În ultimii zece ani, leul, moneda naţională a României, a reuşitsă se impună şi ca monedă de credit numai în perioada 2006-2007,când se aprecia rapid în raport cu euro.
Poziţia leului s-a ameliorat în prima jumătate a deceniului,susţinută de accesul încă restrâns la credite în euro mai alespentru persoane fizice şi de tendinţa de scădere a dobânzilor.Această scădere s-a dovedit însă mult prea lentă pentru a face leulo monedă competitivă la creditare în comparaţie cu euro. BNR aîncercat să pună bariere administrative, a ţinut rezervele minimeobligatorii în valută la 40%. Rezultatul: credite în valută mutateîn străinătate, iar începând din toamna lui 2007 o şubrezireconstantă a ponderii monedei naţionale în creditare.
Acum, o parte din creditele exportate sunt repatriate, rezultândo creştere şi mai mare a ponderii creditului în valută, care asărit de 60% din creditul privat total.
BNR asistă acum la îngustarea zonei de piaţă care încă intră subinfluenţa directă a deciziilor de modificare a dobânzii-cheie, fărăperspective apropiate de creştere a atractivităţii creditului înlei. De teama deprecierii leului, BNR nu a redus dobânzile decâtfoarte lent în 2009 pentru a stimula creditarea în contextulcrizei, aşa cum au făcut alte bănci centrale.
Băncile străine care domină piaţa locală nici nu se gândesc sărenunţe la creditul în euro nici măcar pe partea de retail, undedebitorii sunt cei mai expuşi riscului de curs de schimb. Aşa căbăncii centrale nu-i rămâne decât să modereze mai departe evoluţiacursului leu/euro pentru a evita catastrofe în portofoliilebăncilor.
Leul a pierdut meciul, dar discuţia se complică din cauzaîndepărtării datei la care România ar putea trece la euro. Multecredite ipotecare în euro acordate în ultimul deceniu ar putea sănu prindă momentul ieşirii din scenă a leului, iar titularii lorvor rămâne până la scadenţă sub ameninţarea riscului deprecieriimonedei naţionale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
