Nu stiu cine a fost cel care a deturnat primul sensul cuvantului "virtual" pentru a-l putea alatura lucrurilor din sfera Retelei. Cert este ca termenul a prins iar lumea a ajuns sa vorbeasca la modul firesc despre "spatiu virtual", apoi despre "realitate virtuala". Desigur ca sintagma - dincolo de semnificatia ei strict tehnica - este nu doar contradictorie (virtualul este doar o realitate potentiala) ci si inselatoare, pentru ca sugereaza oarecum ca am avea de-a face cu doua realitati. Iar alaturandu-le, realitatea virtuala paleste in fata "realitatii reale" si tinde sa-si piarda consistenta...
V-am incurcat, nu-i asa? De fapt, ceea ce vreau sa spun este ca realitatea Retelei este, pur si simplu, realitate. Astazi pare un truism, dar nu a fost intotdeauna asa. Reteaua nu este decat un nou mediu, un nou teritoriu ce se cerea cucerit. Iar istoria acestei cuceriri nu este cu nimic mai prejos decat cea a cuceriri Vestului Salbatic. O istorie presarata cu episoade eroice si caderi spectaculoase, marcata de confruntari intre valurile succesive de cuceritori.
Ca intotdeauna, comunitatile de "colonisti" au fost primii sositi. Pionierii Internetului si-au marcat teritoriile si au format comunitati virtuale, dintre care The Well ar merita un capitol propriu. Artistii, cu atractia lor irezistibila spre noi medii de expresie, au venit si ei. Una dintre primele comunitati artistice din Web s-a numit Etoy. Faptul ca gruparea s-a format la ZA1rich poate ca este intamplator, dar ramane semnificativ. Tot aici a luat fiinta la inceputul secolului 20 miscarea Dada, iar caracterul anarhist si avangardist al acesteia razbate in spiritul de fronda al celor de la Etoy. Viziunea lor artistica - net.art - este greu de descris, datorita lipsei precedentelor. Poate un soi de happening in spatiul Retelei, care sa socheze si sa anuleze distanta dintre arta si viata de zi cu zi. Mijloacele lor artistice sunt mai degraba tehnice, artistul este un soi de hacker iar unul dintre sloganuri spune: the popstar is the programmer is the architect is the designer is the manager is the system is etoy.
Unul dintre primele proiecte a fost "Digital Hijack" (deturnare digitala) si a presupus analiza softurilor din spatele motoarelor de cautare din Web pentru a determina metodele prin care este stabilita importanta paginilor indexate. Au creat apoi un robot software (numit Ivana) care furniza motoarelor de cautare informatii false despre mii de pagini web - la fel de false - create de Etoy, care apareau ca semnificative, astfel incat cei care le urmau erau "capturati" si trimisi pe situl Digital Hijack. Aici erau intampinati de un manifest pentru eliberarea celebrului hacker Kevin Mitnick. Proiectul a durat trei luni si au fost deturnati circa un milion si jumatate de vizitatori.
Derbedei si anarhisti? Poate, dar asa au fost taxati toti avangardistii... Etoy a capatat notorietate in lumea artei electronice (chiar si premii prestigioase) si a initiat un nou proiect. O imensa parodie a lumii afacerilor, un joc despre "identitatea corporatista", o farsa financiara: au creat o companie absurda, care nu producea nimic altceva decat... proprietate asupra brandului Etoi.com. Certificatele de proprietate, fiecare unic, constau in postere montate in aluminiu, fiecare continand un cip java cu informatii despre detinator. Cancelarul Austriei, Viktor Klima, a fost primul care a cumparat o "parte sociala", devenind etoi.shareholder.
Proiectul celor de la Etoy nu era un simplu exercitiu de imaginatie. America corporatista descoperise Web-ul ca mediu de afaceri si se afla in plina euforie a comertului electronic. Epoca Dot Com reprezinta tentativa business-ului de a cuceri Vestul Salbatic al Retelei, colonizat deja de comunitati gata sa-si apere teritoriile. Conflictul era inevitabil.
si a izbucnit... Din "incubatorul de afaceri" Idealab - creat de Bill Gross - s-a nascut firma eToys, specializata in vanzarea on-line a jucariilor pentru copii, pe care frenezia investitorilor a transformat-o instantaneu intr-o afacere de miliarde de dolari. Situl de vanzari s-a numit, fireste, etoys.com iar coliziunea numelor a produs confuzie. Era o disputa a brandurilor si - in numele celor 55 de milioane de dolari cheltuiti pentru a-si impune marca - eToys a facut pasul care avea sa se dovedeasca fatal: a dat in judecata pe Etoy, desi numele domeniului acestora a fost adjudecat cu mult inainte ca eToys sa ia fiinta. Controversa legala este prea putin interesanta in comparatie cu aspectele culturale, etice si politice implicate. Printre acuzele aduse lui Etoy se numarau: concurenta neloiala, deturnare de marca, fraude de securitate, operatii de bursa ilegale, continut pornografic, comportament agresiv si activitati teroriste.
Ceea ce a urmat s-a chemat TOYWAR. Intre noiembrie 1999 si decembrie 2000, Etoy a atras de partea sa 1.798 de activisti, artisti, avocati, jurnalisti si celebritati din intreaga lume, pe care i-a numit "agenti". Acestia au format o "armata de jucarie" actionand ca un roi de albine si atacand eToys pe toate fronturile, de la cel juridic pana la cel mediatic. Au luat fiinta peste 250 de situri de protest, peste 300 de articole (in New York Times, Wall Street Journal, Le Monde, CNN etc.) au prezentat cazul si numeroase comunitati din intreg Internetul s-au alaturat miscarii.
Cand eToys si-a retras acuzatiile, pretul actiunilor sale scazuse la 15 dolari - de la 65 de dolari in ziua intentarii procesului. Se poate spune ca TOYWAR a fost cea mai scumpa reprezentatie artistica a tuturor timpurilor: a costat nu mai putin de 4,5 miliarde de dolari. Platiti de eToys.
Ironia finalului este grandioasa. Cei 1.798 de "agenti" au fost recompensati de Etoy cu parti sociale, devenind etoy.shareholders - adica proprietari ai unui brand celebru. Cateva luni mai tarziu, intreaga piata a dot-com-urilor s-a prabusit, iar ceea ce a iesit la lumina a fost ca tot ce actionarii detineau nu era decat abur: proprietate asupra unor branduri fara valoare.
Semnificatiile acestui episod sunt multiple, dar poate e mai bine sa nu incerc sa le pun in evidenta. Ma voi multumi doar sa trag concluzia ca uneori "realitatea virtuala" e mai reala decat "realitatea concreta".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
