerea stabilităţii financiare. Angajamentul liberei circulaţii a lichidităţii bancare şi a capitalului în conformitate cu Tratatul UE a fost reafirmat. În acest context, coordonarea ex-ante a măsurilor de stabilitate financiară între autorităţile de origine şi cele gazdă este esenţială, mai ales în condiţii de stres pe piaţa financiară.
2. Principiul de adecvare a cadrului de supraveghere cu integrarea transfrontalieră a pieţelor financiare: măsurile pentru supravegherea transfrontalieră trebuie să fie făcute compatibile cu pieţele financiare integrate în Europa. Mecanismele ar trebui să fie adoptate pentru a implica jurisdicţii din afara UE, unde grupuri bancare europene sunt active.
3. Principiul cooperării autorităţilor fiscale: coordonarea pe partea de supraveghere trebuie să fie însoţită de coordonarea între autorităţile fiscale, în special în ceea ce priveşte gestionarea situaţiilor de criză.
4. Principiul luării în considerare a consecinţelor acţiunilor naţionale. Autorităţile de supraveghere, băncile centrale şi autorităţile fiscale trebuie să ţină cont de implicaţiile acţiunilor lor în alte ţări şi pentru sistemul financiar european ca întreg, prin implicarea Autorităţii Bancare Europene în toate deciziile.
5. Principiul rolului central al instituţiilor europene: Comisia Europeană ar trebui să joace rolul său în promovarea unei pieţe unice şi stabile în domeniul serviciilor financiare în UE. Autorităţile europene de supraveghere ar trebui să joace un rol central în cooperarea în privinţa supravegherii şi să medieze între autorităţile diferitelor ţări. Consiliul European pentru Risc Sistemic ar trebui să joace un rol cheie în supravegherea macroprudenţială.
6. Principiul angajamentului sectorului privat. Grupurile bancare active în regiune ar trebui să coopereze activ cu autorităţile naţionale în eforturile de a promova stabilitatea financiară, condiţii ordonate de creditare şi activitate bancară transfrontalieră sustenabilă.
7. Principiul implicării instituţiilor financiare internaţionale (IFI). Organizaţiile internaţionale, internalizând impactul contagiunii transfrontaliere, ar trebui să promoveze ajustarea spre sisteme financiare mai robuste. Ele pot să asiste la punerea în aplicare a acestor principii prin supraveghere, mediere, colectare în timp util a datelor şi funcţiile de suport financiar.
8. Principiul focusării pe implementare. Participanţii la discuţiile legate de Iniţiativa Vienna 2.0 s-au angajat la punerea în aplicare a acestor principii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
