Scopul declarat al celor mai multe astfel de operatiuni este recompensarea salariatilor societatii, dar unii dintre manageri nu ascund faptul ca doresc sa stabilizeze cotatia din piata a companiilor, considerand ca actiunile proprii sunt subevaluate.
Cei mai multi analisti considera ca programele vin in sprijinul investitorilor, care au suferit de pe urma caderii actiunilor, oferind mai ales un suport moral celor care nu sunt familiarizati cu mecanismele pietei, sau poate inlatura un surplus mare de actiuni dispus la vanzare.
"Inmultirea programelor de rascumparare de actiuni le vad ca un semnal pentru piata noastra, ca actiunile au redevenit atractive si acest lucru este in favoarea companiilor care deruleaza asemenea programe, costul operatiunii fiind unul atractiv. Reprezinta o investitie pentru companie in niste active ieftine. Ce va face dupa cu aceste active tine de fiecare companie in parte", spune Alin Brendea, directorul de operatiuni din cadrul societatii de brokeraj Prime Transaction.
El este de parere ca rascumpararile nu au forta necesara sa stabilizeze Bursa. "Nu cred ca rascumpararile sunt suficiente pentru a stabiliza Bursa insa ajuta in acest sens. De asemenea, asa cum s-a putut observa si pana acum, stabilizarea cotatiilor respectivelor actiuni nu este garantata in cazul derularii programelor de rascumparare."
Un exemplu in acest sens il constituie actiunile Impact Bucuresti, care s-au depreciat cu circa 40% de la inceperea programului propriu de rascumparare.
"Este un semnal important pentru piata chiar daca deocamdata nu sunt bani pe Bursa pentru a se materializa acest semnal, insa efectele rascumpararilor s-ar putea vedea in timp", spune Alin Brendea.
Alti analisti spun ca unii actionari ai acestor societati percep in mod negativ programele de rascumparare de actiuni, in conditiile in care multe dintre acestea au derulat in perioada anterioara majorari de capital cu banii actionarilor care au subscris, cu promisiunea ca aceste companii sa foloseasca banii in scopul dezvoltarii activitatii.
Un exemplu il constituie Banca Transilvania (TLV), care a atras chiar in acest an de la actionari circa 31 mil. de euro, acestia subscriind actiuni la un pret de 0,35, iar acum banca vrea sa foloseasca pana la 50 mil. euro pentru a rascumpara de pe piata titluri la un pret poate mai scazut decat cel la care actionarii au oferit bani bancii sa-i finanteze activitatea.
Pe parcursul zilei de ieri, titlurile Bancii Transilvania se tranzactionau la un pret de 0,28 lei/actiune, nivelul minim la care banca este dispusa sa rascumpere actiuni proprii.
Analistii mai considera ca operatiunile ar putea afecta lichiditatea acestor companii, mai ales in conditiile foarte restrictive de pe piata creditelor din acest moment.
Unii analisti sunt de parere ca singurul scop pe care-l au in vedere companiile de la noi care rascumpara actiuni este stabilizarea cotatiilor din piata, ceea ce poate fi interpretata ca o interventie in formarea libera a pretului acestor actiuni si care din aceasta cauza poate avea efecte adverse dupa incheierea programului de rascumparare.
Cele mai multe programe de rascumparare au in vedere recompensarea salariatilor, ceea ce poate duce la fidelizarea acestora, mai ales in conditiile crizei de pe piata fortei de munca.
Pe de alta parte, masura poate fi interpretata si din alt punct de vedere al faptului ca aceste companii folosesc banii atrasi de la micii actionari care au subscris anterior in majorari pentru ca sa rascumpere actiuni de care sa beneficieze tot actionarii majoritari, care fac parte din echipele de management si sunt salariati ai societatii, mai spun analistii.
Cum se fac rascumpararile:
Compania nu poate vinde actiuni proprii pe parcursul derularii programelor de rascumparare. Emitentul nu poate sa cumpere actiuni la un pret mai mare decat cel la care s-a realizat ultima tranzactie cu acele titluri. Exista restrictii privind numarul de actiuni rascumparate intr-o zi. Acesta este limitat la un sfert din cantitatea zilnica medie tranzactionata in luna anterioara anuntarii programului de rascumparare, sau dupa caz, un sfert din nivelul mediu al ultimelor 20 de sedinte anterioare tranzactiei de cumparare. Depasirea acestui plafon este posibila daca lichiditatea este prea mica si poate ajunge pana la jumatate din volumul mediu zilnic, cu conditia ca actionarii sa fie informati cu privire la acest lucru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
