Poate ca exagerez cu aceasta atat de extinsa investigatie privind viitorul cartii in era digitala. Poate ca voi ajunge sa-mi exasperez cititorii cu o tema care nu este de stricta actualitate si care inca nu ne afecteaza la modul direct. Insa, pe de alta parte, cred ca tocmai aici se afla cheia care ne va permite sa intrezarim ceva din viitorul informational catre care ne indreptam.
Exista mai multe motive pentru care cred ca evolutia cartii va trasa un model pentru un intreg ansamblu al distribuirii de continut informational. Primul dintre motive se refera tocmai la incarcatura simbolica a cartii. Cartea impune respect si este perceputa ca principalul vehicul al cunoasterii, ceea ce induce o anume "seriozitate" care tinde sa atenueze inevitabilele socuri ale unui ametitor carusel al avansului tehnologic.
Un alt motiv este de ordin comercial. Desi industria cartii este un adevarat colos, ritmurile ei sunt mult mai lente decat cele ale industriei divertismentului. E adevarat ca unele hituri din domeniul cartii rivalizeaza cu filmele sau cu productiile de succes dar, in ansamblu, cartea este mai ferita de valurile modei iar editorii cartilor au o atitudine mai rezonabila fata de aspectele comerciale in comparatie cu reactiile aproape isterice ale lumii divertismentului.
In fine, exista si o motivatie tehnologica. In vreme ce muzica si filmul au fost mereu in contact cu tehnologiile moderne, cartea cunoaste prima revolutie tehnica majora de la Gutenberg incoace si este de asteptat sa cunoasca transformari substantiale. Intr-o varianta eliberata de constrangerile hartiei, cartea va incerca fara indoiala sa-si imbogateasca mijloacele cu tot ce-i poate oferi lumea digitala.
Cred ca aceste trei motivatii explica in mare masura de ce "cartea electronica" intarzie sa se impuna. Insa chiar daca multa vreme tipariturile vor domina inca lumea cartii, tendinta este cat se poate de clara: mai devreme sau mai tarziu, cartile vor ajunge intr-o forma digitala. Pentru cele noi (sau pentru noi editii ale celor mai vechi), forma digitala este chiar un produs intermediar al procesului tipografic modern. Pentru celelalte ramane varianta digitizarii "manuale", constand din obtinerea imaginilor paginilor (prin scanare), asupra carora se aplica un proces de recunoastere automata a caracterelor (folosind programe de tip OCR - Optical Characters Recognition) urmat de corectura si eventual formatare.
Desigur, cartile cuprind si ilustratii, care pun la randul lor probleme in privinta digitizarii. Insa problema cea mai spinoasa - chiar daca ne rezumam strict la text - este la momentul actual cea a standardizarii formatelor digitale in care este stocat continutul. Varietatea acestora nu este o noutate, dar un eventual boom al comertului cu carti digitale a determinat producatorii de software sa forteze nota si sa propuna noi si noi formate, in speranta ca raspandirea propriului format ii va conferi un statut privilegiat pe piata.
Rezultatul proliferarii formatelor proprietare era de altfel previzibil. Producatorii de aparate specializate pentru vizualizarea cartilor in format digital s-au vazut in postura de a alege un anume format, pentru ca implementarea mai multor programe de vizualizare ar fi implicat mai multa putere de procesare, ceea ce ar fi ridicat costurile si, implicit, pretul aparatului. In plus, utilizarea aparatului ar fi devenit mai complicata, ceea ce i-ar fi scazut si mai mult puterea de atractie. Pe de alta parte, compatibilitatea cu un singur format reduce numarul titlurilor disponibile la cele pe care editorii au preferat sa le publice in formatul respectiv. Deoarece furnizarea cartilor in forma digitala inca nu este o afacere profitabila pentru editori, acestia nu au fost interesati de a investi in conversia continutului in mai multe formate.
Un cerc vicios, care a condus in cele din urma la falimentul pionierilor din domeniul fabricarii "cititoarelor de e-carti". Cel mai promitator aparat lansat pe piata, RocketBook, n-a reusit sa atinga masa critica si a fost scos din productie in vara anului trecut. Mai mult decat un banal insucces comercial, esecul lui RocketBook este un semnal clar ca tehnologiile inca nu sunt destul de mature iar piata nu este pregatita. In opinia mea, este si un semnal ca intreaga abordare este gresita.
Cu siguranta, o afirmatie atat de transanta necesita si o argumentare. Iar pentru aceasta ma voi intoarce la problema formatelor. Diversitatea lor nu este total gratuita. Anumite formate servesc mai bine anumitor scopuri. Insa este greu de crezut ca se va inventa un format care sa satisfaca toate cerintele, mai ales in conditiile in care cartea - din perspectiva continutului - este in plina evolutie.
Probabil ca varianta cea mai buna in prezent este formatul PDF (Portable Document Format) dezvoltat de firma Adobe. In principiu, un document PDF poate contine orice combinatie de text, grafica si imagine, reproducand fidel aspectul paginii tiparite (de altfel, cele mai multe instalatii tipografice moderne accepta fisiere PDF la intrare). Avantajul major il reprezinta faptul ca acest aspect nu depinde de contextul software/hardware in care documentul a fost creat. Imaginea poate fi marita sau micsorata fara ca aspectul textului sau a graficii vectoriale sa-si piarda calitatea. In plus, documentele pot cuprinde si unele elemente interactive, dintre care referintele interne sau externe (links) sunt cele mai comune. Se pot face cautari simple in text, se pot copia prin clipboard fragmente de text si multe altele.
si totusi, nu este de ajuns. Formatul PDF se concentreaza asupra aspectului dar nu poarta informatii despre structura continutului. De pilda, enciclopediile in format electronic nu se preteaza la publicare in acest format. In acest caz, respectarea stricta a aspectului paginii tiparite este mai degraba un dezavantaj. Facilitatile de cautare sunt extrem de importante si, de regula, ele se bazeaza pe o indexare complexa a continutului in functie de structura acestuia.
Limbajul XML - de fapt un metalimbaj standardizat de un for public, W3C - are sansa sa devina elementul unificator in lumea formatelor de reprezentare a continutului. Dar nici el nu rezolva totul. Adesea continutul este produs dinamic prin interactiunea utilizatorului cu un ansamblu specializat de programe, asa cum se intampla adesea pe Web.
De fapt, eroarea fundamentala a fost presupunerea ca, eliberata de constrangerile hartiei, cartea isi va pastra definitia. Cartea nu mai este o succesiune de pagini cuprinzand succesiuni de randuri cuprinzand succesiuni de cuvinte, intrerupte eventual de ilustratii, iar aparatele care se incapataneaza sa simuleze intoarcerea paginii sunt de la bun inceput desuete. Cartea devine un conglomerat informational iar modelul ei se cheama World Wide Web. Cititorul ideal al cartii digitale este un banal browser.
Cu cativa ani in urma, japonezul Shuji Nakamura a inventat o dioda care emite lumina albastra. LED-ul albastru a permis construirea LED-ului alb, prin combinare cu cele rosii si verzi, inventate mai demult. Folosind LED-ul alb, compania LightWedge a construit o folie transparenta care emite lumina alba. La ce foloseste? O puteti aseza peste pagina pe care o cititi seara tarziu si nu veti mai avea nevoie de veioza. Pana cand ecranele portabile cu claritate perfecta si conectare wireless la Internet vor deveni posibile, cartile pe hartie vor sta mereu pe noptiera. Iar diodele albe va vor lumina discret pagina si, poate, va vor salva casnicia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
