Deciziile surprinzătoare ale băncilor centrale din întreaga lume au zguduit pieţele în 2015.
În spatele celor mai puternice crize din 2015 s-au aflat vinovaţi familiari: băncile centrale. Iar volatilitatea ar putea continua în 2016, scrie Wall Street Journal.
De la decizia şocantă a Băncii Naţionale a Elveţiei din ianuarie de a abandona peg-ul francului elveţian de euro, la pachetul dezamăgitor de stimulente al BCE din decembrie, o serie de decizii luate de bănci centrale au provocat reacţii extreme pe pieţe. Între timp, decizia băncii centrale a Chinei din august de a-şi devaloriza moneda a alimentat temeri privitoare la starea economiei ţării, ce au declanşat vânzări masive pe pieţele de acţiuni din întreaga lume.
Turbulenţele rezultate evidenţiază dependenţa în creştere a pieţelor de declaraţiile şi acţiunile băncilor centrale în perioada ce a urmat crizei financiare. Ratele extrem de scăzute ale dobânzii şi achiziţiile masive de active menite să restarteze economiile slăbite au încurajat investitorii să ia în vizor active din ce în ce mai riscante în căutare de randamente. Astfel, multe pieţe au rămas vulnerabile la inversări bruşte de situaţie.
“Acest an indică ce va veni şi lucrurile se vor înrăutăţi probabil înainte de a se îmbunătăţi”, afirmă Paul Lambert, director la Insight Investment. “Politicile băncilor centrale au împins mulţi investitori dincolo de zona lor de confort. Acum, vedem consecinţele”.
În 2016, cea mai mare provocare ar putea fi cea avută în faţă de cea mai influentă bancă centrală: Fed. Strategii americani au încercat să liniştească pieţele, afirmând că majorarea ratelor dobânzii va fi una graduală. Însă situaţia este una foarte delicată.
Între timp, BCE şi Banca Japoniei se confruntă în continuare cu economii slăbite şi inflaţie redusă, care le-ar putea obliga să sporească stimulentele. Banca centrală a Japiniei a luat pieţele prin surprindere anunţând o expansiune modestă a programului său de relaxare cantitativă pe 18 decembrie.
Reglementările mai stricte care au limitat capacitatea băncilor de investiţii de a tranzacţiona volume mari de acţiuni, obligaţiuni şi monede vin să complice situaţia.
O altă problemă importantă pentru cele mai mari bănci centrale este legată de modul în care acestea pot ghida aşteptările pieţelor în perioade de nesiguranţă.
Cel mai elocvent exemplu este cel al Chinei, unde strategii au provocat mai multe episoade de turbulenţe pe piaţă în condiţiile în care investitorii au avut probleme cu interpretarea semnalelor venite din partea băncii centrale.
Tumultuosul an 2015 i-a făcut pe mulţi investitori să devină mai atenţi la riscul de a fi prea încrezători în băncile centrale.
“Credibilitatea, sau mai degrabă încrederea în băncile centrale a scăzut”, afirmă Jim Caron, de la Morgan Stanley Investment Management. “Consecinţa este că este posibil ca acestea să nu mai fie la fel de capabile să stabilizeze preţurile ca în trecut”.
