Privit de unii ca un rau necesar, de altii ca un profet al dezvoltarii, ca un inamic al traditionalismului sau ca o victima a dezvoltatorilor, arhitectul bucurestean este inca in cautarea privilegiului de a da forma orasului. Scheletul Capitalei interbelice a fost pana nu demult laboratorul in care au avut loc o serie de experimente
periculoase, de la aglomerarea urbana excesiva la lipsa de identitate a cladirilor. Valul de prospetime estetica de dupa ?90 s-a lasat asteptat, ahitectii ezitand sa-si recastige statutul de arbitru al dezvoltarii noii metropole, care a crescut hazardat uitand parca utilitatea esteticului in randul populatiei.
Dupa un inceput timid, sediul unei banci din Bucuresti in 1994, biroul de arhitectura Westfourth a prezentat fragmente din ceea ce se poate face in Bucuresti: Charles de Gaulle Plaza, ambasada Canadei, proiectul Asmita Gardens sau imobilul de birouri Tower Center International, de circa 100 de metri inaltime, fiind acum considerata cea mai reputata firma de arhitectura din Romania.
Extindere la Instanbul
In spatele unei echipe de 37 de oameni, raspandita la New York, Bucuresti si mai nou la Istanbul, se afla Vladimir Arsene, 56 de ani, actionarul majoritar al biroului.
Afacerile Westfourth Architecture au atins un nivel de circa 5,5 milioane de euro anul trecut, din care aproape
4 milioane de euro prin biroul de la Bucuresti. Ajunsa la maturitate, firma a inceput deja sa refuze proiecte pentru care nu are suficienta forta de munca, situatie in care se afla, de altfel, destul de multe birouri de arhitectura din Bucuresti, care nu pot face fata cererii de proiecte venita din partea dezvoltatorilor imobiliari.
"Eu nu vreau sa mai crestem mult forta de munca la sediul din Bucuresti. In cazul proiectelor mai mici, in anumite cazuri, subcontractam o parte din proiectare pentru a nu sufoca proiectul cu cheltuieli mari de administrare", explica Vladimir Arsene, presedintele si actionarul majoritar al Westfourth.
Biroul nu vrea sa fie specializat pe un anumit tip de proiecte, desi este recunoscut pe plan local mai ales pentru imobilele de birouri de inaltimi mari, cum ar fi Tower Center International, in momentul de fata portofoliul curent curpinzand atat imobile de birouri, proiecte rezidentiale, cat si complexuri comerciale.
Biroul de arhitectura va deschide un sediu si la Istanbul, prin reprezentanta de la New York, care va avea pentru inceput sarcina de a contribui la proiectele din Romania, preluand in acelasi timp si cateva proiecte noi pe piata locala.
Nucleul dur al Westfourth sunt cei cinci parteneri cu Vladimir Arsene ca actionar majoritar, Calin Negoescu si Cristiana Stefan la biroul din Bucuresti, Zzing Lee in New York si Onar Gerelioglu la Istanbul.
Perioada de aur pentru arhitecti
Perioada foarte buna prin care trece acum piata de servicii de arhitectura sub presiunea exploziei imobiliare reprezinta in acelasi timp, pe langa o perioada de cresteri salariale si de lipsa de pe piata fortei de munca a arhitectilor necesari, o oportunitate imensa de a acumula experienta.
Salariile arhitectilor romani sunt inca mult sub cele ale colegilor din Europa Vestica, de exemplu, in timp ce cantitatea si calitatea fortei de munca sunt inca sub nivelul statelor din acea regiune. Daca in Germania sau Franta nu poti angaja un arhitect cu experienta pentru mai putin de 2.000 de euro, iar in Statele Unite ale Americii salariul
urca pana la 4.500 sau chiar 5.000 de euro pe luna, in Romania media este intre 800 si 1.000 de euro. "Pentru tinerii arhitecti romani este un paradis. Trebuie sa astepti multi ani, ca arhitect, ca sa ajungi la avalansa de proiecte de acum. Este o mare oportunitate care trebuie tratata cu responsabilitate. Situatia de acum ar putea marca o intreaga generatie de arhitecti si ar putea transforma orasul intr-o metropola europeana", explica Arsene.
Cand s-a decis sa plece la New York, in 1978, Arsene a prins metropola zgarie-norilor intr-o perioada de seceta pe piata de arhitectura, efect al crizei prin care trecea pe atunci economia americana. A fost, pentru o scurta perioada de timp, sofer de taxi, a proiectat spatii de parcare pentru o retea de mall-uri si desenator la cateva birouri mici de arhitectura pana cand, in 1980, a fost angajat ca arhitect proiectant la compania Harrison & Abramovitz, una dintre cele mai reputate din Manhattan, avand printre cei mai importanti clienti familia Rockefeller.
In Romania a fost pana acum o situatie relativ similara pentru ca imediat dupa ?90 nu au fost anuntate multe proiecte importante, primele proiecte de anvergura incepand in anii ?97-?98.
Densitatea si mai ales diversitatea proiectelor de acum ar putea echivala pentru tinerii arhitecti un stagiu intens de pregatire, echivalentul a cativa ani de zile in doar cateva luni. Obisnuiti pana acum sa caute cereri de proiectare, o parte dintre arhitectii locali se gasesc in situatia de a fi nevoiti sa refuze lucrari. Dupa ce ani de zile vanau proiecte pentru a-si tine biroul in viata, au devenit, la randul lor, vanati de dezvoltatori pentru a face proiecte.
"Viata de arhitect este frumoasa. Poate, acum, chiar neasteptat de frumoasa. In general in viata unui arhitect, in mod normal, cam 30% din timp este consumat cautand proiecte, procent care urca pana la 70% in perioadele de criza. Aceasta situatie in care clientii sunt cei care ne cauta este neobisnuita si incecam sa profitam de ea pentru ca stim ca este limitata durata exploziei imobiliare", spune Arsene.
Perioada de seceta din viata unui arhitect, cand piata constructiilor stagneaza, nu este singurul pret pe care arhitectii trebuie sa-l plateasca. Negocierile uneori chinuitoare cu clientii, schimbarea planurilor din mers sau, in cel mai rau caz, neconstruirea proiectului, fac parte din nota de plata pe care ei trebuie sa o achite pentru faptul ca profeseaza.
"Privilegiul de a profesa arhitectura se plateste. Scump. Cum spun americanii "there is no such thing as a free lunch" (nu exista pranz gratis, n.r.), totul se plateste. Noi platim cu proiectele pe care nu le vedem niciodata construite, cu perioadele in care cautam lucrari, cu vesnicul sentiment ca intotdeauna am putea face un proiect mai bine, cu frustrarea unor onorarii necorespunzatoare si a unor clienti care de multe ori nu ne inteleg, cu permanenta lipsa de timp", explica Arsene.
Frumusetea unui proiect asigura profitul
Dand la o parte proiecte ca Charles de Gaulles Plaza, facute de Westfourth sau Opera Center, proiectata de Dorin Stefan, bucuresteanul nu poate numi prea multe cladiri noi care sa-i fi atras atentia. Aceste doua cladiri sunt printre putinele construite dupa 1990 care au atras atentia marelui public, ele devenind de altfel puncte de reper pentru zonele in care sunt situate, acest lucru fiind unul dintre cele mai mari distinctii pe care un proiect il poate obtine, respectiv statutul de reper urban.
Interesant este faptul ca incadrarea unei cladiri in mediul ei, cumulata cu un efect estetic placut poate fi un generator de profit pentru dezvoltator. Dupa parerea lui Arsene, este normal ca un dezvoltator bun sa caute obtinerea unui profit cat mai mare, insa impresia ca un proiect bun si frumos este conditionat de bani sau de cererea expresa a viitorului proprietar este falsa.
"Cea mai interesanta arhitectura este cea care a rezultat in urma unor constrangeri puternice. Singura limitare a arhitecturii este arhitectul insusi, nu bugetul, programul sau restrictiile clientului", spune presedintele Westfourth.
In mod normal, valoarea estetica a proiectului se poate traduce si in valoare financiara, in profit, dezvoltatorul putand sa ridice pretul si pentru plusul de renume, de awareness, si pentru calitatile ei estetice. O cladire frumoasa sau interesanta se poate vinde mai bine.
E greu de spus insa ce face o cladire sa fie frumoasa. Pentru unii inseamna sa iasa in fata din peisaj si sa aduca un suflu nou, pentru altii frumusetea unei cladiri e data de felul in care se contopeste in acest peisaj urban. Printre singurele concluzii cu care sunt de acord majoritatea arhitectilor este cea conform careia un imobil este cu atat mai bun, mai frumos, cu cat aduce ceva orasului sau zonei in care este situat.
Arsene crede ca in cazul Bucurestiului calitatea peisajului urban este data tocmai de acest amestec de stiluri, de la cladirile ante si postbelice la gigantii de beton, otel si sticla construiti recent. El crede ca arhitectura nu este definita de retete, de prescriptii sau de ideologii. E o problema de gust.
Drumul spre marea planseta
Vladimir Arsene a absolvit Institutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti in 1976. Doi ani mai tarziu a emigrat in Statele Unite si s-a stabilit la New York, unde a nimerit in mijlocul unei crize economice care, prin stagnarea pietei constructiilor, a afectat puternic si piata de consultanta. Urmatorii doi ani, pana in 1980 au insemnat cautarea unui serviciu pe masura, traseul cuprinzand si proiectarea spatiilor de parcare pentru un mall si postul de desenator in cadrul unor birouri mai mici de arhitectura. In 1980 s-a angajat ca arhitect proiectant la firma Harrison & Abramovitz, una dintre cele mai reputate din Manhattan, districtul de afaceri din New York, specializata pe cladiri foarte inalte.
Dupa patru ani a ajuns proiectantul lor principal insa, din cauza plecarii lui Harrison, care prin relatia de rudenie cu familia multimiliardara Rockefeller aducea multe proiecte importante, biroul a inceput sa-si restranga activitatea.
Intre 1986 si 1990 a fost angajat al companiei Grad Associates, in calitate de sef de proiect. Un an mai tarziu a pus bazele Westfourth Architecture PC, New York, alaturi de cativa fosti studenti, an in care a castigat prima lucrare in Romania, pentru un imobil de birouri. In 1993 a deschis biroul din Romania al Westfourth, un an mai tarziu castigand un concurs de arhitectura pentru sediul bancii Mindbank.
Daca in ultima parte a anilor ?90 afacerile biroului erau impartite aproape egal intre cele doua birouri, New York si Bucuresti, odata cu crestere activitatii imobiliare din Romania si castigarea de noi proiecte, centrul de greutate s-a mutat in Capitala.
De atunci pana azi proiectele s-au succedat, de la sediul Mindbank, Charles de Gaulles Plaza, America House (cea mai mare tranzactie imobiliara cu un imobil de birouri din Bucuresti, perfectata la un pret de 120 de milioane de euro), Europe House, ambasada Canadei, ansamblul rezidential Asmita Gardens, turnul de birouri de 100 de metri Tower Center International sau Tomis Retail Center din Constanta.
Pozitia de lider al pietei locale de arhitectura, prin prisma cifrei de afaceri, este disputata intre Westfourth si britanicii de la Chapman Taylor, care si-au deschis anul trecut birou la Bucuresti, intrarea pe piata locala fiind facuta prin cooptarea la proiectarea ansamblului Baneasa, una dintre cele mai mari investitii imobiliare din regiune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
