Mecanicii de ieri s-au transformat in specialisti in IT. A inceput hackingul computerelor auto.
La inceputurile automobilului, pentru a face masinile mai rapide, se montau carburatoare mai mari si tobe de esapament noi pe motoarele gigant ale unor masini puternice. Tuningul era simplu, fiind nevoie doar de surubelnite si chei. La mijlocul anilor '80, controlul motorului a parasit mainile mecanicilor in favoarea asa-numitelor cutii negre, computerele de bord, scrie The New York Times.
O noua rasa de mecanici a luat nastere: hackerii de computere auto.
Primii hackeri pur si simplu deschideau unitatea de control a motorului (ECU) si bajbaiau prin multitudinea de coduri de pe un chip numit Eprom (Erasable Programmable Read-only Memory). "Trebuia sa inversezi literalmente programarea initiala schimband codul si apoi sa pornesti masina si sa vezi ce face", a declarat Pete Kang, director la Works, un magazin de tuning din San Francisco specializat in Mitsubishi si masini de curse. Chiar si performantele unei masini proaspat scoase din fabrica pot fi imbunatatite.
Intr-un final, au descoperit hartile pentru motoare, instructiuni care ii spun masinii ce sa faca pe masura ce viteza motorului creste. Constructorii evita sa programeze automobilele pentru performante foarte mari, pentru ca acest lucru poate cauza probleme unui sofer neexperimentat.
"In principiu, le tunam pentru cel mai rau caz", a spus Kang.
Pentru a tuna prima generatie de masini cu computere de bord, soferii trebuia sa cumpere cipuri cu noi harti ale motorului, insa cumparatorii erau limitati in schimbarile pe care puteau sa le opereze.
Desi neintentionat, constructorii au adaugat abilitatea de a personaliza programarea la mijlocul anilor '90. Au inlocuit cipurile Eprom cu carduri de memorie flash rewritable asemanatoare cu cele de la camerele foto digitale, si din cauza legilor de mediu din California, au adaugat porturi pentru date care sa permita revizorilor sa acceseze informatiile de la computerul de bord pentru a putea sa verifice daca masina functioneaza in parametrii legali.
Prin simpla conectare la un laptop, hackerii de masini puteau sa downloadeze hartile din memoria ECU-ului si sa le modifice. Cam in aceeasi perioada, hackerii au inceput sa apara pe internet si sa faca schimb de harti online. "Dintr-o data, orice novice avea acces la mijloace pentru a-si modifica masina", spune David Vespremi, care a scris "Car Hacks&Moods for Dummies".
In ziua de azi, resursele pentru hackingul de masini iau toate formele, de la companii ca Dinan, Hondata si Works, la grupuri pe Internet ca openECU.org si PGMFI.org, care publica informatii gratis.
Constructorii par a fi in conflict cu hackingul, desi publicitatea adusa de modificatori nu poate fi decat benefica. "Intelegem pasiunea oamenilor pentru Honda, este un sentiment pe care il apreciem si dorim sa il cultivam", a declarat Sage Marie, purtator de cuvant al Honda. "Dar nu putem incuraja hackingul in niciun fel."
Modificarile sunt o adevarata problema pentru dealerii auto, pentru ca ei sunt obligati sa efectueze reparatiile. Legea spune ca dealerii nu pot sa anuleze un certificat de garantie pentru simplul fapt ca s-au operat modificari asupra masinii, ci ca trebuie sa demonstreze ca defectiunea s-a produs din cauza acestor modificari.
Totusi, spre deosebire de vechiul tip de tuning, hackingul nu lasa aproape niciodata dovezi fizice. Si putini mecanici de la dealeri au expertiza necesara pentru a sesiza schimbarile de soft.
Evolutia mecanicului hacker
La mijlocul anilor '80, controlul motorului masinii a parasit mainile mecanicilor in favoarea computerelor de bord
Desi neintentionat, constructorii au adaugat abilitatea de a personaliza software-ul computerului de bord la mijlocul anilor '90
Acum orice novice cu un laptop si o documentare scurta pe Internet poate sa-si modifice performantele motorului masinii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
